„Sustenabilitate și economie morală” – Interviu cu Diana Șerban, CEO Carbogaz

0
896
Timp de citire: 11 minute

Vorbim despre viitor ca despre un concept abstract care nu ne va atinge prea curând. Însă, realitatea e cu totul alta. Ne gândim doar la cât de vast, de corupt sau de fragil este sistemul. Dar sistemul suntem noi.

Greu de imaginat o sarcină mai grea, dar noi suntem responsabili pentru a susține normalizarea și echilibrul planetei. De la nivel individual până la nivel macro, e datoria noastră să învățăm din greșelile făcute și să ne ridicăm la statutul nostru de homo sapiens – ființe inteligente. Vorbim despre salvarea planetei ca și cum lucrul ăsta nu ar depinde de fiecare dintre noi, însă adevărul e că toți trebuie să ne implicăm pentru a ne salva. 

„Te-ai gândit vreodată că veganii vorbesc mereu despre salvarea planetei de parcă de noi are nevoie planeta? Planeta va supraviețui miliarde de ani și fără oameni. Nu ne ucidem decât pe noi înșine.” (Oameni anxioși, Frederick Backman)

În ultimii ani, pe bună dreptate, oamenii au început să vorbească tot mai mult despre schimbările climatice și despre efectele ei devastatoare. Altfel spus, cercetătorii cred că, dacă nu schimbăm cursul, oamenii născuți astăzi ar putea să asiste în anii 2030 la extincția cu aproape 75% a junglei amazoniene, în vreme ce Oceanul Arctic va cunoaște primele sale veri fără gheață. 

Mai mult, în anii 2040, odată cu dezghețul global, cele circa 1400 de gigatone de carbon sechestrate în permafrost (de 4 ori mai mult decât a emis omenirea în ultimele două secole și de 2 ori mai mult decât există acum în atmosferă) vor fi eliberate, deschizând totodată două robinete de bioxid de carbon și gaz metan, pe care probabil, nu vom reuși să le închidem niciodată. Peste toate astea, până în anii 2050, cercetătorii prognozează că 90% dintre atolii planetei vor fi distruși. Și acestea sunt doar câteva dintre efectele imediate.

Discursul nostru nu-i în zadar. E o invitație la dialog și la acțiune. Tu cum ai de gând să contribui?

Pentru mine gândul acesta a fost prilejul perfect să o invit la dialog pe Diana Șerban, CEO Carbogaz, promotorul și susținătorul a numeroase demersuri care vizează viitorul. Despre viitor, despre acțiuni corecte și despre înțelegerea sustenabilității, în cele ce urmează.

1. Everyday future – e un concept pe care voi vă bazați activitatea și care e parte integrantă din crezul vostru. Dar ce înseamnă conceptul acesta pentru noi, românii?

LIVING THE EVERYDAY FUTURE înseamnă, în traducere, „Trăiește viitorul în fiecare clipă.” Altfel spus, rațional, asta înseamnă că viitorul nu este ceva care se întâmplă „mâine”. „Viitorul” este schimbarea pe care o facem zilnic cu alegerile și acțiunile noastre. 

De aceea am și ales acest slogan pentru compania noastră, deoarece în tot ceea ce face, Carbogaz se angajează să fie mai mult decât „o altă companie”. Și astfel simțim un angajament profund pentru îmbunătățirea întregii societăți. Desigur, o facem din propriul nostru unghi de afaceri.

2. Cum faceți concret acest lucru?

În primul rând prin VIZIUNEA NOASTRĂ, anticipând schimbarea. Nu e deloc un lucru mărunt ca, atunci când dezvolți o afacere să iei în calcul și faptul că  impactul asupra mediului și a societății, dar și creșterea economică, nu sunt antagoniste.

Apoi, concret, prin PRACTICA NOASTRĂ. Altfel spus, inovând produsele și serviciile noastre și redefinind în mod constant ceea ce oferim, pentru a servi celor din jurul nostru.

Și nu în ultimul rând, prin DIALOG constant, pentru că angajații, clienții, furnizorii noștri și mediul înconjurător sunt adevărații „stakeholderi” ai companiei noastre.

3.  Sustenabilitatea e un concept din ce în ce mai popular la nivel global, ba chiar, de puțină vreme și în România. Cum o definești tu?

Sustenabilitatea este capacitatea de a exista si de a dezvolta fara a epuiza resursele naturale pentru viitor. Sustenabilitatea este capacitatea de a exista constant, cum spune Wikipedia.

Incertitudinea viitorului necesită revitalizare, inovare, gândire de o anumită clasă, rafinament, abordarea fenomenologică și contextuală simultan, analize bazate pe logici complexe, moralitate, etică, compasiune și înțelegere profundă a relației dintre ființa umană și ecosistemele planetare. Toate însă, fără a oferi acest lucru ca pe o oportunitate pentru modelarea riscului și profitul financiar, ci pentru a dezvolta noi forme de interacțiune între ecosistemele sociale, umane și cele specifice unei logici a viului, respectiv cele prezente în mediul natural.

În zona economică, sustenabilitatea înseamnă dezvoltare durabilă și atunci sustenabilitatea are la bază economia morală, în care ținem cont și de parametrii calitativi, dar și de un viitor pe care îl construim responsabil. Pentru că, acesta este adevărul, generația noastră a consumat tot.

În orice facem trebuie să analizăm relația noastră cu toate ecosistemele, nu putem să ne bazăm deciziile doar pe defrișări și consumerism pentru că nu vom mai avea un viitor. Realitatea este că, orice analiză am face, modelul pe care îl aplicăm acum, nu e sustenabil.

Sunt necesare diferite tipuri de angajament moral față de viitor, însoțite de diferite mecanisme instituționale pentru medierea acestor angajamente. În acest fel apar întrebări pentru studiul „Economiei morale”, care necesită o combinație de răspunsuri empirice, filozofice și „ficționale” la întrebările fundamentale ce se ridică în această perioadă turbulentă.

4. Dar dacă ar fi să abordăm problema din punct de vedere al contextului filosofic?

Ca specie, suntem definiți de eșecurile noastre de a percepe, aprecia, înțelege și a ne angaja emoțional într-o lume globalizată economic în modul care ne permite să luăm deciziile pe care le-am fi luat dacă eram înțelepți.

Altfel spus, pentru a reda sănătatea ecologică cu viteză proporțională, scară și discernământ, trebuie să învățăm cum să ne raportăm la cunoaștere într-un mod nou și acel mod ar trebuie să ne ofere sensul direcției și speranței într-o regenerare sistemică a ecosistemelor cu care interferăm. 

Orice astfel de tranziție implică solicitarea unei mase critice de oameni cu calități de a gândi și simți diferite, de o natură complexă, pentru a își însuși această viziune, care depinde de perceperea și înțelegerea modului în care sistemele globale interacționează cu valorile competitive și perspectivele complexe din acestea – o provocare exactă.

Dacă acceptăm că un nou model economic necesită o filozofie aferentă a unei vieți bune, prin „viață bună” înțelegând o viață trăită din perspective calitative, etice și morale, trebuie să acceptăm și că provocarea construirii și trăirii unei vieți bune într-un context compromis ecologic și digital, la scară globală implică o educație permanentă și continuă, ce poate să ofere soluții inovative în acest context. Avem nevoie de educație ca de aer, pentru că fără o educație responsabilă nu putem să ne definim o viață bună.

Sarcina noastră nu este atât de mult de „a fi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume”, cât este de „a deveni schimbarea pe care vrem să o vedem în lume”.

Principiul sustenabilității se bazează pe folosirea cu respect, într-un cadru etic și moral referențial a tuturor resurselor implicate. Ori, sustenabilitatea e un mod de gândire. E o calitate. Când nu ești în zona calitativă, e greu s-o asimilezi. Iar ca să o priceapă mase mari de oameni, trebuie explicată prin instrumentele ei. Dacă încercăm s-o dezbatem filosofic, ajungem iarăși în conceptual. 

Sau mai simplu – sustenabilitatea este răspunsul la întrebarea: ce lași copiilor tăi?

5. Cum sună viitorul combustibililor? 

Combustibilii sunt vitali vieții așa cum o știm noi astăzi. Iar dacă prezentul studiază soluții hibride, în viitor ne vom concentra pe energia electrică, pentru ca mai apoi, să ne oprim atenția asupra unor soluții 100% sustenabile, precum hidrogenul. 

Momentan, soluția hibridă dintre benzină sau motorină și energie electrică este complexă și rezolvă doar problema poluării din marile orașe. De exemplu, până în 2040, OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries) prevede dublarea economiei globale datorită creșterii populației cu 1.7 mld, alte 1.2 mld. vor folosi vehicule de transport. Numărul autovehiculelor comerciale se va dubla, ca să nu mai vorbim de transportul aerian. Așa cum putem prevedea acum viitorul (cu datele, informațiile și tehnologiile pe care le avem), rămâne totuși un viitor bazat pe benzină și motorină. 

Din punctul meu de vedere, soluția de înlocuire a combustibililor poate fi doar hibridă. Nu există încă o soluție coerentă pentru transportul aerian, maritim și auto pe distanțe lungi. Varianta electrică poate rezolva marile aglomerări urbane, dar pentru a fi 100% verde, energia trebuie să fie produsă de natură – apă, apă termală, hidrocentrală. 

În acest moment, onest vorbind, toate soluțiile folosesc într-o formă sau alta, petrol. Toate derivatele din produse petroliere se folosesc în industria chimică. Nu mai extragi petrol pentru combustibil și mergi cu mașina electrică, dar bateria din ce o produci? Și centralele eoliene din ce le construiești? Toate acestea sunt derivate din petrol. 

Sigur, rămâne nevoia de a reduce emisiile de CO2. Există o presiune și la nivel global și pentru asta e suficient să observi cât de repede se adoptă cadrul legislativ. În realitate, soluțiile sunt mici și parțial testate. De exemplu, unul dintre punctele interesante este hidrogenul. Electroliza hidrogenului ar rezolva problema transportului aerian și naval pe distanțe lungi. Însă, pentru a produce hidrogen, ai nevoie de electricitate, pe care la rândul ei, o produci – însă cum? 

În realitate, este foarte greu să fii 100% verde. Am observat că se insistă pe inovarea colaborativă, adică, cei care cercetează teme similare să fie puși în conexiune pentru accelerarea obținerii de soluții la situatiile si problemele presante. 

La MIT, de exemplu, o serie de cercetători care studiază bateriile care folosesc sulf în loc de litiu (care ar costa de 10 ori mai puțin decât litiul) au început să lucreze cu un profesor chinez care studia si el acest lucru, finanțați de o asociație non-profit interesată de acest subiect. Și lucrează împreună ca să ajungă mai repede la rezultat. 

Tema de cercetare acum este să produci hidrogen verde (green hidrogen), iar pentru asta ai nevoie să produci electricitate verde. Se studiază acum găsirea unei soluții prin care energia creată de vânt și soare – energie care e dificil de stocat și nu e calibrată, pentru că depinde de condițiile atmosferice – să fie folosită imediat în producerea de hidrogen, pe care îl poți stoca ulterior.

Dar, repet, din punctul meu de vedere, soluțiile trebuie să fie hibride. De exemplu, mașini pe ulei de palmier. Ok, dar ca să produci ulei de palmier, distrugi planeta pur și simplu. Defrișezi tot, nu mai poți ani de zile sa poți cultiva nimic, se distruge echilibrul. 

6. Care e primul pas?

Din punctul meu de vedere trebuie să scăpăm de consumerism. Doar așa putem avea un metabolism funcțional. Reajungem la o funcționalitate a planetei, a grupului și a noastră. Un metabolism funcțional e echilibrat, nu are numai o singură resursă. În funcție de nevoile locale integrate într-o metastructură, evident.

7. Dar cum scăpăm de consumerism?

Schimbând paradigma. 

Iar paradigma, din păcate, nu o schimbăm decât de nevoie. Când se întâmplă ceva grav care îți schimbă viața, de voie, de nevoie te repoziționezi, nu ai încotro. De bună voie, nu ieșim din zona de confort. Noi, oamenii, suntem cel mai inert dintre toate sistemele. Acum, pentru că criza pandemiei durează de destul de mult timp, sper să vedem și rezultatele. 

Gândește-te că noi stăm în zona de confort și în consumerism de o generație, dacă nu chiar două. Cum să mai inovezi, cum să-ți mai găsești motivația să inovezi, când totul e bine? Și, drept dovadă, acum e criză de inovatori. Puținele creiere care au fost instruite, au fost lăsate deoparte, scoase de la naftalină abia acum și puse să lucreze împreună și să găsească soluții. 

8. Tema recurentă e cea a echilibrului. Și, pe cât de ușor pare, pe atât de greu e de creat. Cum crezi că putem începe?

Cred că noi nu ne-am definit la modul corect ce înseamnă o viață bună pentru fiecare dintre noi. Suntem ființe sociale, ne ia valul, ne „fură” consumerismul, trendurile, marketingul, spiritul de turmă – fiecare după nivelul lui de conștiință. Dar în realitate, noi nu suntem sinceri cu noi ce înseamnă pentru fiecare dintre noi, o viață bună. Ne fixăm niște modele, sau niște repere aleatorii: „dacă și-a luat vecinul sau colegul, eu trebuie să-mi iau și mai frumos”. Și intrăm astfel într-o competiție cu ceva ce este exterior. 

Dacă fiecare și-ar defini ce înseamnă o viață bună pentru el, lucrurile ar fi echilibrate, pentru că nu ar mai exista comparațiile care defavorizează și frustrează. 

9. Bun exercițiu. Și dacă ne întoarcem la discuția anterioară, cât de vitali sunt combustibilii în societatea noastră de astăzi? Cum vezi lucrurile în următorii ani?

Situația climatică actuală nu poate consta în alegerea dintre creștere, dezvoltare și progres pe de o parte și mediu, sănătate și durabilitate pe de altă parte. Nu. E nevoie de un efort consolidat și nu putem să le luăm în considerare unul fără celălalt.

Tehnologiile regenerabile actuale, cum ar fi energia solară și eoliană, pot decarboniza sectorul energetic cu până la 85%, înlocuind gazul și cărbunele cu energie electrică curată. 

Alte părți ale economiei, cum ar fi transportul maritim și producția, sunt mai greu de electrificat, deoarece deseori necesită combustibil cu densitate ridicată de energie sau căldură la temperaturi ridicate. Hidrogenul verde are potențial în aceste sectoare. Comisia pentru tranziții energetice, un grup industrial, afirmă că hidrogenul verde este una dintre cele patru tehnologii necesare pentru îndeplinirea obiectivului Acordului de la Paris de reducere a mai mult de 10 gigatone de dioxid de carbon pe an din cele mai provocatoare sectoare industriale, printre care mineritul, construcțiile și industria chimică.

10. Diana, care e un principiu pe care-l consideri călăuzitor?

Mie îmi place foarte mult sloganul asta celebru: „think global, act local”. Gândește global, acționează local. Dacă poți să vezi global și să acționezi local, e minunat. 

O altă soluție e să poți gândi global și acționa local, iar apoi să găsești o formă de a comunica rezultatele, pentru a oferi un exemplu de bune practici. Pasionații și micii antreprenori de branduri românești fac foarte bine ceea ce fac, doar că nu prea se conectează global probabil pentru că nu au găsit o formă prin care să comunice, să se facă auziți. Tu poți avea o idee, dar e necesar să atingi masa critică. Altfel, ideea ta, oricât de minunată ar fi, dacă nu atinge publicul, nu va ajunge să fie de folos, să crească. 

Îngrijorător este că populația e din ce în ce mai numeroasă și nu poți intra într-o zonă calitativă pe numere mari. Soluțiile de sus în jos (de la conducători sau lideri) pe care le așteaptă, în general, oamenii sunt din ce în ce mai greu de adoptat și de pus în practică, pentru că sunt foarte complexe. Statisticile, proporțiile și analizele luate în calcul pot fi înșelătoare chiar și în cazuri simple, cu numere atât de mari. Ori asta înseamnă că nu mai poți primi feedback corect. Rezultă de aici că nu mai știi încotro. Și te întorci tot la local, pentru că doar acolo poți să reglezi rapid. Însă aici se naște o altă discuție despre integrarea pe nivele.

11. Poți să-mi dai un exemplu de măsuri la nivel local?

În Brazilia, de exemplu, taxele vamale la import sunt peste 60%, așa că, cei care vor să vândă acolo sunt obligați să producă local, ceea ce înseamnă o protecție pentru producători și vânzători. Economia globală nu vrea decât să se vândă ieftin și mult. 

În ultimii ani se vorbește însă tot mai des despre economia circulară, care e destul de greu de implementat. Oamenii trebuie educați să recicleze bucată cu bucată aproape orice, în condițiile în care li s-au livrat ani de zile produse cu durata de viață din ce în ce mai scurtă, tocmai pentru a încuraja consumerismul de care vorbeam adineauri.

Și aici, ne întoarcem la ce înseamnă o viață bună. Ce înseamnă o viață bună pentru tine? 3 mașini, 5 televizoare, să mergi în fiecare weekend la mall? În realitate, avem nevoie de foarte puțin.

12. Crezi că există lucruri pe care le putem face fiecare, la nivel individual?

Da, evident, le spun tuturor. Ca individ sau ca familie, tu trebuie să fii sustenabil. Ce ai nevoie pentru traiul zilnic? Ce consecințe generează asta? Pentru nevoile primare și o viață decentă, avem nevoie de un spațiu încălzit, de apă potabilă și caldă, de mâncare – câtă are nevoie corpul, îmbrăcăminte, nu în exces și de internet – căci astea sunt vremurile în care trăim. 

Ori, dacă te uiți cu atenție poți observa că oamenii sau familiile nu sunt elemente sustenabile. De cele mai multe ori consumă mai mult decât produc și se risipește foarte mult. Și la nivel de business lucrurile se întâmplă la fel. Poate par lucruri mici, dar sunt importante. Este foarte bine că încep să apară inițiative, numai că trebuie legate interdisciplinar. Cu viziune globală. 

***

Da, e urgent. Și da, ține de fiecare dintre noi să contribuim la conștientizare. Dacă ar fi să extrapolez, viitorul omenirii depinde și dacă ne apucăm astăzi de reciclat capsulele de cafea, bateriile sau hainele pe care nu le mai purtăm. „Miza este însăși viitorul nostru pe Pământ”, cum spune David Attenborogh.

Sistemul nu e corupt, fragil sau prea greoi de schimbat, pentru că sistemul e format din fiecare dintre noi. Așadar, tu cum ai de gând să contribui? 

________________________________________

Acest material face parte din proiectul Combustibilii viitorului creat în parteneriat cu Carbogaz, unul dintre brandurile românești care inovează și care adaugă valoare în ecosistemul nostru.

***

Citește, pe aceeași temă și:

Interviu cu Alexandru Șeremet: ce fel de mașini vom conduce în 2030 pentru a proteja mediul?

Ca și cum mâine nu ar exista. De ce să te intereseze sustenabilitatea?

Energia regenerabilă și combustibilii viitorului – Interviu cu Iustin Iftime, Product Manager Bulb UK

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here