Unul dintre cei mai celebri artiști dăruiți lumii de Italia, contemporan cu Leonardo da Vinci și alegere evidentă a prestigioasei familii de Medici, Botticelli reprezintă emblema Renașterii timpurii.
Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt Nașterea lui Venus și Primavera, ambele putând fi admirate în Palatul Uffizi din Florența, care deține de altfel, multe dintre lucrările lui Botticelli. Dar motivele pentru care astăzi îl iubim pe Botticelli sunt mult mai multe.
Citește și Pe urmele lui Van Gogh, în Arles
„Frumusețea va salva lumea” spunea Dostoievski și e o frază în jurul căreia stau (mai) multe adevăruri. Iar frumusețea, așa cum scrie la carte, e definită și de liniile trasate de Renaștere, în toate uleiurile și pânzele lăsate moștenire ochilor noștri.
Reputația postumă a lui Botticelli a avut de suferit până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost redescoperit de prerafaeliți care au încurajat o reevaluare a operei sale. De atunci și până în prezent, picturile sale au fost văzute ca reprezentând grația liniară a goticului italian târziu și a unor picturi ale Renașterii timpurii, chiar dacă picturile lui datează din a doua jumătate a perioadei Renașterii italiene.
Viața boemă dintr-un oarecare cartier din Florența
Alessandro di Mariano di Vanni Filipepi, altfel cunoscut sub numele de Sandro Botticelli, s-a născut în 1445, la Florența. (E important de menționat că data nașterii sale nu este cunoscută cu exactitate, ci dedusă din declarațiile fiscale ale tatălui său).
Într-o casă de pe strada (numită încă) Borgo Ognissanti, vede lumina zilei Alessandro, mai târziu poreclit Botticelli. Porecla, scormonită de fratele său, înseamnă „butoi mic”, și se pare că a apărut ca atribut care caracteriza statura sa rotundă.
Născut și înmormântat chiar în biserica din cartierul în care a trăit – Ognissanti – Botticelli și-a trăit toată viața în același cartier italian, singurele perioade semnificative departe de casa lui fiind lunile în care a pictat la Pisa în 1474 și Capela Sixtină din Roma în perioada 1481 – 1482.
Tatăl lui Botticelli și-a încetat activitatea de tăbăcar și a devenit aurar împreună cu celălalt fiu al său, Antonio. Această nouă profesie a adus familia în contact cu o serie de artiști ai vremii și i-a permis tatălui lui Botticelli să cumpere o casă în Via Nuova (acum Via della Porcellana), loc în care Sandro a trăit și a pictat din 1470, până la moartea sa în 1510. În casa din Ognissanti, Botticelli a fost pregătit inițial ca aurar, conform biografiei scrise de Giorgio Vasari.
Și pentru că vorbim despre niște vremuri în care comunitatea conta enorm, printre cei mai de seamă vecini ai familiei au fost Vespucci, inclusiv Amerigo Vespucci, aventurierul după care America și-a primit numele. Vespuccii au fost aliați ai familiei Medici și în cele din urmă patroni înflăcărați ai lui Botticelli.
Ucenicia și începuturile
O serie de biografi amintesc că Botticelli s-a remarcat prin inteligența și creativitatea sa, dar, de asemenea, și prin obrăznicii. Pe lângă glumele sale – negustate de cei cărora le erau adresate -, Botticelli era cunoscut pentru talentul său artistic și, drept urmare, în curând a început să lucreze ca ucenic, după ce a părăsit școala.
Deși uceniciile nu erau deloc neobișnuite pentru tineri în secolul al XV-lea, Botticelli a fost neobișnuit de norocos să se găsească sub îndrumarea uneia dintre cele mai importante figuri artistice ale perioadei.
Astfel a ajuns Botticelli să fie ucenicul lui Filippo Lippi, călugăr și artist florentin care și-a petrecut copilăria, în mod similar, acordând mai multă atenție schițelor sale decât lecțiilor. După ce a fost eliberat de obligațiile sale religioase, pentru a se dedica picturii și, după ce ulterior a fost răpit de pirați, Lippi a devenit în cele din urmă o figură artistică proeminentă pentru Italia.
Se spune că a fost atât de popular încât Cosimo de Medici l-a întemnițat pentru a-l forța să producă tablouri, dar Lippi a scăpat cățărându-se pe fereastra lui.
Indiferent dacă poveștile senzaționale despre Filippo Lippi sunt sau nu exagerate, este cert că el a jucat un rol-cheie în anii de început ai Renașterii italiene. El a practicat noi principii ale perspectivei liniare care au dat profunzime lucrărilor sale și a fost un susținător timpuriu al portretului grandios, care a devenit un semn distinctiv al perioadei. Botticelli a învățat multe tehnici de la Lippi, inclusiv arta picturii frescelor, iar influența maestrului său este vizibilă în toată opera sa.
Citește și Artista Sophie Taeuber-Arp și arta de a explora multiplele fețe ale creativității
Renaissance și importanța lui Botticelli în istoria picturii universale
Tușe pastelate, forme rotunde, umbre vrăjite, chipuri nostalgice, simboluri mitologice, pensule fine, compoziții iconice. Pictor prolific, în special al icoanelor pentru altare și a lucrărilor cu temă religioasă, cea mai cunoscută operă a lui Botticelli de astăzi este, în mod ironic, Nașterea mitologică a lui Venus (în original Nascita di Venere) care se află expusă în Galeria Uffizi din Florența sa natală.
Considerat unul dintre cei mai mari pictori ai istoriei, Botticelli a amestecat culoarea, forma și perspectiva pentru a crea lucrări religioase și nu numai, într-o poezie vizuală remarcabilă. Reinterpretând și împletind imaginile tradiționale din mitologia clasică și arta creștină, picturile sale sunt adesea deschise interpretărilor multiple.
Îndrăgostit, dar fără poveste
Jurnalistul Jonathan Jones scrie într-un articol din The Guardian dedicat lui Botticelli despre magia la propriu și la figurat, din picturile artistului italian. Pentru un artist care a creat imagini nemuritoare ale frumuseții feminine, Botticelli nu a avut niciodată o adevărată poveste de dragoste despre care să vorbească.
S-a scris că era îndrăgostit fără speranță de Simonetta Cattaneo, tânăra soție a lui Marco Vespucci, unul dintre patronii săi bogați care locuia pe aceeași stradă cu artistul. Simonetta a fost muza lui, femeia pe care se presupune că a portretizat-o în Nașterea mitologică a lui Venus, dar și în multe alte picturi de-ale sale. Nu știm dacă era cu adevărat îndrăgostit de ea, dar știm că detesta ideea căsătoriei și că obișnuia să glumească despre cum i se părea groaznică ideea de a-și lua o soție. Unele voci au susținut că era homosexual, dar nu există nicio dovadă în acest sens.
La fel ca Leonardo da Vinci, Botticelli s-a numărat printre artiștii de la curtea florentină a lui Lorenzo de Medici, un important patron al artelor în timpul Renașterii. În adolescență, lui Botticelli i s-a oferit un spațiu propriu în interiorul Palatului Medici, unde se presupune că a devenit foarte repede prietenul carismaticului moștenitor al dinastiei, Lorenzo de Medici.
Potrivit lui Vasari, artistul a pictat iconica Nașterea mitologică a lui Venus pentru vila conducătorului renascentist. De altfel, membrii familiei Medici ocupă un loc proeminent în două picturi semnate de Botticelli: The Adoration of the Magi (Adorazione dei Magi), unde Lorenzo apare cu calul său, și Madonna of the Magnificat (Madonna del Magnificat), înfățișând-o pe mama lui Lorenzo ca Maria, ținând în brațe pruncul Isus și înconjurată de proprii ei copii.
Citește și Un pictor a stârnit o revoluție. Hundertwasser și libertatea de a fi imperfect
Botticelli, pictor al Capelei Sixtine
Știați că Botticelli a pictat și Capela Sixtină? Sigur, Capela Sixtină este sinonimă cu Michelangelo, care a pictat cel mai faimos tavan din lume. Dar ceea ce mulți nu cunosc este că mulți alți artiști au contribuit cu opere de artă în camera bogat decorată.
La rândul său, Botticelli a pictat una dintre „Poveștile lui Isus”, intitulată Ispitirea lui Hristos, pentru peretele de nord al capelei și Procesele lui Moise și pedeapsa rebelilor pentru „Poveștile lui Moise” pe peretele sudic. Ca fapt divers și ironic, criticii nu consideră aceste picturi a fi printre cele mai bune lucrări ale sale.
Celebrarea frumuseții și a iubirii: controversata și iconica „Naștere a lui Venus”
Pictată la începutul anilor 1480, Nașterea mitologică a lui Venus a devenit o operă de artă iconică, copiată și menționată în nenumărate alte lucrări de atunci. Lucrarea, de dimensiuni impresionante: 279 x 175 centimetri, descrie povestea nașterii zeiței Afrodita / Venus din mitologia clasică.
Întreaga scenă primește o senzație dinamică datorită zefirului (vântul călduț de primăvară) care amestecă și compune toate elementele. În centrul imaginii, Venus, cu părul răscolit de vânt, înconjurată de flori în nuanțe pastelate, completează imaginea absolută a feminității.
În plus, personajele par să plutească pe un fundal marin nerealist, ceea ce este aproape ca și cum Botticelli a intenționat să recreeze planeitatea altfel decât așa cum se cunoștea atunci o astfel de iconografie: ceramica greacă, romană și etruscă. Opera, în ansamblu, este un exemplu tipic de artă renascentistă, în care temele și imaginile clasice sunt explorate și dezvoltate pentru a crea o interpretare complet nouă a iconografiei familiare.
De ce îl iubim astăzi pe Botticelli este evident. A lăsat în urma lui o moștenire care vorbește despre frumusețe, pasiune și începuturi și în fața căreia încă rămânem fără cuvinte. Despre viața și personalitatea lui Botticelli știm foarte puține, însă cu certitudine, valoarea moștenirii lui stă în tot ceea ce a compus și a creat.
Un exemplu extraordinar în acest sens este noua colecție FREYWILLE, adusă la lumină în luna martie a acestui an, Hommage à Sandro Botticelli – THE BIRTH OF VENUS.
Să vă încântați și desfătați, în numele lui Botticelli!
_______________________________
Acest material face parte din campania Inspirația FREYWILLE, pe care suntem onorați să o găzduim. FREYWILLE este unul dintre brandurile care ne inspiră și care creează alchimie folosind arta, pulberea de aur și emailul pentru a sculpta eleganța atemporală a bijuteriilor sale.
[…] De ce îl iubim pe Sandro Botticelli? Viața, arta și moștenirea… […]