Solidaritate.
Camaraderie.
Comunitate.
Familie.
„Nu e deloc ușor să definești cuvântul „trib”, dar un punct de plecare ar fi gândul la cei cu care suntem dispuși să împărțim ultima bucată de mâncare.” Sebastian Junger
E ceva vreme de când aștept să apară și la noi Tribul lui Sebastian Junger. Aveam o idee despre cum ar putea povesti un jurnalist cu studii în antropologie culturală despre experiențele sale din zona de război, dar nu bănuiam că mărturiile lui adunate cu câteva studii ar putea avea forța pe care o exercită asupra cititorului.
Cartea lui Junger vorbește despre motivele pentru care sentimentul de apartenență e din ce în ce mai rar și prețios în societatea noastră modernă. Și explică și de ce, pentru mulți, vremea de război pare mai bună decât perioada de pace – „Pe oameni nu greutățile îi supără, ba chiar le merge bine în mijlocului lor; ce îi supără este absența sentimentului că sunt utili.”
Timpul este singura resursă finită a fiecăruia dintre noi. Așa că cei care dispun de mai puține bunuri, au un control mai mare asupra vieții lor. „Poate că unii simt că a obține belșug și siguranță în schimbul libertății pur și simplu nu constituie un schimb bun.” scrie Junger într-unul din capitolele Tribului.
Atunci versus Acum
„Oamenii au nevoie de aproximativ 25 000 de ani pentru dezvoltarea unor adaptări genetic, așa încât enorma schimbare adusă de agricultură în ultimii 10 000 de ani de-abia începe să-și facă simțit efectul asupra inventarului nostru genetic.”
Acum multă vreme, oamenii făceau cam totul la comun și aproape că niciodată nu erau singuri. Astăzi, mulți dintre noi suntem înconjurați de oameni și, cu toate astea, e posibil să ne simțim „periculos de singuri”.
„Mai întâi agricultura apoi industria au schimbat două lucruri fundamentale din experiența umană. Acumularea de proprietăți personale le-a permis oamenilor să facă alegeri din ce în ce mai egoiste, iar acestea au diminuat efortul colectiv depus în beneficiul tuturor.” Așa se întâmplă că, odată cu modernizarea, am descoperit că putem duce vieți independente de comunitate. Ori, societatea modernă a redus rolul jucat de comunitate, deși importanța dată autorității a crescut. Dacă se adaugă și faptul că, în mod clar, atingerea și apropierea sunt vitale pentru sănătatea puilor primatelor, inclusiv pentru copiii noștri, ne trezim față în față cu un paradox absolut.
Împreună. Laolaltă.
Toate cărțile de lifestyle scrise de nordici și apărute în ultimii ani – vezi conceptele hygge, lykke, fika – validează ideea unei comunități pentru o stare de bine și pentru sănătatea fizică și mai ales mentală. Și toate au cel puțin o explicație logică: odată ce omul se dedică intens unei cauze, viața lui capătă mai mult sens. De aceea, există teoria lui Friz care spune că dezastrele creează „o comunitate a celor care suferă”, de aceea există cei care afirmă că singurul lucru în favoarea colapsului social (vezi inclusiv recenta pandemie mondială) este că, măcar pentru o vreme, toți devin egali.
Junger analizează mult mai articulat câteva capete de idei care sunt animate în jurul conceptului de trib, iar printre cele mai multe se regăsesc și înțelepciunile populare care spun că nu ai nevoie de mai mult, ca să-ți fie mai bine.
„Potrivit unei cercetări efectuate la nivel global de către Organizația Mondială a Sănătății, rata depresiei în țările bogate este de opt ori mai mare decât în cele sărace.” Mecanismul pare să fie simplu: oamenii săraci nu au multe opțiuni între care să aleagă și eforturile lor sunt concentrate pe a maximiza resursele și legăturile din cadrul comunității, familiei extinse, etc., în vreme ce independența financiară poate duce la izolare.
„Cu fiecare transformare violentă ne redescoperim umanitatea și ne recâștigăm libertatea” scria un sociolog englez pe care autorul îl citează. Și tot Junger, pe pagina următoare mărturisește că „lumea în care trăim și pacea pe care o avem acum sunt vraiște dacă ajunge să-ți lipsească războiul.”
Cred că perioada asta e perfectă pentru lectura pe care ne-o propune Junger, cu atât mai mult cu cât suntem încă la buza unui fenomen nou pentru umanitate. Controversată dar documentată, bine articulată, deși nu sunt 100% de acord cu tot ce scrie Sebastian Junger aici, Tribul e una dintre cele mai realiste lecturi pe care le-am avut în ultimele luni. A avut puterea să mă zgâlțâie și să mă trimită să înțeleg ceva mai multe despre lumea în care trăiesc, despre societatea în care ne dezvoltăm ca indivizi, dar și despre paradoxul prezentului: împreună, dar singuri.
V-o foarte recomand!
Fotografii: Aarón Blanco Tejedor pentru Unsplash
