Sub cerul liber

0
210
Timp de citire: 4 minute

„Când de jur împrejur camera ta este infinită, se întâmplă ceva. Capeți perspectivă.” 

Markus Torgeby

Mă enervează teribil ideea de „rezoluții de început de an”. E un clișeu atât de fad, de artificial și de simulat. Mai degrabă cred în „aterizarea” în fiecare zi. Cred că stă în puterea noastră să ne articulăm diferit de la o zi la alta și să ne străduim să facem mai bine

Am citit cartea lui Markus Torgeby nu ca pe o biografie (deși mi-ar fi plăcut să conțină ceva mai multă), nu ca pe un jurnal fotografic (deși fotografiile sunt minunate și prea puține), ci ca pe un îndemn la atenție. Ca pe un fel de manual-de-mindfulness-accidental. Ca pe un îndemn fermecător de „stai mai mult pe-afară”. Nu, nu mă apuc de făcut singură topoare și nici să dorm singură în pădure nu voi ajunge prea curând, dar e ceva din tot ce se întâmplă în cartea asta care a mișcat ceva în mine. Poate perspectiva. 

Mi-am adus aminte că în ianuarie anul trecut scriam despre wild dining, trendul meselor în natură și cum ajungeam după un research savuros, față-în-față cu un trend care e în creștere și anul acesta. Explicația e simplă: avem nevoie de natură. Partea mai puțin plăcută e că nu știm cum să ne înrijim de ea.

„Din cei aproximativ 350 000 de ani de când existăm ca specie, în ultimii 35, adică 0,01 din existența noastră, am reușit, ca urmare a stilului nostru de viață, să facem planeta de nerecunoscut.” 

Markus Torgeby

Ba mai mult, acum 50 de ani, Stephen Hawking vorbea despre faptul că avem 1000 de ani la dispoziție pentru a găsi o planetă alternativă unde să ne putem continua viața. Chiar înainte de a muri, a ajustat calculul la doar 100 de ani.

Așadar, distrugerea mediului poate că nu e ținta, dar cu siguranță e rezultatul. „Viața secretă a copacilor” a lui Peter Wohlleben a fost prima carte care mi-a deschis ochii privitor la verdele din viața noastră. De altfel, cine n-ar fi curios să descopere secretele unei păduri, mai ales când afli din subtitlu că este vorba despre „cum comunică și ce simt” copacii?

De aceea, faptul că Torgeby și-a dorit să trăiască în pădure pentru vreme de 4 ani mi se pare nu doar un test, ci și un obiectiv, sau după cum bine spune: „Pentru mine, evadarea din societatea nu era un experiment social, era pură strategie de supraviețuire.”

Oamenii și pădurile lor

Cred că e loc de puțin context. Markus Torgeby, autorul acestei cărți, a fost un promițător alergător de elită, dar o accidentare a pus capăt carierei sale și i-a declanșat o criză existențială. Astfel, ia decizia de a-și petrece viața în singurătate autoimpusă într-o colibă din pădurea Jämtland. 4 ani de dormit sub cerul liber i-au redat liniștea și sentimentul unui rost în viață. 

„Cred că e mai ușor să-ți dai seama ce contează cu adevărat atunci când trăiești tot timpul pe buza prăpastiei.”

Markus Torgeby

În prezent, Markus ține conferințe despre „ce anume este cu adevărat important” și construiește case și paturi în aer liber. Prima lui carte, autobiografia sa, Alergătorul (2015), s-a vândut în Suedia în aproape 50 000 de exemplare și a fost tradusă în mai multe limbi.   

Fotografiile din cartea „Sub cerul liber” sunt făcute de soția lui, Frida Torgeby. Markus a cunoscut-o pe Frida în scurtele lui vizite în oraș, atunci când cobora din pădure pentru a munci cu ziua și a face rost de bani pentru a-și cumpăra diverse alimente. Frida a studiat fotografia și este licențiată a Academiei de Arte și Meșteșuguri din Gothenburg, Suedia. De-atunci, Frida a lucrat, printre altele, ca expert în design la Volvo, însă acum are propria afacere, oferind servicii de fotografie și design. Frida și Markus coordonează împreună și brandul vestimentar Torgeby.

Citește și „Noi suntem vremea”

De ce e importantă cartea asta?

„Ne trăim viața asaltați de impresii, mereu la limită, bombardați de stimuli care ne mențin în stare de alertă. Și, câtă vreme există un exces de stimuli și de hrană, continuăm pur și simplu să ne îndopăm. Și ne întrebăm de ce nu merge. De ce nu suntem fericiți? Cred că răspunsul ține de faptul că ne căutăm fericirea când, în realitate, ar trebui să ne căutăm rostul. scrie Markus Torgeby într-unul din pasajele scurte pe care mă simt datoare să-l recitesc. 

Da, e o carte care îmbină amănunte biografice cu sfaturi practice, dar nu e nicidecum un ghid pe cre să-l folosești pentru a trăi în pădure. Și, de fapt, nici nu de asta avem nevoie. Dar poate fi relaxant să citești despre:

  • Cum să aprinzi un foc și de ce fel de materiale avem nevoie pentru asta;
  • De ce lâna e materialul ideal pe care ar trebui să-l purtăm;
  • Cum poți utiliza toporul și cuțitul;
  • Cum să-ți construiești un pat în aer liber;
  • De ce ar trebui să stai pe o buturugă ca să îți poți auzi gândurile;
  • Sau cum să-ți auzi bătăile inimii.
Markus și Frida

Dar la fel de bine cartea asta poate fi un imbold pentru ca într-o sâmbătă să mergi într-un parc și nu într-un magazin. Sau un semnal de alarmă care să-și trezească curiozitatea în a citi statisticile despre pădurile din întreaga lume. „Când pierzi ceva, trebuie să cauți în locul unde l-ai pierdut, chiar dacă e întunecat. Nu te ajută să-l cauți la lumină, două sute de metri mai departe.”

La urma urmei, orice poveste e o busolă, nu-i așa? 

Dacă v-am stârnit curiozitatea, găsiți cartea aici.

Fotografii: Frida Torgeby

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here