Sorana croșetează

0
734
Timp de citire: 7 minute

Pe Sorana am cunoscut-o acum trei ani, printr-un portofel croșetat pentru laptop, pe care încă îl mai am. Apoi, ne-am intersectat în fel și chip prin tot felul de lumi, ba chiar ea se face „vinovată” de organizarea petrecerii de lansare a CoverStories. Dintr-una-n alta am ajuns să ne povestim la câte-o cafea sau limonadă și-am înțeles repede că ceea ce face ea înseamnă un univers întreg pe care Sorana îl croșetează frumos, cu răbdare și culoare.

Sorana vorbește mult, repede și articulat. I-am propus să facem un interviu și s-a fâstâcit la început. Am convins-o doar când i-am spus că povestea ei poate servi drept exemplu, că ceea ce face poate fi inspirație. A învățat singură să croșeteze, într-o perioadă în care viața ei nu avea decât repere gri; așa s-a hotărât să aducă culoare, ba chiar să dea naștere unor personaje care fie camarazii unor prichindei norocoși.

Știu că vorbim de multă vreme să ne întâlnim și într-un interviu, așa că iată-ne! Începem oficial, prin a ne spune cine e Sorana și care e istoria ei personală?

Sorana Cocheci (și) Maria are 31 de ani și este zodia Pești, cu ascendentul în Vărsător (cred). Născută și învățată în Petroșani până la 19 ani, crescută și iubită în Cugir, tot timpul. 

De mică, i-au plăcut literatura, arta și oamenii și a urmat liceul de Informatică după cei opt ani de pian înghesuiți printre școlile primare. Școala vieții a cunoscut-o poate prea devreme, ar zice unii. Însă, în drum spre maturitate a conștientizat că poate a fost mai bine așa. 

Odată ajunsă în București, prin toamna lu’ 2009, cu pretextul studiilor superioare și îndrăgostită de frumos, dar fără prea mulți bani în buzunar, și-a început cariera profesională într-un salon de beauty, ca hair-stylist, din nevoie și cu prea multă pasiune. A iubit oamenii de mică, buni sau răi și uneori nu a știut să facă diferența, însă a făcut asta fără prea multe regrete deoarece asta a format mai apoi și experiența. A încercat să vadă binele și prin filtrul altor job-uri în care a avut să descopere și lumea management-ului, lumea training-ului, lumea vânzării, lumea customer care-ului, lumea comunicării on-line atât cât și off-line conectate și ele, cu multe alte lumi conexe. 

A cunoscut oameni deștepți și frumoși care au format-o în ceea ce este astăzi. Oameni care au văzut în ea și altceva decât un angajat care ajută la pontajul zilnic. Cu toate că (încă) nu a apucat să împartă mulțumirile într-un fel sau altul, cum nici momentan nu e în măsură să îi înșire acum în scris, îi poartă-n inimă și-n minte tot timpul, cu recunoștința și respectul la pachet.

Sorana, când ai început să croșetezi și ce te-a făcut să alegi croșetul?

Am început să croșetez acum trei ani (și) din nevoia de a mă retrage într-o lume creată doar de mine. O lume în care totul este colorat și frumos, iar instrumentele cu care mi-a plăcut să creez această lume au fost folosite și de cei care mi-au orchestrat viața până în prezent.

Intrăm mai profund în intimitatea ta, dacă ne dai voie. Ce simți când croșetezi?

Când croșetez simt că dețin un altfel de control. Nu îmi place să dețin controlul absolut (care nici nu cred că există, de altfel), uneori mai trebuie să lași și pe alții, din cer sau de pe pământ, de unde vrei, care știu și altceva față de ceea ce știi tu deja.

E în ordine să nu ne pricepem la toate, numai roboții cred că fac asta. Până una-alta suntem structuri umane, făcute să ne adaptăm în funcție de nevoi, iar nevoia mea a fost să mă relaxez și atunci când croșetez mi-am dat seama că se întâmplă asta, pe toate planurile.

Bunica Soranei

Te-ai aștepta ca, atunci când spui „mă apuc de croșetat” să începi a face fulare sau pulovere. Dar tu faci cu totul și cu totul altceva: animăluțe croșetate și personalizate – cum ai început să le faci?

Păi, îmi place și tot ceea ce e mic, draguț și bun, poate să fie și un copil, nu mă supăr . Numa’ cred că pentru „un ceva” creat, conceput de tine în combinație cu altcineva și asta în general vorbind, trebuie să ai disponibile și puse deoparte niște resurse extra care să fie numai pentru tine. Așa că, între timp învăț să-mi ordonez nevoile, în funcție de priorități.

Iar prioritatea mea este să fiu un om mai bun în fiecare zi, încercând să urmez modelul după care am fost crescută și să mai ajustez pe ici-colo detaliile. Am avut o copilărie frumoasă, unică și plină de povești frumoase. Buni, you rock!

Știi că vorbeam noi la un moment dat despre faptul că Sorana croșetează are toate coordonatele să devină un brand. Te-ai gândit la următorii pași?

Sorana croșetează este de fapt o Sorana (și Maria) care are multe idei și pe care poate să le împletească frumos. O Sorana care crede în autoeducare, crede în oameni, crede în alegeri și care mai crede că ceea ce dă lumii, aia și primește înapoi, că-i bun sau că-i rău. Mâine ar putea să împletească un pulover sau o jucărie și ieri să fi împletit un eveniment din care au ieșit lucruri cu perspectivă de viitor, unul mai bun. Ori luni este în București și joi, nu se știe pe unde.

Când mai trebuie să supraviețuiască în concordanță cu regulile din exterior, rămâne în București, momentan lângă pisica ei și crează pattern-uri pe care încearcă să le comercializeze și în afara țării. De ceva timp, Sorana colaborează cu doamna Steluța, doamnă din orașul natal, care o ajută pe partea tehnică, atunci când mâinile și mintea ei sunt preocupate cu altceva, precum partea de creație a vreunei jucării sau a vreunui pattern croșetat manual sau mental. 

Sorana croșetează este și despre proiecte de tot felul, care-s împletite frumos și colorat împreună cu oameni faini.

Dacă ajungem în sectorul comercial al croșetatului, spune drept – se poate susține cineva doar dintr-o astfel de pasiune?

Eu am o vorbă: cât muncești atât mănânci. Și ca să poți să mănânci trebuie să îți cumperi mâncare și ca să îți cumperi mâncare trebuie să ai bani și ca să ai bani trebuie să muncești. Teoretic, însă practic uneori e mai dificil. Când muncești, uneori mai și obosești, cum de altfel e și normal. 

În prezent, în acest proiect de cam un an azi mâine, trebuie să mă ocup de partea de promovare în social media, de comenzi pentru ațe, de poze de produs, de producție, de comenzile primite din partea clienților, de livrări, de follow-up, de creație etc, practic eu dau cu capul și centrez împreună cu doamna Steluța, momentan. Și cum prețul final se stabilește în funcție de energia investită per total în raport cu nevoile lumești, o jucărie valorează în jur de 400 lei, dar depinde personalizarea acesteia. 

Fiecare jucărie este croșetată manual, fie de mine, fie de către doamna Steluța. Partea tehnică, care este urmată după un pattern durează undeva la șase – șapte ore (depinde de stare), iar mai apoi le umplu cu melană hipoalergenică, împreună cu Vineri, la București încă vreo două ore. Partea finală constă în asamblarea pieselor și în crearea jucăriei unice, aici ar mai fi încă vreo trei ore. Deci în total ar fi cam treișpe, paișpe ore. Niciuna nu mi-a ieșit la fel și asta cred că-i cea mai faină bucurie pe care ți-o poate da imaginația și care tot ea mă face să continui acest proiect.

Dacă există energie 100% investită strict doar pentru această pasiune sau oricare alta, cu siguranță da. Acum am 31 de ani și parcă aș mai vrea să mă mai plimb puțin prin lumea asta mare și vreau să continui să învăț pentru a putea da mai departe lumii și altceva față de ceea ce am învățat până acum, tot la fel de frumos. 

Știu de Mugurel că-i băiat finuț și de Geta că-i o sofisticată. Și mai sunt și Codruț, Marilena – ai creat câte un profil pentru fiecare personaj croșetat. Care sunt personajele Soranei și care-s personalitățile lor?

Da, personajele! Păi, personajele sunt de fapt rezultatul viziunii mele asupra oamenilor care-mi traversează viața. N-au neapărat vreo logică deoarece cred că tot ceea ce nu e logic, e de fapt magic.

În viața ta mai există niște personaje blănoase, care sunt practic parte din familie. Care e povestea lui Joi și Vineri? 

Cea mai frumoasă poveste, asta e povestea lor. Sunt cei mai adorabili, iubitori și cuminți (doar unii dintre ei) pisici. Vineri este cu mine, iar Joi este cu Alexandra, sora mea. Nu cred că-i place prea tare, însă am cam obligat-o oarecum, în urma unei operații rezultate din cauze genetice, atât cât și cauze legate de mediu, pe care a avut-o Vineri în luna februarie. 

Unele pisici se înțeleg, altele nu și asta e în ordine, atât timp cât există variante bune de supraviețuire pentru fiecare în parte.

Croșet, cafea, pisici și oameni. Ce te mai bucură, Sorana, ce-ți mai place să faci în timpul liber? 

Doamne, îmi plac atât de multe lucruri și îmi place să descopăr lucruri noi în fiecare zi. Sunt sceptică și analizez mult la început, în orice ceea ce fac și tind în spre cât mai puține detalii neprevăzute.

Astfel, între timp îmi place să dansez, să citesc, să iubesc, să călătoresc prin natură, să vorbesc cu Buni, să dau mai departe ceea ce am învățat (numa’ când sunt întrebată, că așa am fost educată) și să-mi decorez viața cât mai frumos. 

În concluzie, Sorana croșetează. Îi încurajezi pe cititori să se apuce de un hobby care să implice lucrul cu mâinile, așa cum e croșetatul? Și dacă da, de ce?

Sunt sigură că orice lucru pe care-l faci 50% cu sufletul și 50% cu mintea sunt valori mari, însă depinde de tine sub ce formă le apreciezi și cum mai apoi le arăți lumii din jur. Încurajez pe oricine care vrea sau deja face ceea ce îi place, să se apuce sau să continue pentru că numai așa, cred că lumea în care trăim ar fi cu mult mai frumoasă.

Mulțumesc, Sorana și abia aștept să văd ce mai urmează să croșetezi.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here