Socrate în blugi. De ce avem nevoie de filosofie?

0
132
Timp de citire: 4 minute

Filosofia este rama ochelarilor care te pot ajuta să vezi și să înțelegi mai multe din lumea în care exiști. Și dacă lentilele ți le poți alege singur, ba chiar ți le poți schimba de-a lungul timpului, rama asta e construcția unor principii și valori pe care le conții și care te conțin.

Dacă veți căuta în dicționar, filosofia are câteva definiții care sunt pe cât de lungi, pe atât de neclare. Mie îmi place mult versiunea în care înseamnă „atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții”. În cercetarea mea pentru acest articol, am citit și un material în care Mark Manson (autorul celebrei cărți Arta subtilă a nepăsării) explică „De ce avem cu toții nevoie de filosofie”. Explicativ, simplu, direct.

De ce avem nevoie de filosofie?

„Uneori, întrebările sunt foarte supărătoare pentru că ele au menirea de a scoate la iveală adevărul. Iar adevărul nu e întotdeauna pe placul tuturor.”

Țin minte un episod din facultate (am absolvit Sociologia din cadrul Facultății de Filosofie UAIC) în care încercam într-un seminar dedicat eticii să articulăm niște răspunsuri care să ne motiveze să citim lucrările lui Socrate, Sfântului Augustin, Toma de Aquino, Thomas Hobbes, John Locke, Auguste Comte și alți înțelepți, părinți ai diverselor doctrine filosofice. Ne-am chinuit mult până să înțelegem cum ne ajută viziunile lor – dincolo de notele de trecere pentru examen – în viața de zi cu zi, oricât de modernă, grăbită sau volatilă ar fi. 

Am întrerupt lectura din filosofie când s-au prăbușit peste mine deadline-urile de la proaspătul meu loc de muncă, când am început să-mi croiesc niște prietenii, când am început, de fapt, să dau cu capul de pragul de sus – vorba bunicii mele. 

Numai că zilele trecute, mi-a „căzut” în brațe o carte care mi-a readus pofta de filosofie și de tot ce reprezintă ea. O carte care, teoretic, se adresează adolescenților, dar care practic deschide minți pentru oricare dintre noi. Până la urmă, într-o formă sau alta, nu suntem toți (și) un pic adolescenți?

Socrate în blugi – Laurențiu Staicu

„Originalitatea sau noutatea înseamnă, în primul rând, o perspectivă foarte personală, intimă chiar, asupra lumii.”

Laurențiu Staicu articulează frumos un portret-robot al tânărului căruia îi scrie această „scrisoare de dragoste pentru filosofie”: visător, rebel, dornic să lase un semn bun în urma trecerii lui prin lume, cu întrebări esențiale despre libertate, realitate, adevăr, bine sau iubire. Autorul este și profesor în filosofie al Universității din București și consilier la Asociația Română de Filosofie Practică, ceea ce explică cum a reușit să depășească rigorile unui limbaj inaccesibil, așa cum este cel al filosofiei, și să-l coboare în universul tinerilor.

Un bunic mutat în munți își găzduiește familia pentru câteva zile, iar nepotul său vine însoțit și de un prieten bun. Între cei trei începe un dialog ce așază pe fundamentele filosofiei probleme actuale și întrebări des puse. Bunicul e figura profesorală care stârnește întrebările și care conduce discuțiile, într-o manieră vie și isteață, într-un fel în care mi-aș fi dorit să-mi arate și mie un profesor, primii pași în filosofie.

Cartea e un moment bun ca să-ți aduci aminte de ce e importantă filosofia. Sau ca să-ți recapeți perspectiva. Sau, dacă nu ai avut niciodată tangențe cu teoria filosofică, e un început curat și foarte bine ordonat. Vorba autorului „dacă prețuiești adevărul mai mult decât confortul, atunci o să merite”.

De ce să citești „Socrate în blugi”?

A fost prima întrebare pe care am primit-o după ce am postat cartea pe Instagram. Am stat, m-am gândit puțin și am promis că revin cu câteva argumente personale într-un articole ceva mai coagulat, așa că iată-mă-s.

1. Dacă n-ai înțeles niciodată de ce e utilă filosofia, cartea lui Laurențiu Staicu e un punct de plecare foarte bun, într-un limbaj curat și accesibil.

2. Dacă te-ai întrebat vreodată care e treaba cu principiile despre adevăr, libertate și realitate, aici s-ar putea să obții niște răspunsuri pentru a te putea orienta mai ușor prin lume (sau măcar trimiteri valabile către surse).

3. Dacă vrei să înțelegi diferența dintre moderație și mediocritate.

4. Dacă n-ai înțeles niciodată ce se întâmplă în doctrine filosofice și empirismul, idealismul, pozitivismul și pragmatismul sunt niște concepte pe care nu știi de unde să le apuci, aici poți răsfoi câteva idei bine închegate.

5. Dacă nu vezi cum poate avea filosofia aplicații în viața reală, povestea de aici te poate călăuzi către cercetări mai profunde. De exemplu, problema sustenabilității actuale poate fi privită prin prisma filosofiei: „Dacă vrei să faci focul, ai nevoie de crengi. Dar dacă vrei să ai crengi pentru foc și pe viitor, trebuie să ai grijă de copaci, pentru că ele nu există fără aceștia.”

6. Dacă ai întrebări existențiale de tipul „Care este rostul vieții?”, „Ce e fericirea?”, „Suntem sau nu suntem liberi?”.

Cred că e o carte foarte bună (atenție, poate provoca întrebări și insomnii) mai ales pentru momentul de criză, așteptare și incertitudine în mijlocului căruia ne găsim, indiferent că ai cochetat cu Socrate până acum sau nu. Plus că, nu ar strica să pornim un dialog pe una dintre temele mari ale filosofiei. La urma urmei, nu visarea și dezbaterea ne lipsesc cel mai mult în modernitatea asta foarte pragmatică?

Lecturi cu folos să aveți!

Despre cărți cu tentă filosofică, mai poți citi și aici:

Tribul – Despre apartenență, comunitate și fericire

Efemeridele lui Irvin D. Yalom

În căutarea sensului vieții

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here