Am început să călătoresc cu adevărat abia din facultate. Îmi aduc aminte și acum de cele câteva excursii din copilărie: vara, câte o zi la Roman, unde locuiau rudele bunicului meu, câte o fugă la mânăstirile din jurul Neamțului și marea senzație: o excursie de câteva zile până la Bacău, unde nu mai știu exact ce am făcut sau de ce am fost acolo.
În rest, două excursii cu școala, cu proful de religie mai exact, în clasa a patra și una printr-a cincea, din care îmi aduc aminte doar faptul că înghițeam lămâie și sufeream. Da, de rău de mașină. Și când spun sufeream, nu fac risipă de cuvinte, era chiar o suferință. Am avut dor de ducă nestăvilit, aș fi mers oriunde (se putea fără mașină) și așa am început să iubesc să merg – e o formă de terapie pe care o practic și astăzi și care dă rezultate de fiecare dată.
Revenind, putem trage ușor concluzia că în primii mei 18 ani nu prea am ieșit din orașul natal. Iar după 18 ani, a venit momentul înscrierii la facultate. Am ales Universitatea Cuza din Iași – la 2,5 ore cu mașina din Piatra Neamț.
Prima călătorie
Sau, în traducere pentru mine, 3 zile de rău continuu. Probabil s-au amestecat și emoțiile de înscriere, însă, țin bine minte cum au fost zilele acelea. Am ajuns acasă slăbită și îngrozită de fapul că va trebui să fac periodic drumul universitate – acasă și nici una din cursele făcute în primii trei ani nu a fost mai ușoară.
Prima călătorie în afara țării
Prima dată când am ieșit din țară, la 19 ani, a fost în Italia. Primul drum cu avionul mi-a adus noi perspective: nu-mi era rău, nu-mi era frică, ba chiar îmi plăcea tot ritualul pe care îl presupune zborul și cele câteva ore în care putea să mă concentrez pe cartea mea din acel moment.
Iar de la aterizare, entuziasmul meu a urcat vertiginos, continuu și fără întrerupere. Totul era nou: oamenii, străzile, clădirile, mâncarea – de parcă aș fi coborât într-o emisiune de călătorii, așa cum urmăream de atâtea ori în copilărie. Fiecare experiență îmi trezea și mai multe curiozități, fiecare aromă nouă de înghețată venea la pachet cu o altă dorință, fiecare muzeu în care intram se desfășura asemeni unui puzzle pe care era musai să-l înțeleg.
Roma a constituit un prim pas foarte important în dragostea mea pentru călătorii: un mix ideal între istorie și artă, între design și cultură, între mâncare bună și cafea perfectă, între oameni relaxați și străzi pline cu turiști din toate colțurile lumii.
O dată ce prinzi gustul, nu vrei să te mai oprești
Europa mi s-a deschis ca o floare petală cu petală: Italia, Anglia, Franța, Olanda, Danemarca, Scoția, Irlanda, Grecia, Austrai, Belgia, Elveția, Germania, Monaco, Slovenia, Ungaria, Suedia – o colecție de oameni, locuri și senzații pe care nu le poți avea decât dacă investești în ceea ce eu cred că reprezintă investiție sigură: călătoriile.
[…] Singurele investiții sigure: călătoriile […]