Alka Joshi s-a născut în India, dar de la vârsta de nouă ani a crescut în SUA. Are o licență la Universitatea Stanford și un MAE la California College of Arts și conduce o agenție de publicitate și marketing. A locuit în Franța și în Italia, iar în prezent locuiește în Pacific Grove, California, împreună cu soțul ei. Ah, și a scris una dintre cele mai citite cărți ale momentului: Artista Henna.
O compoziție revigorantă între creativitate și istorie, Artista Henna împrumută de la autoarea ei personalitatea, crezurile și… amintirile. „Scrierile mele reflectă convingerile mele de bază. La fel ca mama mea și asemenea lui Lakshmi, alter ego-ul pe care i l-am creat, sunt feministă în cel mai pozitiv sens al cuvântului. Cred în egalitatea de gen și în dreptul fiecărei femei din lume de a-și determina viitorul. Și mai cred că, indiferent dacă o femeie alege căsătoria sau singurătatea, copiii sau existența fără copii, o carieră în afara casei sau în interiorul acesteia, decizia este doar a ei. Cu toții merităm un loc la aceeași masă pentru a ne înțelege și a ne susține reciproc, dacă vrem să avansăm acul barometrului egalității de gen.”
Cum să fi rezistat să nu fi discutat într-un interviu scurt, dar puternic?
1. Alka, începem cu o curiozitate personală: care este momentul tău preferat din zi?
Momentul în care îmi beau chai-ul de dimineață în pat – corpul meu este cald, pernele mele sunt moi și câinii mei sforăie ușor.
2. Spune-mi, te rog, 5 lucruri pe care cititorii tăi nu le știu (încă) despre tine.
• Practic, locuiesc în pijama mea de bumbac până când trebuie să plec undeva. Când mă întorc, revin imediat în pijamale!
• Am făcut o brățară din lanțul ceasului de mână din aur al mamei mele, deoarece are numele ei gravat pe el și pot introduce pe ea inelul tatălui meu. Și nu o dau jos niciodată.
• Numele meu de naștere a fost Neelam (care înseamnă albastru în Hindi), deoarece ochii mei sunt albastru-gri-verde.
• Am căzut de la o fereastră de la etajul doi, la un moment dat (și am cicatrici care să o demonstreze!).
• Nu merg nicăieri fără ruj!
3. Care simți că este cea mai mare realizare a ta de până acum?
Scrierea unei cărți care a atins inimile și mințile a mii de cititori din 31 de țări. Și faptul că am putut astfel să-mi exprim recunoștința pentru mama mea – și pentru tatăl meu genial (să nu-l uităm!) – pentru că mi-au dat o viață atât de uimitoare.
4. Te-ai născut în Jodhpur, Rajasthan. Permite-mi să-ți spun că este destul de exotic pentru noi, crescuți într-o țară mică din Balcani. Ba mai mult, tot ce știm despre India, pentru cei care n-am ajuns încă acolo, este în mare parte, împrumutat din cărți sau filme. Cum a fost copilăria ta?
Înainte de a împlini nouă ani, familia mea se mutase deja în cinci orașe diferite din India. Tatăl meu a fost un tânăr, ambițios și talentat inginer, care a fost continuu promovat sau transferat pentru a lucra la diferite proiecte de reconstrucție a Rajasthanului. Am trăit bine, în bungalourile eliberate de funcționarii publici britanici. Am avut un bucătar, o menajeră, o bonă și o vacă (tatăl meu a crescut într-un sat și a insistat să avem mereu lapte proaspăt!). În vacanțe plecam în Shimla sau la Muntele Abu pentru a scăpa de căldura verii din Rajasthani.
Eu și cu frații mei – unul mai mai mare și unul mai mic decât mine – am mers la o „școală de mănăstire”, numită așa pentru că aici, călugărițele creștine ne-au învățat engleza; tatăl meu știa că vrea să-și ia doctoratul în străinătate, așa că a vrut să vorbim fluent limba engleză. Sâmbăta, bona ne ducea să vedem filme cu Hercules la cinema. Nu mi-au plăcut niciodată, dar cu doi frați, eram depășită. Una peste alta, a fost o copilărie fermecătoare, din clasa de mijloc.
Șocul cultural a venit abia când am ajuns în America, unde toată lumea ne-a tratat de parcă am fi venit dintr-o țară înapoiată, subdezvoltată și analfabetă. Mi-au trebuit decenii să trec peste rușinea și umilința percepției occidentale negative (și inexacte) a națiunii mele natale. Scrierea trilogiei Jaipur – The Jaipur Trilogy – este o modalitate minunată de a-mi revendica superba moștenire indiană.
5. Care sunt cele mai recente 3 cărți care ți-au plăcut și pe care vrei să le recomanzi?
În ultimul an, am citit cărți care mi-au fost trimise special pentru blurbs-uri de autor sau pe care trebuia să le citesc pentru discuții de grup. Dar iată trei pe care le-aș recomanda cititorilor mei:
The Last Exiles (nord-coreen contemporani)
Songbirds (Cipru / Sri Lanka, contemporani)
Mrs. England (Marea Britanie, perioada eduardiană).
6. Alka, să schimbăm capitolul. Ce îți place să faci, ce te bucură? Ai o rutină de scriere, un lucru special pe care îl faci pentru tine, un răsfăț personal? Câte lucruri conține o zi de-a ta?
Să știi că-mi place mult ritmul zilelor mele. Când mă trezesc, îmi fac o ceașcă de ceai cu lapte, cardamom și zahăr (nu sar niciodată zahărul!). Apoi mă așez înapoi în pat cu laptopul și încep să traversez e-mailurile sau răspund la solicitările cluburilor de carte și mesajelor din rețelele de socializare (răspund la fiecare mesaj de la cititori). Asta durează câteva ore. La un moment dat, îmi schimb pijamalele și mă plimb 3 sau 4 mile împreună cu un prieten și câinele meu Coco sau merg la un curs de yoga sau la înot.
Apoi fac o baie cu sare amară (Epsom) cu lavandă, pregătesc un prânz vegetal (dacă am noroc, soțul meu ne-a pregătit deja prânzul), vorbesc în cadrul unui club de carte sau răspund întrebărilor unui interviu. Încep să lucrez din nou mai târziu seara, fie scriu sau trimit e-mail-uri, fie citesc sau urmăresc un show cu detectivi din altă țară.
Pe de altă parte, programul meu de scris este foarte neregulat. Planific și editez o mulțime de scene în cap în timp ce fac mișcare sau fac o baie. Când simt că o scenă este aproape completă, o transfer pe laptop. Apoi trec la următoarea scenă. În lunile următoare (și ani!), voi revizui aceleași scene de 10 sau 20 de ori până când fiecare cuvânt se simte de parcă ar aparține acolo.
7. Momentul vulnerabilității: care este cea mai mare bucurie și cea mai mare frică?
Cea mai mare bucurie a mea este să aud de la un prieten sau un cititor că l-am inspirat să își asume un risc sau o șansă ori să își îndeplinească cele mai profunde dorințe.
Cea mai mare teamă a mea este că voi muri înainte de a împlini tot ce vreau să fac (să produc un roman grafic, să scriu un scenariu, o carte pentru copii și alte câteva cărți de ficțiune).
8. În Artista Henna, spui povestea a două surori, Lakshmi și Radha. Cum ai conceput povestea lor? Cum ai „dat naștere” acestei cărți? Care a fost procesul creativ din spatele?
Am scris romanul pentru mama mea. Ea, care nu a avut niciodată puterea de a-și alege partenerul, cariera sau viitorul, s-a asigurat că eu, singura ei fiică, voi putea lua acele decizii pentru mine. În semn de recunoștință, am creat un personaj fictiv – Lakshmi, zeița la care s-a rugat mama mea – care-și trăiește viața independentă și creativă, refuzată mamei mele.
Lakshmi și Radha se află la capetele opuse ale spectrului feminin. Când suntem fete tinere precum Radha, avem atât de multă bucurie, o încredere naturală în noi înșine și puteri nebănuite de imaginație; credem că putem face orice. Doar că, pe măsură ce ne maturizăm și ni se spune în mod constant cum să ne facem mai acceptabili pentru societate, începem să ne îndoim de noi înșine, devenind excesiv de precauți: nu fi prea sinceră sau prea ambițioasă; nu te îmbrăca prea provocator; înmoaie-ți tonul și fii mai feminină. Acestea sunt principiile pe care Lakshmi le-a învățat să trăiască (cele 25 de reguli pe care încearcă să le învețe Radha). Limitările lui Lakshmi o înfurie și o încurcă pe Radha, care se întreabă: De ce nu sunt bine așa cum sunt? De ce nu sunt suficientă?
A treia parte a procesului meu a fost cercetarea a ceea ce se întâmpla în India post-independență. Inginerii erau zei, reconstruind țara într-un ritm frenetic. Indienii erau exaltați de faptul că țara revenea în mâinile lor și începeau să își creeze propriile politici de guvernare. Rezistența indienilor după secole de colonizare, dominație, jefuire și distrugere de către puteri străine a fost interesant de explorat și m-a ajutat să mă înțeleg și să mă conectez mai bine cu poporul indian.
9. Apropo de cercetat, ce ți s-a părut cel mai dificil de găsit în călătoria ta de a scrie Artista Henna?
Să știi că cercetările mele au fost extinse, dar accesibile. Pentru a înțelege mai bine atitudinile din anii 1950 despre castă, culoare și clasă, i-am intervievat intens pe mama și tatăl meu, dar și mulți oameni care sunt încă în viață și care au trăit în acea epocă.
Am urmărit filme și am citit romane indiene din anii 1950 ale autorilor indieni, precum și texte istorice care oferă o relatare mai cuprinzătoare a ravagiilor pe care britanicii le-au provocat industriilor indiene în timpul conducerii lor. La fel, nu a fost dificil să găsesc remedii pe bază de plante pentru eliminarea sarcinilor nedorite – există o mulțime de informații bine cercetate disponibile în diferite culturi și perioade de timp.
10. Artista Henna este o carte celebră, face parte chiar și din clubul de carte organizat de Reese Witherspoon – Hello Sunshine Book Club, a fost besteller New York Times, USA Today Bestseller, Publishers Weekly și Toronto Star și a primit deja o mulțime de premii. Ce părere ai despre acest val de apreciere pentru romanul tău de debut?
Mă tem că sunt absolut copleșită de toate aceste reacții pozitive, atât din partea publicului occidental, cât și al celui din est. La fel ca mulți autori, mi-a plăcut întotdeauna să citesc despre personaje, în special feminine, care m-au inspirat și m-au încurajat să fiu o versiune mai bună a mea.
A crede că am realizat același lucru în munca mea este o surpriză foarte plăcută. Cititorii occidentali sunt încurajați și inspirați de călătoria lui Lakshmi către independență. Cititorii din Asia de Sud îmi spun că Artista Henna îi face mândri de moștenirea lor și îi face să se simtă ca și când ar trăi în Jaipur în 1955, iar asta este o muzică dulce pentru urechile mele.
11. Alka, ultima întrebare înainte de a-ți mulțumi: ce ți-ai dori să-și amintească cititorii după ce au terminat de citit Artista Henna?
Sincer, două lucruri:
1. Femeile din toate culturile merită puterea de a lua decizii care determină destinul lor. Nici o alegere din viață nu ar trebui să le fie refuzată în numele religiei, tradiției sau patriarhatului.
2. Există un pericol într-o singură poveste despre o persoană, o cultură sau o națiune. Să nu judecăm o lume până nu cunoaștem toate poveștile din ea.
Mulțumesc mult, Alka! Abia aștept următoarea ta carte.
