Reportaj-Documentar despre stres. Cum să ne controlăm propriile furtuni.

1
209
Timp de citire: 8 minute

„Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat, răbdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat și înțelepciunea de-a distinge între cele două.”

(Marcus Aurelius, Meditații)

-concluzii-

Am vrut un proiect special, unul care să ajungă la oameni ca un semnal de alarmă, ca o confesiune, ca o mână de ajutor sau ca un efect de domino: adică să îi îndemne la autocunoaștere fiindcă (spoiler pentru restul materialului) aceasta este cea mai bună și mai la îndemână soluție pentru stres. Așa că, la final de 2019, am început reportajul-documentar despre stres. Pentru asta, m-am întâlnit cu 5 oameni, cu povești de viață diferite și cariere care implică un strop mai mult de stres:

  • Bianca Gheorghescu este consultant în carieră, cu o experiență de 13 ani în head-hunting
  • Mihaela Savu adună în 19 ani de profesie o carieră în comunicare
  • Laura Hîncu este antreprenor în domeniul design & fashion, în materie de mătase
  • Andrei Roșca este antreprenor de la 17 ani, iar în ultimii ani s-a dedicat coaching-ului fiind coach & change strategist
  • Simona Chesaraicu este psihoterapeut și trainer de mindfulness, după ce a lucrat 10 ani ca director de Resurse Umane

Cu fiecare dintre ei am vorbit despre ce presupune să lucrezi într-un domeniu în care nivelul de stres e ridicat: ca atunci când în antreprenoriat nu știi dacă ai bani să îți plătești angajații la final de lună, ca în comunicare atunci când fiecare cuvânt și detaliu contează sau ca în head-hunting când un telefon are puterea de a schimba vieți. Doar că nu ne-am oprit la profesie fiindcă așa cum spunea și Laura Hîncu, este greu să pui o limită clară între viața profesională și viața personală atunci când ceea ce faci impune pasiune și plăcere. Am vorbit cu fiecare dintre ei și despre un episod de stres major din viața lor, dar și felurile, întrebările sau consecințele pe care le-au întâmpinat în gestionarea acelui stres.

În tot acest timp, am vorbit și cu prieteni. Am cules recomandări de cărți. Am început un curs de reducere a stresului prin mindfulness (MBSR), am continuat terapia, am început un an nou și după semne, nu mai bun decât celălalt. Concluziile acestui reportaj s-au întipărit în timp, în mintea mea, alături de lecturi și alte experiențe. Astfel că, mai ales în vremurile acestea, mă gândesc că avem nevoie să ne învățăm unii pe alții și să culegem ce e mai bun din fiecare dintre noi.

Așadar despre stres. Despre cum putem să ne protejăm când realitatea din jurul nostru nu este flexibilă. Despre întrebări bune. Despre autocunoaștere ca cel mai bun remediu. Iar când ajungi la finalul acestor concluzii, trebuie să știi că ele se continuă în ebook-ul pe care îl pregătim cu primele două părți ale acestui reportaj. Lectură plăcută!

Atunci când plătești cu cardul stresului – sau ce am învățat de la Bianca

„În timpul în care am fost în India, am început să citesc diverse lucruri. Și țin minte că alesesem o carte și era opusul a ceea ce aș fi citit de obicei. Am zis să o iau și de acolo m-am dus în altă carte, și alta și alta. Apoi mi-am dat seama că suntem toți conectați, că poți să fii cine ești tu și să îți găsești oamenii tăi, că nu o să te dea nimeni la o parte, ba din contra, o să vină oamenii potriviți. La mine este un proces și în ziua de azi pentru a fi zen – unul care se întinde de 10 ani, câte o cărămidă pusă în ritmul meu. Și eu trăiesc în București, și eu merg prin trafic, și la mine se uită urât cineva și de fiecare dată trebuie să îți păstrezi atitudinea asta. Nu e o chestiune de m-am trezit dimineața și dintr-o dată eram zen.”

Bianca are dreptate. Nu există de azi pe mâine. Orice evoluție, orice tratament, orice schimbare implică și un timp. Iar cu cât ești mai confortabil cu acceptarea sau durata procesului, cu atât și viața se întâmplă mai frumos.

Cu Bianca am vorbit despre ce presupune să vii în ajutorul oamenilor atunci când aceștia nu se mai regăsesc în viața lor profesională, dar și despre experiența sa de 13 ani ca head-hunter și momentul său de stres extrem când a luat o decizie fără să se consulte cu sinele său cel mai profund: „Am dat atât de mult până când n-am mai avut ce să dau. Ce îmi doream era doar să nu mă îmbolnăvesc pentru că eram conștientă că în momentul în care tu nu ești în stare să iei o decizie rațională și tot gonești pe un drum nebun, corpul o să spună: duc eu asta; ca mai apoi să analizeze situația și să te decupleze forțat. Nu m-am îmbolnăvit, dar simțeam că nu mai am ce să ofer.”

De la Bianca am învățat că a plăti cu cardul stresului e mai costisitor decât orice altă cheltuială din impuls și mai mult, că devine o obișnuință. Tot de la ea am înțeles că a te îngădui este o înțelepciune și o atitudine care mult aduce: adică să îți dai timp, să mergi după ritmul propriu, să îți asculți vocea interioară mai des și mai atent, să crezi în intuiția ta.

Atunci când ești  dispus să spui și „nu” – sau ce am învățat de la Mihaela

„Oamenii, în continuare, se feresc să spună „nu”, să vândă iluzii. Uneori lucrurile nu stau doar la îndemâna ta, până la urmă reprezinți o instituție care are propriile reguli. Un „nu” la timp te scutește de un stres mai mare, și pe tine, și pe cel care așteaptă răspunsul.”

Acum câțiva ani, domeniul de PR și comunicare era pe locul doi în ierarhia joburilor stresante. Mihaela povestește cu drag despre evoluția domeniului său, cu atât mai mult cu cât a luat parte la schimbări importante, în ultimii ani. De la Mihaela am învățat poate cel mai important lucru despre proactivitate și stres: a fi dispus să refuzi. De multe ori, luăm asupra noastră extra taskuri, extra responsabilități, extra promisiuni când timpul nostru este deja întins ca un elastic. Iar presiunea unei alte sarcini poate doar să rupă elasticul.

Nu te mai împiedica de work-life balance – sau ce am învățat de la Laura

„Spiritul antreprenorial e bun indiferent dacă ești angajat într-un business mic sau angajat în corporație. A avea spirit antreprenorial înseamnă să nu te gândești la timpul tău în termeni de 9 – 17, de luni până vineri, ci la ce ai de făcut. Să spunem că ai un plan, ești angajat pe o perioadă de timp. Și vrei să lucrezi 3 ani de zile acolo. Păi nu trag mult în acești 3 ani? Pentru că am un plan și vreau ca mai apoi să merg în altă parte.”

În atelierul său, Laura testează, analizează, se luptă cu fricile și angoasele sale, cu stresul creat de partea creativă, de partea de contabilitate, de gestionare de probleme. Dar nu stă prea mult pe gânduri. De la Laura am învățat că procrastinarea ajută doar la acumulare de stres și că work-life balance e o atitudine care mai degrabă deservește decât să ajute deoarece contribuie la o rigiditatea a timpului și a noastră.

Atunci când mentalul și realitatea nu se sincronizează – sau ce am învățat de la Andrei

„Întrebarea „Ce să fac cu viața mea?” este o întrebare proastă, nu te duce nicăieri. O întrebare mai bună ar fi „Ce aș avea nevoie să schimb acum în viața mea ca să obțin x, pe care nu-l am acum sau nu-mi place acum?” Sau „Ce pot să fac mâine ca să fie cu 3% mai bine din punct de vedere al banilor sau al stresului?” Asta te mobilizează, te pune să faci ceva mâine. Altfel e doar filosofie. Nu mai știu unde am citit că psihologia e la intersecția dintre matematică și filosofie. Trebuie să avem foarte mare grijă să nu rămânem doar cu filosofia.”

Cu Andrei am vorbit despre stereotipuri de stres, despre ce fel de întrebări ne pot ajuta ca să găsim un răspuns mai bun, despre cum și-a început viața de antreprenor la 17 ani, dar și cum a descoperit hobby-ul transformat în profesie, și anume coaching-ul. De la Andrei am învățat că stresul apare și atunci când modelul din mintea noastră despre cum ar trebui să fie viața (din punct de vedere relație, carieră, bani, viață socială) este diferit de realitatea însăși. Dar că acesta se poate schimba deoarece creierul nostru are o capacitate extraordinară (am scris aici despre plasticitatea creierului). Avem nevoie doar de a-l identifica și a-l cizela.

„Când mă gândesc cum ar trebui să arate relația mea, ce bani ar trebui să am la vârsta asta, cum ar trebui să se comporte un coleg, ce mașină ar trebui să conduc la vârsta asta – toate așteptările acestea fac parte din modelul din capul nostru despre cum ar trebui să fie – care e format artificial. Și de multe ori nu se potrivește cu realitatea. Atunci încep să simt o formă de durere, din faptul că astea nu se potrivesc. Reflexul nostru e să schimbăm realitatea. Să se potrivească cu modelul din capul nostru. Doar că uneori nu e așa de usor. Și începi să schimbi realitatea de mai multe ori, iar la un moment dat poate te gândești că e o problemă cu modelul, nu cu realitatea.

Și începem să ne uităm la model: ceea ce înseamnă muncă pe mindset, adică ceea ce face coachingul, terapia. Adică „Ia să vedem cum ai ajuns tu să ai modelul acesta și care parte îți servește și care parte te încurcă?”. Și poate ajungi să modifici modelul câte puțin ca să te aproprii de realitate. E un dans complex. Marcus Aurelius avea un citat foarte fain: „Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat, răbdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat și înțelepciunea de-a distinge între cele două.” Să schimb ce pot să schimb înseamnă să schimb realitatea acolo unde se poate schimba, în rest am nevoie de putere de a accepta pentru că realitatea e alta. Dar provocarea cea mai mare vine din ultima parte, cum știu când e una și când e cealaltă? Cum știu când să forțez ca să schimb și când să accept? Aici e un dans, e discutabil fiindcă ține de fiecare în parte.”

Fii acolo așa cum are nevoie celălalt – sau ce am învățat de la Simona

„De multe ori cum evaluezi tu o situație, s-ar putea să nu fie același lucru cum o evaluează cel care trece prin stres. Și atunci e bine să îi înțelegi tu reacțiile, ajută să înțelegi ce anume are nevoie. Să îl asiguri pe celălalt că indiferent de ce se întâmplă, nu înseamnă că e mai puțin valoros sau că îl iubești mai puțin – asta înseamnă suport și securizare emoțională, fiind valabilă pentru orice situație de stres.”

Cu Simona am vorbit despre unul dintre cele mai stresante momente pe care le-a trăit în ultimii 20 de ani. Dar am povestit și despre cum a ajuns să practice psihoterapia, cum și-a deschis cabinetul și ce stres a impus un drum diferit de cel pe care mersese până atunci în corporație, despre cum a descoperit practica mindfulness și ce a presupus să devină trainer de mindfulness. De la Simona am învățat că stresul nu este doar ceea ce ne stresează pe noi (că am mașina blocată, că e trafic, că am un deadline strâns), dar mai ales reacția noastră și că problema apare atunci când reacția se prelungește, iar stresul devine cronic. Tot de la Simona am învățat că a practica mindfulness înseamnă a învăța să stai cu tine, să îți obișnuiești mintea să revină cât mai des în momentul prezent și să te bucuri de acel moment.

Lecturi, documentare sau practici sănătoase care pot ajuta în gestionarea stresului

Meditația mindfulness – mai bine aici decât oriunde altundeva

Să stai în prezent, concentrat și adunat, e mai greu decât sună. Sunt câteva luni de când am început cursul de Reducere a stresului prin Mindfulness (MBSR) și cu toate că nu a fost prima mea întâlnire cu meditația, nu îndrăznesc să spun că pot să-mi însușesc o atitudine mindful. Fiecare practică de meditație vine cu provocările sale: poate a trecut prea mult timp de la ultima meditație și nu am stare sau mă plictisesc. Poate un gând nu-mi dă pace și insistă până când renunț și nu mă mai concentrez pe respirație. Dar gândul că toți ne luptăm cu asta e mai puternic decât obișnuința minții de a cutreiera toate colțurile vieții (în special cele din trecut sau cele din viitor). Și mai mult, obișnuița de a simți că am controlul, chiar și cu 1% îmbunătățit, că îmi exersez răbdarea și observ pe ce anume se concentrează mintea mea atunci când sunt stresată, mă încurajează seara să mă retrag câteva minute, într-un spațiu intim, și să mai exersez un pic.

Jon Kabat – Zinn, cel care a inițiat programul MBSR, la Universitatea din Massachussets în 1979, povestește despre beneficiul practicii mindfulness în cartea Full Catastrophe Living”. Tot în carte, autorul găsește o comparație frumoasă între marinari și felul în care aceștia citesc puterea naturii și gestionarea stresului:

„E o artă să trăiești conștient și să știi să faci față dificultăților folosind metode care să îți aducă soluții, dar și armonie și pace interioară. Când reușim să ne mobilizăm resursele interioare, ne dăm seama că putem folosi problema în sine ca un mod de a o rezolva, exact cum marinarii folosesc barca pentru a beneficia de cel mai bun vânt. Dacă știi cum să folosești puterea vântului și ai răbdare, ai căpătat controlul și ajungi acolo unde îți dorești. (…) Marinarii buni învață să citească cu atenție și cu respect natura și puterea acesteia. Aceștia încearcă să evite furtunile, dar când sunt prinși în mijlocul prăpădului, știu să coboare pânzele, să controleze tot ce e de controlat și să accepte restul. A exersa flexibilitatea în acceptarea și gestionarea unor situații extreme din viață e ceea ce numim arta de a trăi conștient.”

Va continua…

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here