Portret de Andrei Runcanu
Picturi din arhiva personală a Irinei Marinescu
Seria #QuarantineShortStories revine azi cu episodul numărul 3, iar în centrul lui se află o persoană pe care nu am întâlnit-o niciodată în carne și oase și alături de care nu am nicio amintire de viață „obișnuită”. Să vă explic despre ce este vorba.
Pe Irina Marinescu nu am cunoscut-o ca designer, deși îi cunosc și admir creațiile. Nu am cunoscut-o nici ca pictoriță sau activist social, deși nu mică îi este implicarea în nenumărate proiecte umanitare. În schimb, de ea mă leagă trei lucruri esențiale din viața mea: reveria, stări și senzații îmbrăcate în cuvinte și muzica italiană a anilor ‘60 – ‘70. Este o conexiune unică, construită pe un palier subtil de comunicare.
Am intrat adesea în universul ei virtual, dar niciodată cu intenții voyeuristice, ci mai degrabă am trecut ca printr-un pasaj secret spre propriile mele reverii și momente de introspecție.
Fără să-mi simtă prezența, Irina a decorat acest spațiu cu contururi din viața de zi cu zi, cu cafea făcută în ibric, cu rochii cu spatele gol, creion kohl negru și fum de țigară, dar și cu filigrane de melancolie, gust sărat de mare, nisip găsit în te miri ce buzunar, într-o zi de toamnă.
Am făcut freeze frame pe multe dintre aceste frânturi de viață trăită sub ochii lumii, dar m-am oprit mult mai des asupra celor din universul interior, cel simțit întru totul și nebănuit de nimeni. Și pentru a păstra comunicarea noastră tot într-un schimb de emoții, mai degrabă decât de cuvinte, am rugat-o să-mi răspundă altfel la întrebările pe care le pun în fiecare episod. Iată ce a ieșit.
Spoiler: click pe melodia de mai jos pentru a parcurge interviul în acord cu nuanțele răspunsurilor.
Cum te menții sănătoasă emoțional în aceste zile nebune, în care mulți dintre noi am vrea să ne suim pe pereți?
Mmm … suitul pe mobile e una dintre pasiunile mele de când eram copil … dau viață sâmburilor, gătesc tacticos și cu răbdare multă, alerg, citesc, scriu, desenez, visez, urzesc, improvizez…
Faci ceva în mod diferit față de viața ta obișnuită, cea pe care ai lăsat-o pe hold, acum câteva săptămâni?
Mă împrietenesc cu timpul
Care sunt micile bucurii de peste zi?
Muzica, visatul cu ochii deschiși, desenatul, alergatul, gătitul, întorsul după soare, diminețile lungi cu cafea și zgomote de fond, revelația permanentă că timpul e de partea mea…
Conversațiile în scris cu oameni pe care nu îi cunosc în carne și oase 😉
Care este primul lucru pe care îl vei face după ce ieșim cu bine din această perioadă?
O baie în mare
Dacă există o lecție sau ceva bun în tot și în toate, care este lucrul pe care l-ai învățat în carantină fiind? Și ce râmâne cu tine din această experiență?
Cu și în mine a rămas mereu totul.
N-am uitat nimic și mi-am promis mereu să nu uit.
Am învățat mai mult ca niciodată că putem trăi și altfel decât alergând după confirmări și aplauze, că putem trăi și altfel decât alergând după nimicuri. Am învățat să fac cel mai bun hoummus, piure de urzici și supă de roșii, cozonac și ouă vopsite cu plante.
Am învățat să respir conștient și calm, să ascult și mai mult, să mă mișc fără să provoc curenți, am exersat pluta.
Pe Irina o găsiți pe Facebook și Instagram aici și aici. Iar pentru cei care văd, la fel ca noi, mai bine cu sufletul, codul de acces pentru visare este acesta: https://irinammarinescu.wordpress.com
