Timp de citire: 6 minute

Există oameni, evenimente sau momente care marchează punți solide în viața nostră și al căror drum ne duce către claritate, fluiditate, iscusință, mulțumire, îndeajunsuri. Care-s aceste punți? Le-am inventariat într-o listă personală și într-o serie de fotografii care le semnează importanța.

Fotografii de Yellow Creators

Bijuterii și inspirație: FREYWILLE – The Bridge – Claude Monet

Zilele astea mă însoțește o carte pe care mi-am dorit s-o citesc de multă vreme: „Cum îți vei măsura viața?”. Clayton M. Christensen propune o întrebare-cheie, o invitație care forează în adâncurile personale și presară în puțul gândirii trei subiecte: fericirea în carieră, fericirea dată de relațiile cu alți oameni și, în final, cinstea și integritatea.

M-am oprit la secțiunea a doua. La timpul care nu așteaptă și la relațiile pe care să le cultivăm atunci când trebuie, nu atunci când e nevoie. Pentru că, așa cum explică autorul, „dacă amâni să-ți investești timpul și energia până vezi că trebuie s-o faci, mai mult ca sigur că va fi deja prea târziu. (…) Singurul mod în care acele relații vor ajunge să dea roade în viața ta este prin a investi în ele înainte de a avea nevoie de roadele lor.”

LEGĂTURILE DINTRE OAMENI

Alergăm s-avem mai mult, mai bun, ne îngrijorăm pentru stabilitate, ne preocupă viața profesională, muncim acut și peste puterile noastre fizice, emoționale. Dar la final de zi, punțile pe care creștem din orice punct de vedere, chiar și din unghiul profesional, sunt cele pe care le construim cu oamenii de lângă noi.

„Când ți-ai făcut ultima oară un prieten nou?”

„Când ai invitat pe cineva la cafea, doar să povestiți?”

„Când i-ai mulțumit celui mai bun prieten pentru că-i acolo, lângă tine?”

„Când te-ai gândit dacă soției sau soțului tău îi lipsește ceva în relația voastră?”

Legăturile dintre oameni ne traversează dintr-o parte și alta a vieții. Nu-i așa că sunăm pe cineva atunci când ne este greu, când nu mai putem, nici măcar un pic? Nu degeaba regretele pe care le simt oamenii la final de viață n-au de-a face cu productivitatea, eficiența sau cum se uită alții la noi, ci cu timpul pe care nu l-au petrecut lângă familie sau prieteni.

Nu-i la fel de adevărat că simțim nevoia să împărtășim bucuriile? Când ne căsătorim. Când se naște un copil. Când câștigăm un concurs. Când am luat un examen. Când ne-a ieșit o rețeță sau am copt pentru prima oară pâine. Când ne impresionează un peisaj.

Punțile create între oameni dau sens vieții și reprezintă o resursă bogată pentru sprijin, reciprocitate, toleranță, empatie, ajutor, solidaritate; lista e aproape nesfârșită.

De aceea, avem nevoie ca de aer să le celebrăm, să le hrănim, să le coasem cu momente și atenție, cu timp și spațiu și să le recunoaștem mai des ca fiind vitale în puzzle-ul vieții.

PUNȚILE CU LOCUL ÎN CARE TRĂIM

Am povestit și în materialul despre Hunderwasser și Viena despre dragostea pentru natură și încă îmi răsună în minte faptul că pentru acesta arhitectura, clădirile și locul care ne înconjoară punctează o a treia piele.

Sau ce-am citit recent despre cum viața ar fi pe primul loc, iar „după ea vin spațiile și clădirile.” (Jan Gehl)

Am și vorbit luna trecută despre cum ne împrietenim cu orașul deschizând acele ferestre și uși care să îmblânzească agitația urbană și să ne permită un respiro.

Fiecare dintre noi are un oraș pe care îl locuiește și pe care îl trăiește individual. Felul în care simt eu Bucureștiul s-ar putea să fie foarte diferit de cum îl experimentezi tu. Ba chiar, este foarte departe față de cum l-am înțeles când m-am mutat aici. Multe s-au schimbat între timp, inclusiv nevoile și dorințele pe care le cer de la un oraș și de la spațiul intim de acasă.

Azi înțeleg natura și mai mult. Iar pentru asta m-am mutat lângă un parc și de multe ori mi-a fost spațiu pentru cafele băute dis-de-dimineață în liniște. Am învățat să cultiv plante, să le îngrijesc și să mă bucur în aproape fiecare colț din casă de un spațiu verde. Am căutat și mi-am notat acele zone și spații care mă bucură, iar acolo mă găsești când vreau să ies, să beau o cafea bună, să gust ceva delicios, să mă plimb printre rafturi și să cumpăr o carte.

Punțile cu locul în care trăim ne conectează pe noi cu restul lumii. Așa cum zice și David Sim în cartea „Soft City”: „Forma fizică a mediului înconjurător influențează comportamentul. Dar înainte de a decide ce să construim, trebuie să decidem cum vrem să ne trăim viețile și în ce fel de lume vrem să trăim.”

Tu te-ai gândit vreodată cum înnozi legătura cu locul în care stai?

Știi cum vrei să te simți în orașul tău? În casa ta?

Sau poate, care sunt acele locuri preferate de care nu te-ai despărți niciodată?

PUNȚILE CU NOI ÎNȘINE

Cele care-s cele mai importante și pe care avem nevoie să le construim cel mai des, în cel mai solid mod cu putință, în forme și texturi diferite, de înălțimi sau lățimi variate.

Nu știu dacă există o singură formă de a crea pod cu tine însuți astfel încât să-ți fie ușor să te traversezi în zile grele, lente. Știu doar că sunt necesare explorări, timp și răbdare. Știu ce i-a ajutat pe alții. Pe Claude Monet, de exemplu:

„Am petrecut în Algeria doi ani fascinanți. Învățam permanent ceva nou. Nu poți să îți imaginezi cât de mult s-au îmbogățit atunci cunoștințele mele și câtă viziune am acumulat. Amprentele lumii și culorii s-au sedimentat atunci, dar mult m-ai târziu le-am folosit. Dar au conținut miezul de la care am plecat în căutările mele.”

Monet a fost nedisciplinat din naștere – o recunoaște. A fost neastâmpărat, zburdalnic, s-a bucurat de recunoaștere pentru munca sa încă din timpul vieții, dar asta n-a însemnat că necazurile (sărăcia, depresia) l-au ocolit.

Însă cred cu tărie că punțile pe care le-a creat de-a lungul timpului au contribuit la felul prin care a trecut de aceste perioadele dificile: legăturile cu natura și grădina, cu prietenii, cu familia, cu pasiunea pentru gastronomie, mese bogate și gustoase, pentru verdele care i-a purtat numele.

Să construiești punți cu tine înseamnă să mergi mai departe, să ai curaj, să te apreciezi, să te întorci, să stai potolit atunci când simți nevoia sau să alergi cât de țin picioarele când vrei să fugi. Pentru că „ești ceva mai mult decât suprafața ta.” Iar ca să afli ce-i dincolo, ai nevoie de o punte interioară. Sau mai multe.

Cum arată pentru tine punțile esențiale din viața ta?

Ce anume leagă ele și cum se împletesc?

Care e forma prin care înveți să te cunoști?

Mi-ar plăcea să-mi scrii și să conturăm împreună o hartă diversă și colorată a punților din viața noastră.


Acest material face parte din campania Inspirația FREYWILLE, pe care suntem onorați să o găzduim pe canvasul nostru digital. Parteneriatul dintre CoverStories și FREYWILLE poartă în ADN-ul său conexiunea dintre artă, inspirație și povești frumoase, dar și dintre bijuterie, emoție și feminitate. FREYWILLE este unul dintre brandurile care ne inspiră și care creează alchimie folosind arta, pulberea de aur și emailul pentru a sculpta eleganța atemporală a bijuteriilor sale. CoverStories și FREYWILLE vă invită să citiți povești care inspiră, care umplu și care explorează și să descoperiți atemporalitatea unor bijuterii care ascund povești și trezesc emoții.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

two × one =