Englezii au English Sparkling. În Italia găsim Prosecco și Franciacorta. Francezii se laudă cu Champagne și Crémant. Spaniolii au Cava, iar Africa de Sud și-a denumit spumantul Cap Classique. În România avem vinurile spumante românești despre care Olimpia Pleșa Brandhuber mărturisește că vrea să le transforme în etichetă națională.
Mă fascinează ritualurile de inițiere, religiozitatea primilor pași, domesticirea acelei intenții de început. Îmi plac gesturile caligrafice al începătorului, mai ales când e vorba despre un obicei nou. Și, mai ales, dacă e vorba de cum consumăm vinul și povestea. Pentru că vinul e mai întâi o emoție și apoi gust. Vinul se consumă social, de aceea nuanțele aceluiași vin sunt altele în funcție de spațiul și contextul în care îl servești.
Astfel, pierdută în geografia incertă a verii, am invitat-o pe Olimpia Pleșa Brandhuber la un dialog despre brandurile românești de vinuri spumante.
Tandrețea vinurilor și universul unui specialist în Champagne
Suntem dornici să vedem, să înțelegem că există lucruri foarte frumoase în România. Iar întâlnirea cu Olimpia Pleșa Brandhuber a stat sub semnul efervescenței.
Olimpia este Champagne specialist și creatoarea evenimentelor OPiA, sub a cărei umbrelă organizează o varietate de evenimente, degustări de champagne de tip masterclass sau gastronomice cum este Soirée de Champagne, dar și workshop-uri de spumante românești. De origine clujeancă, Olimpia a absolvit Relații Internaționale și după ce a lucrat 20 de ani într-o companie multinațională din București – IKEA, s-a mutat din nou la Cluj cu familia ei. Soțul ei e austriac, iar acolo și-a găsit universul ideal de a trăi.
Prezență discretă și elegantă, Olimpia este un povestitor efervescent al șampaniei și spumantelor, iar misiunea ei este să creeze un spațiu în care să cunoaștem vinurile spumante românești. „Oamenii sunt lumină. Suntem fiecare mici lumini și putem deveni și pentru ceilalți mici lumini.” A fost primul lucru pe care mi l-a spus Olimpia când ne-am întâlnit.
Olimpia, cum a început povestea ta cu champagne?
M-am întâlnit prima oară cu vinul a cărui răspândire geografică m-a fascinat si m-a provocat să aprofundez cunoașterea lui. Dintre toate vinurile, preferatul meu este champagne de care m-am îndragostit. Am început să studiez despre vin acum 13 ani, când am ajuns la un restaurant în Africa de Sud, aflat într-o zonă de vinuri și, atunci când am primit meniul atât de generos în etichete de vin, m-am simțit ignorantă. Cum aș fi putut să știu ce să comand?
Acela a fost momentul semnului de întrebare.
Exact. M-am întrebat: „Oare nu se pot înțelege cumva vinurile lumii, să știu ce să comand?”. Și, în aeroport, în timp ce mă întorceam acasă am găsit o carte despre vinuri. Era o carte simplă, dar atât de bine scrisă și de înțeles pentru toată lumea. Și așa am descoperit WSET- Wine & Spirit Education Trust, instituția din Londra unde am ajuns să studiez despre vin. Am făcut primul curs în 2009, apoi au urmat celelalte și așa m-am îndrăgostit de tot de înseamnă astăzi geografia vinului.
Geografia vinului sună… cuceritor. Are o frivolitate delicioasă alăturarea asta de cuvinte.
Știi, mi-am dorit să fac Relații Economice Internaționale pentru că îmi suna internațional. Când eram mică spuneam că vreau să fac comerț, pentru că era singura modalitate pe care o știam ca să pot pleca în lume. Și am călătorit, am explorat multe țări, parțial datorită jobului, dar în cea mai mare măsură datorită soțului meu care e mare iubitor de călătorii, un mare explorator. Vezi tu, deși nu profesia m-a dus acolo unde mi-am dorit, proiectarea noastră nu e deloc întâmplătoare.
Așa că da, vinul, pentru mine la început, a fost geografie. Studiam despre vinurile din Africa de Sud, din Argentina sau din Australia și așa ajungeam peste tot. Iar după ce am ajuns să-l gust și să-l înțeleg, am ajuns să mă îndrăgostesc realmente. Cred că astăzi 90% dintre gândurile mele sunt despre vin. Dar așa trebuie să fie când profesezi într-un domeniu pe care-l iubești, nu?
Dar cum ai virat spre champagne?
Champagne e unul dintre vinuri. Iar când am călătorit acolo, în regiunea Champagne, am înțeles că champagne e mult mai mult decât un vin efervescent: e cultură, e o tradiție foarte lungă, e multă muncă precisă, studiu, esoterism dacă vrei. Și multă cunoaștere care se transmite prin ucenicie. Acolo m-au cucerit oamenii, profunzimea lor, căutarea lor neîncetată pentru precizie, perfecțiune, spiritul francez, esența lui sofisticată. Champagne e un produs la care se lucrează enorm de mult, din vie, până la prezentare.
„Champagne e mult mai mult decât un vin efervescent: e cultură, e o tradiție foarte lungă, e multă muncă precisă, studiu, esoterism dacă vrei.”
Olimpia Pleșa Brandhuber
Există vreun moment memorabil legat de prima ta călătorie în Champagne?
Îmi amintesc că la Pommery, una dintre casele de Champagne, am coborât în pivniță, la 30 de metri sub pământ, (sunt niște foste cariere, pe care romanii le-au săpat pentru a extrage calcar și a construi orașul Reims), unde astăzi producătorii de champagne și-au făcut crame. Coborând acolo, pe perete erau basoreliefuri, milioane de sticle de champagne se păstrează la învechit și în galerii se întindea o expoziție de artă modernă. Atunci am înțeles că aspectul cultural primează când vine vorba de Champagne.
Madame Pommery a fost un antreprenor înțelept care înțeles atunci, la 1860, că are nevoie de arta că să-și poată promova produsul. Iar Champagne și acum se promovează așa, conectat cu arta, cu evenimentele frumoase, cu sportul și gastronomia.
Olimpia, ai un mentor, există cineva care te inspiră în domeniu?
Essi Avellan este Master of Wine în Finlanda, expertă în champagne și e specialistul pe care îl urmăresc îndeaproape. E mentorul meu, de la ea învăț mereu despre champagne.
Și dacă tot am ajuns în zona profesională, care sunt caracteristicile la care un specialist se uită la un vin spumant?
Ce caut eu în orice vin este armonia. Tu, dacă nu ești specialist, nu știi ce anume cauți într-un vin, dar știi dacă un vin îți place sau nu. De regulă, motivul pentru care îți place sau nu este pentru că ceva te deranjează sau nu la el. Și dacă te deranjează, înseamnă că a ieșit din armonia lui naturală. Așa traduc armonia: să fie din toate suficient de puțin; nici un element să nu domine. De altfel, asta cautăproducătorii de champagne: eleganța. De aceea e un produs unic în lume: o băutură fină, de regulă fără opulențe aromatice.
Armonia între componente este primul lucru la care se uită un specialist. Apoi, vrei aciditate care îi dă viață, vitalitate, face un vin să fie viu. Vrei ca efervescența să fie superbă. Ce înseamnă să fie superbă? Să nu te deranjeze, să fie fină, mătăsoasă. De exemplu, o champagne are între 4.5 și 6 atmosfere, iar cea care este destinată consumului gastronomic are o presiune la limita de jos. Apoi, vrei ca vinul să fie vibrant.
Și, evident, vrei să simți arome: dacă e o champagne tânără o să ai un buchet aromat – fructat, iar dacă a stat mai mult timp la maturizat, se adaugă mai multe arome, deci ai mai multe straturi aromatice. Din parfumul unui vin îți poți da seama de vârsta lui.
Iar în cele din urmă, postgustul, ce rămâne după ce ai băut. Astea sunt elementele pe care le caută un expert și asta se notează inclusiv la competițiile de vin.
***
De la Champagne la vinuri spumante românești
Vinul spumant înseamnă cu totul altceva decât vinul liniștit; necesită o altă tehnologie, un alt proces, alte resurse, alte ipoteze. Producători există de ceva vreme și la noi în țară, căci Stirbey producea vinuri spumante încă din secolul al XIX-lea, dar încă se experimentează. La momentul actual, în România există peste 20 de producători de vinuri care produc și spumante românești, iar unii chiar s-au specializat în spumante.
Cum se produc vinurile spumante românești?
Ca să faci un vin spumant e nevoie să faci mai întâi vinul. Abia apoi creezi efervescența. Iar efervescența se poate crea prin metode naturale, endogene sau exogene, prin impregnare cu CO2. Cele naturale se împart și ele în mai multe metode, dar 3 se practică în crearea vinurilor spumante românești.
Ne povestești puțin despre metodele de creare a efervescenței?
Una dintre ele este cea tradițională prin care se face Champagne, metoda în care vinul fermentează (a doua fermentație) în sticla în care ajunge pe masă. Este un vin sofisticat și complex pentru a cărei realizare e nevoie de timp și presupune un cost mai mare de producție, de aceea e musai să îi acorzi timp ca să-l descoperi.
O altă metodă este Charmat, cea prin care se produce Prosecco și care creează un vin mai accesibil ca adresare, mai prietenos și mai ușor de abordat. A treia metodă este Asti și presupune o singurăfermentație, iar vinul rezultat este simplu, fructat și aromat pentru că efervescența prinde formă imediat din must.
Așadar, în România se fac vinuri spumante prin toate cele 3 metode. Dar noi nu avem o categorie specială de vinuri spumante românești.
Așa este, în România nu are identitate această categorie de vin. La restaurant cerem și ni se recomandă bule sau prosecco – ori Prosecco e și el un brand. Așa cum numim xerox tot ce copiază, așa numim prosecco tot ce e efervescent. Iar pe meniuri nu găsești decât foarte rar și limitat vinuri spumante românești. Nu se face (încă) diferențierea.
Și aici a început misiunea ta de a conștientiza că și noi putem avea un vin spumant autohton.
Acesta e misiunea și dorința mea: să încep să aud oamenii lângă mine, că-și comandă un „vin spumant românesc” or „Romanian Sparkling, vă rog!” și că ospătarul recomandă un vin spumant românesc. Pornind de la faptul că pentru a schimba lumea, trebuie să te schimbi pe tine, încep încet- încet să schimb piesele puzzle-ului și să crească nivelul de conștientizare al consumatorului. Iar acum lucrez împreună cu o echipa de consultanți în comunicare la un proiect care să pună pe harta României vinul spumant românesc ca și categorie aparte de vin și să pună bazele unui brand de țară, în viitor.
„Acesta e misiunea mea: să încep să aud oamenii pe lângă mine, că-și comandă un vin spumant românesc: un Romanian Sparkling, vă rog!”
Olimpia Pleșa Brandhuber
Dar ce diferențiază vinurile spumante românești de orice alt vin din lume?
Sunt, în primul rând, ale noastre. Dacă sunt bune (pentru că în fiecare țară sunt vinuri de top și vinuri care nu se pot bea) avem chiar datoria să le cunoaștem și să le apreciem.
Sunt apoi unice. În România, vinul spumant se face din soiuri de struguri românești, iar exprimarea unui soi autohton în metoda tradițională, dă naștere unui vin unic, ultra-autentic. Altfel spus, nu a mai făcut nimeni niciodată așa ceva. De exemplu, nu mai are nimeni spumant din soiul Frâncușă, Crâmpoșie, Fetească regală, Mustoasă de Măderat, Novac. Sunt unice, românești și individuale.
Sunt cu certitudine produse cu valoare autohtonă adăugată. Se obține vin spumant românesc și din soiuri internaționale consacrate pentru acest tip de vin, iar cele reușite demonstrează că spumantul românesc are un potențial glorios. Uite, de exemplu, Carassia Blanc de Blanc de la Crama Carastelec este un exemplu de eleganță a ceea ce se poate face în Transilvania din struguri consacrați pentru champagne, Chardonnay și Pinot Noir.
Orice vin și cel spumant de asemenea, reflectă foarte tare spiritul oamenilor. De fapt, asta face diferența colosală între vinuri. Spunem deseori despre unele vinuri că au personalitate. Nu este un mod abstract de a caracteriza, ci vinul chiar își împrumută personalitatea de la cei care îl produc. O să vezi că producătorii nonconformiști vor avea un vin nonconformist, pionierii vor inventa ceva ce nu ai mai gustat și tradiționaliștii vor livra gusturi clasice. În plus, vinurile sunt ca oamenii: exprimă locul de unde vin. Ori noi suntem un popor efervescent în manifestarea bucuriei.
„Vinul reflectă foarte tare spiritul oamenilor.”
Olimpia Pleșa Brandhuber
***
Olimpia, am tot vorbit despre băuturi fine, dar rogu-te, recomandă-ne câteva vinuri spumante românești pe care să le degustăm în orice moment din zi.
Îți recomand 5 vinuri spumante românești foarte diferite pe care e bine să le ai în casă în orice moment.
1. Carassia Roze de la Carastelec făcut prin metoda tradițională e ideal să te premiezi după o zi grea; nici alb nici roșu, adică versatil cu orice moment al zilei sau temperatură de afară.
2. Cuvee Celest obținut în Transilvania la Villa Vinea, pentru o cină mai elaborată sau pentru ocaziile când ai un invitat special. Și neapărat servit din pahare frumoase care să pună vinul în valoare.
3. Pentru cei cărora le place prosecco, Bendis Nadir – crama Petro Vaselo, este o altenativă românească minunată, excelent cu orice ai de mâncare în frigider.
4. La fel este Alira Charme, nici prea sec, dar nici dulce, aromat, vioi si șarmant. Dar ține-l în frigider ca să îl ai rece atunci când îți vine pofta de ceva efervescent.
5. Iar când vin prietenii la o poveste, aranjezi rapid niște brânză pe un platou și scoți de la rece o sticlă de Vibe Roze Fetească Neagră de la Cotnari. O să fie o seară minunată!
Olimpia, dacă tot suntem la capitolul recomandări, ce vin spumant putem alege pentru un cadou potrivit?
Pentru un domn cunoscător și classy, alege un vin desăvârșit mulți ani în crama de pe malul Oltului, Prince Stirbey Crâmpoșie Românească, un vin cu tradiție care exprimă foarte bine terroir românesc. Pentru un domn/ o doamnă mai tradițional/ă, alege Prince Stirbey Rose, un vin autentic și particular dintr-un strugure românesc, Novac, din care nu s-a făcut spumant până acum.
Dacă pleci în străinătate și vrei să duci ceva pur românesc alege Colocviu la Viena de la Casa de Vinuri Cotnari obținut dintr-un strugure specific podgoriei Cotnari, Frâncușa, despre care poți spune că nu se face altundeva pe planetă.
Poți să te mândrești cu vinurile din viile vrâncene și să alegi un spumant complex și consistent precum Cuvee Prestige Domeniile Panciu făcut din aceeași combinație de struguri internaționali (Chardonnay și Pinot Noir) și o influență definitorie românească (Feteasca Regală). Dar atenție, să fie sticla magnum de 1,5 litri. Mărimea contează.
Arată-ți aprecierea față de un partener de afaceri important și surprinde-l cu un spumant robust precum Kotys Millesime de la Petro Vaselo pe care o va degorja el însuși. Dacă este o femeie senzuală de afaceri alege ceva mai fluid și cordial cum e Kotys Chardonnay cu care vei transmite în subsidiar admirația pentru feminitatea ei.
Iar dacă știi că una dintre valorile sale este păstrarea tradițiilor în modernitate, te îndrum să oferi o sticlă de spumant AVINCIS nefiltrat din Crâmpoșie Selecționată completată cu ceva Pinot Noir, o variantă între metoda tradițională și metoda ancestrală de obținere a efervescenței.
Ești invitat duminica la masă la mătușa ta? Prezintă-te elegant cu un vin din zona Aradului dintr-un strugure tipic pentru această parte a țării Clarus Brut făcut la crama Bala Geza din Mustoasă de Măderat. Unic și ușor abordabil.
Și, în final, împărtășește-ne câteva recomandări despre cum să bem spumantul preferat.
Presupunând că ești băutor/băutoare de vin este de rigueur să ai acasă întotdeauna cel puțin 5 sticle de vin. Astfel ai posibilitatea să îți alegi ce să deschizi când vii acasă după o zi de muncă sau inviți pe cineva la o discuție spontană. Nu poți să treci în ultimul moment pe la magazin să cumperi o sticlă de vin care să fie și la temperatura potrivită, iar dacă e așa, cumperi mai multe, ca să ai în casă.
E important că spumantul să fie rece, deci ai grijă să ai mereu o sticlă în frigider pentru că, dacă nu e foarte rece își pierde vibrația, vitalitatea, viața. Având gradul de alcool mai redus, între 11 și 13 grade (în timp ce vinurile astăzi sunt peste 13 grade), un vin spumant te poate însoți pe tot parcursul zilei. Duminică dimineață e un răsfăț, la un prânz de afaceri destinde discuția, iar în timpul liber… ei bine, aici poți da liber la imaginație. Apoi, vinul spumant este foarte asociabil cu mâncarea. Când ești la restaurant și nu știi ce vin să comanzi, un spumant românesc este o alegere înțeleaptă.
Mulțumesc mult, Olimpia pentru poveste și recomandări și abia aștept să ne reîntâlnim! La un vin spumant românesc, bineînțeles.
Dacă ți-a plăcut, citește și:
70 de branduri românești de vin și câteva podgorii cu prestigiu
„Bucuria deplină se împarte” – Ioana Romanescu, Cupcake Philosophy
