Odă ceaiului de pretutindeni

0
47

Sunt una dintre cei care beau ceaiuri tot timpul. Alb, verde, infuzie de fructe, negru, roiboos – e doar o chestiune de stare și de preferință. Sau de cum le asortez cu anotimpul.

De la descoperirea ceaiului în China acum câteva mii de ani și până la ceaiurile comercializate astăzi de marile companii ale industriei alimentare, această băutură s-a tradus în mai mult decât un simplu lichid fierbinte sau rece, cu efecte tămăduitoare. Ceaiul a devenit tabiet. Englezii i-au dat oră proprie și-o colecție de frivolități, turcii l-au așezat la grad înalt de amabilitate, românii îl beau ca tratament. 

Istoria Ceaiului

Ceaiul, în sensul său propriu reprezintă o băutură obținută din frunzele uscate ale plantei de ceai – Camellia sinesis. Băuturile pe bază de alte plante – mușețel, mentă, urzici, coada-șoricelului, roiboos – se numesc infuzii. Planta de ceai se produce în masă în 30 de țări de pe întreg mapamondul, cei mai mari producători fiind China, India, Kenya și Sri Lanka

Nu vreau să intru în politica ceaiului sau să vă plictisesc cu detalii, dar cred că-i musai să știți că ceaiul are perioadele lui de recoltare, în funcție de anotimp în „valuri” – (de exemplu first-flush Darjeeling) și că ceaiul premium sau de foarte bună calitate se recoltează doar de mână. Credeți-mă, se simte diferența.

Consumul de ceai e o altă poveste. Turcia este pe locul 1 (cu 3.16 kg de ceai pe cap de locuitor), Irlanda (2.2 kg), Marea Britanie (1.94 kg), Rusia (1.38 kg), Maroc (1.22 kg), Noua Zeelandă (1.19 kg), urmate la diferență foarte mică de Egipt, Polonia, Japonia și Arabia Saudită. Cel mai puțin ceai se bea în SUA (nu mă miră), India (asta mă miră), Canada și China (cu doar 0.57 kg de ceai per persoană).

Legenda primului ceai

Se spune că ceaiul a fost descoperit întâmplător, prin 2700 î. Hr., atunci când în apa fierbinte pregătită pentru împăratul chinez Shennong au căzut câteva frunze uscate de ceai. După ce a băut licoarea, împăratul ar fi exclamat că mai dorește pentru că lichidul acela gălbui și fierbinte ar fi „dat bucurie trupului și ochiului vivacitate”.

Prin secolul al VI-lea China a început să facă negoț cu ceai în țările vecine, cu un preț greu de închipuit astăzi: saci de frunze culese și uscate în schimbul cailor. Prin 780, Lu Yu, cunoscut mai degrabă ca „tatăl ceaiului chinezesc” scrie o carte întreagă dedicată acestei băuturi, explorând posibilitățile de cultivare și preparare – Cha Jing („The Classic of Tea”).

Ceaiul intră în grațiile călugărilor budiști abia în secolul IX, atunci când îl aduc cu ei din pelerinajul făcut în China. În timpul perioadei Ming (1368 – 1644), chinezii descoperă și posibilitățile de fabicare a ceaiului pentru a-l păstra o durată cât mai lungă. Astfel, frunzele de ceai sunt lăsate să oxideze mai mult și capătă o culoare închisă. Acesta este momentul când se naște ceaiul negru. Tot în acea perioadă, ia naștere și Ceremonia Ceaiului, introdusă în cultura japoneză de către preotul Zen Murata Juko, care transformă lichidul într-un ceremonial care îmbină arta, tradiția, religia și cultura japoneză. 

La începutului anilor 1600 regina Elisabeta I fondează East India Company pentru îmbunătățirea relațiilor comerciale cu Asia și tot atunci are loc și primul transport de ceai în Europa, în portul din Amsterdam. 

Pe la 1700 rușii inventează samovarul, care devine în scurtă vreme parte din cultura rușilor de a bea ceai. (Vă amintiți de scrierile lui Cehov? Nu lipsea samovarul niciunde.) Abia în 1706 Thomas Twining pariază pe seducția ceaiului și deschide prima ceainărie (tearoom) din Marea Britanie, în ceea ce obișnuia să fie o cafenea, în Londra, pe strada Strand 216.

În 1809, lui Jane Austen i se dă responsabilitatea de a păstra cheia de la cufărul cu ceai la Chawton, acolo unde scriitoarea și-a petrecut ultimii 8 ani din viață (asta pentru că ceaiul devenise foarte prețios la acea vreme). Anii 1820 aduc omenirii un blend de ceai infuzat cu ulei de bergamotă care devine foarte repede popular în Anglia până în ziua de azi: Earl Grey.

În 1904, la New York, comerciantul de ceai și cafea, Thomas Sullivan inventează, din greșeală, bine cunoscutele plicuri de ceai. Obișnuiește să le dea clienților săi mici punguțe cu ceai pentru a-l testa acasă, cu gândul că ei vor scoate frunzele de ceai înainte de preparare. Ei bine, nu doar că clienții descoperă că e mult mai ușor de preparat ceaiul în acest fel, dar își doresc să cumpere doar ceai astfel ambalat.

Assam, Ceylon, Darjeeling, Matcha, Oolong

Vouă cum vă place ceaiul? Alb, negru, verde? Cu lapte? Fierbinte sau rece? Dimineața sau seara? Cu biscuiți sau fără?

N-am știut dintotdeauna care-i treaba cu ceaiurile, deși mi-au plăcut întotdeauna. Dacă iarna puteam bea la nesfârșit ceai de mușețel sau de salvie, vara îmi plăcea cel de mentă (culeasă din grădină). Beam când citeam, beam seara când mă uitam la film, beam dimineața în loc de lapte cu cacao. Cred că iubeam ceaiul și pentru că prima carte de povești pe care o primisem când eram mică (pe lângă Amintirile lui Creangă care erau deja citite) a fost Alice în Țara Minunilor, iar eu făcusem la vremea aceea o pasiune pentru „Petrecerea de Ceai”. Iepure aveam, grădină magică aveam, set de ceai din porțelan aveam, fantezii a la Alice aveam (nu mi-au trecut nici acum). Un pălărier nebun îmi mai lipsea.

Adevăratele sortimente de ceai le-am descoperit pe rând, abia în liceu, când am ajuns prima dată în Londra. Aici am descoperit ce înseamnă un ceai negru cu lapte, ce presupune ritualul unui ceai de la ora 5, cum arată cutiile imense cu ceai pentru acasă. 

La facultate, descoperisem un loc numai cu ceaiuri „ca-n Anglia”. Cred că, dacă fac un mic efort, pot simți și acum gustul primului Ceylon băut în Sage, o ceainărie care mai este și astăzi în Iași, chiar la parterul Bibliotecii Universitare care urcă spre Copou. 

Mi s-a făcut poftă așa că mă duc să-mi mai fac un ceai. Verde, cu iasomie, căci e abia dimineață. Și poate ne revedem tot aici, să mai povestim despre ceaiuri și despre locuri unde poți bea un ceai bun.

Momente de ceai minunate să aveți!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here