Timp de citire: 14 minute

Nu putem vorbi despre odihnă dacă nu ne uităm și la oboseală. De unde provine? Unde apasă cel mai tare? Care sunt acei factori nevăzuți care clădesc oboseala cronică?

„Măsura e întotdeauna calea.”, spune Alina Toader, period coach și nutriționist, sau pe scurt, Cimbrișor – așa cum e cunoscută în Social Media. Am invitat-o să descoasem firele oboselii și să dedicăm conversația noastră femeilor care au nevoie să citească despre cum să-și înțeleagă mai bine corpul și să-și hrănească energia sănătos și conștient.

Vei citi mai ales despre factorii nebănuiți care conduc la oboseala acută: perfecțiunea, nevoia de a demonstra, dar și despre fazele ciclului menstrual – pentru că, doamnelor, fiecare dintre noi trăiește anotimpuri interioare diferite în fiecare lună, iar asta are efect imediat asupra energiei noastre.

Alina Toader, period coach și nutriționist

Alina a fost interesată și pasionată dintotdeauna de nutriție. Doar că drumul până la rolurile pe care le îmbrățișează azi n-a fost drept. A studiat ingineria, a lucrat pe o poziție de management într-o fabrică de bere, a practicat atletism și kickboxing din copilărie, iar la doar 25 de ani a trecut printr-un burnout.

Munceam mult, făceam ore suplimentare, dar tot salariul se ducea pe mers la doctor și pe analize. Însă nimic., povestește Alina. Burnout-ul încă nu era diagnosticat, dar se manifesta silențios prin insomnii, lipsă de energie, de chef de viață:

„Îmi aduc aminte că mergeam la muncă și mă întrebau colegii mei dacă sunt bine. Nu înțelegeam ce voiau de la mine fiindcă mă simțeam bine. Dar când mă uit acum la poze, eram translucidă. A fost cel mai jos moment al meu.

Mă căutam pe la toți medicii. Am făcut analize peste analize. Din august și până în decembrie am mers foarte des la medic, unde îmi și cheltuiam toți banii.”

Până când și-a luat o lună doar pentru ea, într-un loc la care visa: Maroc.

A găsit acolo o comunitate de doctori, avocați, ingineri transformați în antrenori de surf, de yoga, de gătit. Nu-i venea să creadă că oamenii aceia își dădeau voie să coboare de pe piedestalul funcției și să facă ce le place – așadar, se putea și altfel. Aerul parcă se respira mai ușor, iar nopțile curgeau fără greutate și cu somn bun. Părea să fie pe drumul spre vindecare. Însă la întoarcerea în România, insomnia s-a reinstalat. Din nou, analize.

Până când un doctor de familie i-a recomandat să consulte un imunolog – în cazul în care simptomele ar fi indicat o boală autoimună.

„Abia acela a fost momentul în care imunologul mi-a prescris: somn. Mi-a zis: dormi, ia-ți concediu, ia-ți medical, orice – doar odihnește-te fiindcă altfel nu-ți revii cu nicio pastilă.”

„Abia acela a fost momentul în care imunologul mi-a prescris: somn. Mi-a zis: dormi, ia-ți concediu, ia-ți medical, orice – doar odihnește-te fiindcă altfel nu-ți revii cu nicio pastilă.”

Alina Toader, period coach și nutriționist

OBOSEALA DE A FI CINEVA

Eu mi-am dat demisia fără să am nimic prestabilit, dar am fost și privilegiată fiindcă am avut susținerea familiei. Însă știu că există responsabilități mari, cineva poate are un copil sau poate o rată la bancă –  nu e ușor.

Când vorbesc cu clientele mele, le spun că ori își găsesc altceva înainte să demisioneze – însă și aici e greu pentru că multe dintre ele nu mai au puterea să facă un CV, atât de obosite se simt. Sau ce pot să facă e să schimbe puțin perspectiva – dacă încă nu pot schimba jobul, dacă nu-l fac cu plăcere, să-l ia ca pe un loc care le susține visurile – poate vor să meargă într-un anumit loc în concediu, poate vor ca grădinița copilului să fie una anume, poate vor să locuiască într-o anumită casă.

Nu mai merg la job ca să dovedesc. Merg la job ca să-mi permit lucrurile astea. Iar asta aduce relaxare fiindcă nu mai iau personal ce mi se întâmplă la muncă. Valoarea mea ca om nu stă doar în bonusul pe care îl iau sau nu la final de an.

Până să fi avut acel rol din cariera ta, tu ai împlinit mai multe roluri în viața ta. Cum de-l alegem doar pe cel de carieră și ne identificăm complet cu el? De ce îl facem cel mai important din viața noastră? Un răspuns ar fi cultura sau educația pe care o primim. Rumegăm asta din copilărie: să fii cineva în viață înseamnă să ai o funcție importantă. Iar noi acumulăm oboseală și din această luptă de a fi cineva, de a fi validat, de a demonstra mereu ceva la muncă.”

OBOSEALA DE A FI MAMA PERFECTĂ

Ne adâncim în discuție când atingem următorul factor invizibil care contribuie la oboseala cronică: perfecțiunea – care se poate exprima în atâtea nuanțe și variațiuni, dar noi ne-am oprit la aceea de a fi părintele perfect, cu vorbele corecte mereu la îndemână, în tonul potrivit, cu dispoziția sus. E un moment intens fiindcă Alina îmi povestește despre relația cu mama sa:

„Eu pe mama am judecat-o din multe puncte de vedere. Abia în urmă cu doi ani m-am mutat în Germania  ca să petrec un an cu mama mea, datorită lockdown-ului – spun datorită fiindcă a fost ceva bun pentru mine.

Asta pentru că după 19 ani, am locuit împreună, timp de un an, într-un apartament cu două camere – în condițiile în care și eu, și mama am stat singure foarte mult timp. Suntem două persoane destul de independente mai ales când vine vorba de teritoriu. Spuneam că am judecat-o pe mama multă vreme – îi reproșam că a plecat să muncească în străinătate.”

Dar a fost o ocazie bună pentru ambele părți să-și lămurească detalii, dureri, apăsări, poate reproșuri. Au vorbit ore în șir, zile la rând. Ce a rezultat din această confruntare? Alina spune că a lăsat armura jos, iar greutatea pe care o ducea în spate s-a risipit ca și cum nici n-ar fi fost. A fost o vindecare. Dar mai cu seamă, a înțeles un lucru – care o ajută și în relația cu clientele care se străduie să fie mame perfecte:

„Mama a făcut și greșeli, cum probabil multe mame fac, dar știu că a făcut lucrurile cu resursele pe care le-a avut atunci. Și încă ceva, mama m-a întrebat la un moment dat, „Cum te-aș fi putut face mai fericită când erai mică?”. Răspunsul pe care i l-am dat, m-a surprins și pe mine. I-am spus atât: „Să te fi văzut fericită și veselă mai des.”.

„Cum te-aș fi putut face mai fericită când erai mică?”. Răspunsul pe care i l-am dat, m-a surprins și pe mine. I-am spus atât: „Să te fi văzut fericită și veselă mai des.”.

Asta pentru că eu am văzut-o pe ea foarte tristă, multă vreme. Am o poză din copilărie, cu mama mea, în care ne jucam amândouă cu păpușile. N-am știut niciodată de ce atunci când mă uitam la acea fotografie, mă simțeam foarte tristă, plângeam. Nu înțelegeam reacția mea fiindcă poza arăta un moment frumos: ne jucam și râdeam. Recent i-am spus asta mamei mele, iar ea mi-a răspuns: „Păi aia e ziua în care eu și tatăl tău ne-am despărțit.”

Copilul simte energia părintelui, iar Alina ar vrea ca toate mamele să-și amintească asta mai des:

 „E păcat să dăm toate eforturile noastre spre a fi mamele perfecte: ți-ai sacrificat din serile cu prietenele pentru că voiai să citești cărți despre parenting, nu te-ai dus în vacanță ca să nu se simtă copilul cumva, nu l-ai dus la bunici pentru cine știe ce alt motiv. În tot acest timp, te lupți cu o oboseală cronică pe care încerci să o maschezi – însă, în realitate, copilul simte golul dinăuntrul tău. Măsura e întotdeauna calea.

Vrând să fie mamele perfecte, femeile ajung la epuizare. Aș vrea să le iau în brațe pe toate și să le spun că pentru copiii lor e important ca ele să fie bine, să se simtă bine. E minunat că se educă pentru a fi mame bune, e incredibil că sunt mame mai conștiente de sine, dar asta să nu vină cu un cost al epuizării, încercând să facă din fiecare gest și cuvântul o perfecțiune. Copilul simte toată oboseala pe care noi o ducem în spate, toată încordarea, stresul.

„În tot acest timp, te lupți cu o oboseală cronică pe care încerci să o maschezi – însă, în realitate, copilul simte golul dinăuntrul tău.”

Alina Toader, period coach și nutriționist

ANOTIMPURILE CICLULUI MENSTRUAL ȘI CUM NE INFLUENȚEAZĂ ENERGIA

Până de foarte curând, n-am avut habar că menstruația poate să vină și fără să mă zvârcolesc în pat, fără teama că „mă prinde” fără paracetamol în casă și că dacă nu iau unul la timp, o să fie grav. Nici când stăteam pe gresia de la baie, încolăcită și, mai târziu, cu perfuzia în spital nu mi-a spus nimeni că se poate și altfel.

Așa am descoperit-o, de fapt, pe Alina: în colțul său de Instagram povestind mult despre miturile din jurul menstruației, despre dezechilibrul hormonal și alimentația care să susțină o viață armonioasă. Durerea la menstruație este normalizată fiindcă multe femei o resimt, dar asta nu înseamnă că e normal. Însă, care sunt schimbările prin care trece corpul și ce putem face ca să-i venim în ajutor?

„Sunt patru faze ale ciclului menstrual. Din punct de vedere medical sunt admise două faze: folicular și luteal. Însă, în tot ce înseamnă medicină integrativă, holistică, funcțională, nutriție, acestea sunt împărțite în alte două faze, și anume: menstruație, fază foliculară și ovulație, fază luteală. Sunt patru hormoni care influențează și controlează ciclul feminin: estrogen, progesteron, VSH, LH. Pe lângă aceștia, eu pun și testosteronul în discuție fiindcă face parte din reglarea ciclului.

La menstruație, nivelurile de hormoni sunt scăzute, iar asta înseamnă că și energia noastră este joasă. Deci nevoia de odihnă este mai crescută, dar și nevoia de mai multă liniște, de retragere – iar pe aceasta eu o văd tot ca pe o odihnă. Nu trebuie neapărat să dormi ca să te odihnești. Este suficient să te concentrezi pe mai puține lucruri. E suficient să fii prezentă – fie că asta înseamnă să meditezi, să asculți un audio book; orice alegi să faci, dar să nu te mai gândești la 15 lucruri deodată. Și asta e o formă de odihnă: când scazi nivelul de energie pe care îl oferi lucrurilor pe care le faci.

La menstruație, nivelurile de hormoni sunt scăzute, iar asta înseamnă că și energia noastră este joasă. Deci nevoia de odihnă este mai crescută, dar și nevoia de mai multă liniște, de retragere. Este Iarna interioară.”

Dacă la menstruație, nevoia de odihnă e mai crescută, e de preferat să ne luăm poate 5 minute pentru noi, în care să ne conștientizăm: cum se simte corpul, temperatura, ce nevoi am acum? Ce mi-ar aduce satisfacție, alinare? Poate o pătură în jurul brâului?

Un alt aspect important aici, și nu doar, e hidratarea. Aș vrea să menționez faptul că deshidratarea înseamnă oboseală. Un corp deshidratat se simte, prima dată, obosit. Asta e și ceea ce reglez prima dată în lucrul cu clientele: apa. Ele se așteaptă la lucruri sofisticate, dar de fapt ne uităm la lucrurie simple, de bază, cum ar fi hidratarea.”

Alina mai menționează și că ne putem uita la această fază ca la o iarnă interioară.

 „Când te gândești la iarnă, ce spui? Căldură, retragere, odihnă, liniște, familie. De toate lucrurile astea are nevoie corpul nostru când e la menstruație chiar dacă afară e vară sau primăvară.”

Dar ce facem când prioritățile din profesie bat la ușă împreună cu proiecte de încheiat sau deadline-uri de finalizat?

„M-am întâlnit de multe ori cu situația asta. Ok, poți să-ți iei la birou o sticlă cu  apă caldă pe care să o ții la burtă? Da. Poți să stai la birou cu o păturică în jurul spatelui? Da. Ai pauza de masă? Da. Atunci, încearcă să fii atentă când mesteci, numără de câte ori mesteci un dumicat. Când stai pe scaun, gândește-te cum te așezi, cum se simt picioarele, care e poziția pe care o ai, ce simți pe tălpi? Unde se așază mai moale scaunul? Deci există metode. Sunt lucruri de prezență care îți concentrează atenția pe altceva și nu te mai risipești în multiplele taskuri pe care le ai de făcut. Iei o pauză pe bune. Te odihnești puțin.

Un alt lucru mic, dar care contează: pune-te în pat la aceeași oră, chiar dacă nu adormi. Nu aștepta să leșini pe canapea. Pune-ți ceasul nu ca să te trezești, ci ca să dormi. Schimbă-ți alarma de dimineață cu ceva mai soft. Când mergi la duș, exersează și acolo prezența – vezi cum se simte gelul de duș pe piele. Pot să înțeleg că suntem ocupați, e parte din viața noastră, dar ne folosim de momentele pe care oricum le avem cu noi – ca atunci când suntem la duș, când bem cafeaua. Altfel intrăm pe pilot automat și suntem roboței.”

Următoarea fază din ciclul menstrual este faza folicularăo primăvară interioară care vorbește mult despre înflorire, despre joacă. „Nevoia de odihnă este în continuare crescută fiindcă vii după o iarnă și încă ai nevoie să te refaci. Dar poate fi o odihnă activă, de care poți să ai parte și în exterior: la o plimbare, de exemplu. Nivelurile de hormoni încep să crească – inclusiv estrogenul și testosteronul, care automat îți ridică energia. Testosteronul te face mai impulsivă, crește libidoul. Apetitul de mâncare e mai scăzut în perioada asta și nu mai simți neapărat nevoia de a mânca ceva cald. Și tot aici ne putem gândi la a sădi semințe, la un proiect nou – exact ca într-o primăvară.”

Din faza foliculară trecem la ovulație sau vara interioară. „Aici ai putere să faci tot ce vrei tu și, bineînțeles, în continuare e important să ne respectăm programul de somn și minutele de prezență cu noi. Dar avem mai multă energie și odihna nu mai e o prioritate, așa cum e în celelalte faze. Cumva e momentul acela din ciclu când pot să trag mai tare pentru că am resurse. Gândește-te că tot ce se întâmplă în ciclul femeii se întâmplă pentru acest moment, al ovulației. Totul se întâmplă ca tu să dai ce ai mai bun.”

Alina Toader

În final, ajungem la faza luteală sau toamna interioară. „Aceasta durează cam 14 zile și dacă la început încă ai energia din ovulație, spre a doua săptămână te pregătești pentru faza menstruației. Această fază e un moment bun pentru a culege ce am semănat în primăvară. Ce înseamnă asta? Dacă din primăvara interioară până la toamna interioară nu am avut grijă de mine, dacă n-am mâncat bine, dacă nu m-am odihnit, dacă am împins limitele mele mult, acum apar toate acele dureri puternice și tot ce are legătură cu sindromul premenstrual.

La luteal, deși ai mai mult focus mental și claritate, trebuie să te și pregătești de iarnă. E o perioadă bună pentru self-care: baie cu clăbuci, baie cu muzică în fundal, mergi la masaj, la tratamente faciale, îți îngrijești părul, manichiura, îți dai cu cremă pe corp – orice simți că îți poate onora exteriorul, plus că fiecare dintre aceste lucruri sunt și o formă de odihnă. Îți odihnești mintea.”

„Dacă din primăvara interioară până la toamna interioară nu am avut grijă de mine, dacă n-am mâncat bine, dacă nu m-am odihnit, dacă am împins limitele mele mult, acum apar toate acele dureri puternice și tot ce are legătură cu sindromul premenstrual.”

Cum ne folosim de alimentație pentru a gestiona mai bine nivelurile diferite de energie din aceste faze?

„Când spui mâncare, spui energie. Nu mâncăm pentru a dormi după aceea. Știi că avem zicala asta, „Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic” – nu-i chiar bine. Dacă ai mâncat ca să ai energie, atât cât are corpul tău nevoie, trebuie să te simți energic. Ce e prea mult strică, ce e prea puțin n-ajunge – asta zicea o profesoară de nutriție de-ale mele. Când mănânci prea mult nu e bine fiindcă digestia îți fură din energie, dacă mănânci prea puțin, iar nu e bine fiincă nu ai vlagă, nu ai energie.

Nu trebuie acum să ne apucăm de numărat calorii. E suficient să ne ridicăm de la masă în momentul în care ne-am săturat. O problemă pe care o întâlnesc des este că se confundă foarte ușor setea cu foamea – tot din cauza oboselii. Ai senzația că n-ai energie fiindcă n-ai mâncat. Dar tu ești deshidratat.

Apoi, contează foarte mult cum se eliberează energia din alimente – dacă este eliberare lentă sau rapidă. Dacă este rapidă, cum e în cazul pâinii, al ciocolatei, al cafelei, primim un vârf rapid de energie, dar apoi scade la fel de repede și de intens. Însă la eliberarea lentă (nuci, orez), energia crește treptat și scade tot în același mod, ceea ce înseamnă că și durează pe o perioadă mai întinsă.

De exemplu, eu vorbesc mult despre PFF breakfast (proteine, fibre și grăsimi în farfurie) – și asta pentru că această combinație de alimente te hrănește cât să funcționezi, cât să-ți faci procesele, însă nu-ți aduce acele vârfuri de energie care ulterior te lasă într-o oboseală și mai mare. De ce?

Pentru că printr-un PFF breakfast setezi pentru corp un indice glicemic mult mai mic decât printr-un mic dejun dulce (cu cereale, fructe). Asta înseamnă că pe la ora 3-4, când în mod natural scade nivelul de glicemie al corpului, nu vei resimți șocul la fel de mare în oboseală. Una e să „cazi” de la etajul 10, și alta de la etajul 2. Lovitura în energie va fi mai puternică dacă dimineața am setat „etajul 10” pentru glicemie – adică alimente cu indice glicemic mare.

Pe când mâncând un PFF breakfast, nu vei mai resimți șocul atât de mare în energie și n-o să fie imperativ să mai bei o cafea fiindcă nu faci față oboselii. Dacă faci asta, se va crea o altă curbă de cortizol, iar seara nu vei reuși să adormi chiar dacă ești obosit. Asta te va duce fie la telefon, fie la televizor – unde lumina albastră va crea iarăși o curbă de cortizol și tot nu vei putea dormi bine, ajungând astfel la oboseală cronică.

Iar din oboseala asta femeile experimentează cicluri neregulate, dureri la menstruație, toate dezechilibrele hormonale cu care, de obicei, ajung la mine, dar care au în spate, această oboseală. Dacă noi avem resurse personale mai puține, cum să gestionăm același job la fel de bine ca atunci când dormeam și mâncam bine? N-ai cum să dai dintr-un sac gol. Ce să mai umpli?”

Iar din oboseala asta femeile experimentează cicluri neregulate, dureri la menstruație, toate dezechilibrele hormonale cu care, de obicei, ajung la mine, dar care au în spate, această oboseală.

Alina Toader – period coach, nutriționist

Care e reacția care te-a impresionat cel mai mult atunci când clientele tale au schimbat perspectiva?

„Poate sună cumva ciudat, dar mă impresionează mult femeile care ajung să-și plângă varianta lor obosită după ce începem să lucrăm și văd îmbunătățiri. Un fel de „îmi vine să plâng de cât de rău eram atunci”. Mă impresionează și fiindcă plânsul acela al trecutului e și vindecare. Nu există satisfacție mai mare pentru mine.

Mă impresionează mult și feedbackurile de la fetele foarte tinere, care nu ajung să-mi fie cliente, dar care îmi scriu că au aplicat ce povestesc pe contul meu de Instagram și că au văzut rezultate, că n-au mai avut dureri la menstruație. Și că acum nu-și mai urăsc corpul sau menstruația. Și că se simt bine. Și au 14 – 19 ani.

Mai sunt femei care lucrează în zona asta de nutriție și echilibru hormonal, dar fiindcă eu sunt mai tânără, reușesc să comunic și pentru adolescente, mă simt mai aproape de vârsta lor – deși la început consideram vârsta mea un handicap. Nici nu știi cât de mult mă bucur și că uite, am șansa să fac o schimbare nu doar pentru câteva femei, ci și poate pentru o generație întreagă.”

Alina Toader, period coach, nutriționist

În final, poate vă regăsiți în rândurile acestea. Poate chiar treceți printr-un episod de PMS sau printr-o oboseală de care nu vă puteți dezlipi. Pentru toate acestea, dar și pentru exersarea unor obiceiuri simple, ușoare, și cu efect amplu, am rugat-o pe Alina să pună într-un goodie bag virtual câte ceva pentru: minte, corp și suflet.

Pentru minte aș spune asta: câteva minute, în fiecare zi, în care să te gândești la ceva care să-ți aducă plăcere. E gratuit să visăm. Haideți să visăm mai mult! Să ne imaginăm, să scriem. Acum un an și ceva, am scris o poveste despre mine din viitor. Am pus câteva idei pe foaie, complet la întâmplare, care nu se regăseau pe nicio altă listă cu dorințe sau planuri: că locuiesc într-o casă cu vedere la apă, că am doi băieței, că e mult soare, că mi-am înfrânt teama de apă.

În afară de cei doi copii, toate pe care le-am pus în acea poveste, la întâmplare, din imaginație, s-au împlinit anul acesta, inclusiv teama de apă fiincă am făcut aici snorkeling. Cred că prin faptul că eu am visat la povestea aceea, când a venit un context asemănător, nu l-am respins, nu m-a speriat. Deci visați în fiecare zi!

Pentru corp, dansați! E și mișcare, și prezență, și stare de bine. Știi că e vorba aceea, dansează ca și cum nu te-ar vedea nimeni. Poți să sari, să dai din cap, să stai pe jos, orice simți să faci.

Încă ceva pentru corp, mergeți la baie atunci când aveți nevoie – se încadrează tot pe lista de lucruri mici, pe care nu le facem. Tot vorbim despre conectarea la corp, despre semne, de sofisticări, dar noi nu mergem la baie când avem nevoie. Beți apă când vă este sete. Astea-s primele lucruri și cele mai naturale. Stăm așa de mult în viața asta virtuală că nu mai știm să trăim viața asta de oameni – care e simplă.

Iar pentru suflet, luați-vă în brațe pe voi, pe oamenii care vă sunt dragi. E cea mai ușoară formă de a simți iubirea, prin îmbrățișări. Nu bătut pe umăr, stai acolo în îmbrățișare, simte cu se așază mâinile pe celălalt, cum se simt mâinile celeilalte persoane pe spatele tău.”

Ca să iei cu tine și o serie de lecturi, Alina recomandă următoarea listă pentru a ne cunoaște mai bine pe noi însene:

  • Despre somn – M. Walker
  • Habbits of a happy brain – L. Graziano Phd
  • Creierul femeii – L. Brizendine
  • Când corpul spune nu – G. Matte
  • Corpul nu uită niciodată – Dr. Bessel Van Der Kolk
  • Arta sexualității – E. Nagosky
  • Behave – R. Sapolsky

Alina, mulțumesc pentru o conversație care a avut mult ecou în micile obiceiuri din zi!

***

Rostul Odihnei  este un proiect inițiat de CoverStories pentru documentarea relației pe care o avem cu odihna și felul în care putem regla anumite derapaje.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × 1 =