Numele său a fost expus în librăriile cele mai prestigioase din lume. Purta corespondență cu unii dintre cei mai renumiți cercetători în știință din Europa. Bunicul lui Charles Darwin, Erasmus David, a citat-o în lucrarea sa The Botanic Garden, Goethe (interesat la rândul său de metamorfoza plantelor și de „adevăratul fel al organismului”) îi lăuda abilitatea pe care o demonstra „de a se mișca între artă și știință, între observarea naturii și intențiile artistice”, iar suedezul Carl Linnaeus i-a studiat lucrările pentru munca sa de clasificarea a insectelor.
Era o lume a bărbaților, în care femeia nu avea nici timp, dar nici posibilitatea să studieze, cu atât mai puțin să călătorească de dragul științei. Dar asta nu a împiedicat-o pe Maria Sibylla Merian să studieze și să detalieze prin ilustrațiile sale viața insectelor (unele dintre acestea și fără nume, la vremea respectivă). A fost o pionieră în entomologie și ecologie. Ilustrațiile născute din penița sa au avut valoare de temelie, care au precedat și pe care, ulterior, s-au dezvoltat teorii ale evoluției.
Dar lucrările sale s-au recopiat, după moartea sa, cu modificări de culoare, pentru a arăta mai bine. S-au pierdut și detalii importante pe care le prezentase în lucrările originale, numele său fiind asociat din cauza acestor falsuri cu etichete precum amatorism, fără valoare, ieftin. Munca sa a rămas încuiată pentru multă vreme, până în prag de secol XX.
Când o dezbatere aprigă i-a sfârșit…
Maria Sibylla Merian s-a născut în Germania, în Frankfurt, în 1647. Tatăl său biologic a fost un gravor cunoscut. Cu toate că nu și-a cunoscut tatăl, se spune că Maria ar fi moștenit talentul artistic de la acesta. Împreună cu talentul din naștere, aceasta a și studiat alături de pictorul Jacob Marrel, cel de-al doilea soț al mamei sale, și cel care a îndemnat-o către pictură. De un singur detaliu trebuia să se îngrijească. Se spune că în acea perioadă, în Germania, femeile nu aveau voie să picteze în ulei, puteau să folosească doar culori de apă. Din fire independentă și perseverentă, a continuat în pasiunea sa, cu toate restricțiile, iar la 13 ani a pictat prima sa lucrare după observarea câtorva insecte și plante pe care le capturase.
„Îmi petreceam timpul studiind insecte. Am început cu observarea viermilor de mătase, în orașul meu, Frankfurt. Am observat că alte omizi produc și ele fluturi sau molii, asemenea viermilor de mătase. Ceea ce m-a făcut să culeg toate omizile pe care le găseam pentru a vedea cum se transformă.”
Maria Sibylla Merian, Metamorphosis insectorum Surinamensium
S-a căsătorit la 18 ani și a părăsit orașul natal pentru Nuremberg, orașul soțului său. Acolo a continuat să studieze și să picteze, urmând să dea naștere și primului său copil. Pentru a susține familia și din punct de vedere financiar, Maria a început să predea pictura pentru fetele familiilor înstărite. Ceea ce îi oferea un dublu-avantaj: un venit, dar și un alt mediu pe care îl putea studia, grădinile. A urmat și al doilea copil, însă căsnicia sa nu avea să mai dureze mult. Maria s-a concentrat pe munca sa, publicând și prima sa lucrare, în două volume, în care detalia metamorfoza insectelor, lucru considerat destul de îndrăzneț.
Când Maria a publicat cartea, exista o dezbatere aprigă între două teorii: cea conform căreia insectele se nasc din noroi, putrezăciuni, cărți (o teoriei a generației spontane, depășită științific în zilele noastre) și cea conform căreia insectele se nasc din forme mici de viață, deja existente. Urmărind săptămâni în șir procesul prin care treceau insectele, Maria le-a demonstrat transformarea prin ilustrațiile sale: de la ou, la omidă și până la forma finală, punând astfel accent pe cea de-a doua teorie.
Cercetările au continuat…
…în America de Sud, în Suriname, la 52 de ani.
Dar până atunci, a schimbat orașe, s-a mutat cu mama sa, a luat fetele cu ea, a divorțat și a studiat neîncetat. A petrecut o perioadă și în mijlocul unei comunități care practica o formă de protestantism, și anume labadism (după Jean de Labadie, preot iezuit). Aceștia credeau în puterea comunității, în venituri la comun, în strictețe, într-o organizare disciplinată. A rămas în această comunitate timp de 3 ani, ceea ce i-a permis siguranța studiului, atât pentru insecte, cât și pentru limba latină.
La moartea mamei sale, Maria părăsește comunitatea și se mută în Amsterdam. Acolo fiica sa cea mare se căsătorește cu un comerciat de succes, care călătorea în America de Sud, în Suriname. Maria era deja un artist cunoscut, care trăia din ilustrațiile pe care le vindea, și care visa la o călătorie mare. Se întâlnise deja cu câteva specii de insecte din Suriname, își crease câteva legături înalte cu oameni importanți, îi mai rămânea un singur lucru de făcut: să obțină aprobare.
„În Olanda am fost binecuvântată să am acces la colecția doctorului Nicoolas Witsen (…). Am găsit în aceste colecții nenumărate insecte, dar am găsit și faptul că originea lor este necunoscută, asemenea și felul în care se reproduc. Ceea ce impune neapărat întrebarea cum anume se transformă, plecând de la stadiu de omidă, crisalidă și așa mai departe. Acestea m-au îndemnat să mă îmbarc către mult visata călătorie spre Suriname.”
Cu toate că ar fi trebuit să petreacă acolo cinci ani, în cei doi ani pe care i-a folosit pentru a străbate plantația Paramaribo, din Suriname, Maria a documentat vietățile, plantele locale și interacțiunea dintre acestea. Acolo a primit ajutor din partea indigenilor și a sclavilor de origine africană, Suricame fiind la acea vreme colonie germană. Ceea ce a rezultat din interacțiunea și cercetare derulată în America de Sud, cea mai cunoscută lucrare a sa: Metamorphosis insectorum Surinamensium.
Forțată să revină acasă din motive medicale, Maria deschide un magazin, unde vinde speciile de insecte și plante, dar și gravuri ale acestora, descoperite în Suriname. Continuă să studieze chiar și după ce suferă un infarct. Ba chiar este ajutată de fiica cea mică, primind din Suriname pachete cu noi exemplare pentru a-și continua cercetarea.
Ceea ce a creat Maria Sibylla Merian venea ca o cunună la ceea ce exista deja. Cu toate că notări și ilustrații botanice se înregistraseră până atunci, aceasta nu s-a oprit doar la expunerea realistă a formelor de viață pe care le documenta, ci și la interacțiunea dintre acestea și habitatul lor. Numele său a fost discreditat, redus la un artist care picta frumos florile și atât. Dar a venit secolul XX, cu oameni de știință care i-au regândit și reevaluat munca. În 2017 a fost organizată și o conferință în numele său, care a avut loc în Amsterdam și care și-a dorit să descopere mai mult din munca și viața sa.
[…] Maria Sibylla Merian, o viață petrecută între artă și știință […]