Cred că prima oară când am conștientizat frumusețea unor mâini a fost într-un decembrie, când bunica mea frământa cozonaci pentru Crăciun. Era un freamăt intens și o moliciune aparte în mișcările acelea care întorceau coca de pe o parte pe alta, supunând-o, cu dragoste, unei gimnastici fragile și care se anunța delicioasă.
Astăzi m-a găsit într-o stare prielnică pentru contemplare. Mi-am adus aminte de ultima oară când am spus „ Sărut-mâna pentru masă!”. A fost de curând, însă abia acum mă gândesc cu adevărat la însemnătatea acestui gest.
Mâinile copilăriei
În marea majoritate a amintirilor mele apar și mâini. Ale mele, ale oamenilor care m-au iubit, ale copiilor cu care m-am jucat, ale profesorilor care m-au învățat. Mi-aduc aminte de mâinile copilăriei mele. Ale bunicii care m-a crescut, care mi-a gătit și care mi-a spălat.
Mâinile care împleteau pâinea și o așezau în cuptor.
Mâinile care storceau cearșafuri apretate și le întindeau pe sârmă, iarna, la uscat.
Mâinile care mă pansau când îmi juleam genunchii.
Mâinile care m-au învățat să-mi fac cruce seara, înainte de culcare.
Mâinile care adunau flori și culegeau vișine din grădină.
Mâinile care brodau și coseau rochii, bonete și cămăși de noapte.
Mâinile care aprindeau candela în fiecare dimineață.
Mâinile care ștergeau lacrimi.
Mai târziu, îmi aduc aminte de mâinile mele, care se jucau prin pământ, care dădeau „următorul” în jocurile de-a prinselea, care mototoleau păpuși.
Mai erau mâinile învățătoarei, calde și blânde, mai ales atunci când așeza dreapta peste a mea, ținând strâns stiloul și încurajându-mă să scriu două rânduri simetrice de bastonașe.
Acolo, în copilăria mea erau și mâinile altor copiii cu care încercam viața, mâinile vecinilor din spate care ne aduceau prune, mâinile verilor mei harnici, cu unghii murdare de pământ și arse de soare pe timp de vară.
Încet, încet de tot, ca prin ceață, îmi amintesc de mâinile profesorilor care frământau creta între degete. Și de mâinile mele pline de tăieturi de la paginile cărților trase la xerox în facultate.
Și mai țin minte – ce curios! – că, începând din liceu, recunoșteam profesoarele după inelele pe care le purtau. O profesoară de franceză purta mai multe inele din argint cu turcoaze pe degetele mâinii stângi. O alta, profesoară de filosofie, nu purta nici o bijuterie în afară de verighetă. O profesoară de etică din facultate avea un inel mic cu diamant pe degetul mic al mâinii drepte. Nu mai știu cum de țin minte detaliile astea, cu memoria mea nevolnică și știrbă. Dar mă bucur că le-am colecționat.
Mâinile noastre
Prietena mea Bianca are o vorbă tare frumoasă atunci când ne așezăm la masă și cineva gătește ceva bun: „Sănătate mâinilor tale!”. E o urare specifică culturii turcești, dar de când am auzit-o prima oară mi s-a părut de-o frumusețe și de-o adâncime fără seamăn.
Nu cred că ne conștientizăm mâinile pe deplin. Nu cred că știm câtă frumusețe, durere, poezie, bucurie sau dor zace printre degetele noastre.
Cu mâinile ne îmbrățișăm familia și prietenii dragi.
Cu mâinile ne îmbrăcăm. Și ne dezbrăcăm.
Cu mâinile mângâiem, dezmierdăm, scriem mesaje, liste de cumpărături și notițe în jurnale.
Cu mâinile ne frângem ideile.
Cu mâinile ținem o ceașcă de cafea, participăm la o conversație, adunăm firimituri.
Mâinile traduc intenția.
Cu mâinile ne salutăm.
Cu mâinile iubim.
Cu mâinile distrugem.
Cu mâinile deschidem vinul pe care ni-l dorim.
Mâinile vorbesc despre recunoștință.
Cu mâinile numărăm banii.
Cu mâinile cântăm.
Cu mâinile dansăm.
Cu mâinile deschidem uși. Și închidem uși.
Cu mâinile deschidem cărți, urmărim rânduri, punctăm idei.
Cu un deget pe buze facem liniște.
Nu vreau să fac inventarul obiceiurilor mâinilor noastre. Vreau doar să le aduc un omagiu. Mâinilor tinere, mâinilor dezvelite de timp, mâinilor fragile și mâinilor puternice. Și neastâmpărului lor.
Sănătate mâinilor voastre. Să ne fie de bine!
__________________________
Acest material face parte din campania Inspirația FREYWILLE, pe care suntem onorați să o găzduim pe canvasul nostru digital. Parteneriatul dintre CoverStories și FREYWILLE poartă în ADN-ul său conexiunea dintre artă, inspirație și povești frumoase, dar și dintre bijuterie, emoție și feminitate. FREYWILLE este unul dintre brandurile care ne inspiră și care creează alchimie folosind arta, pulberea de aur și emailul pentru a sculpta eleganța atemporală a bijuteriilor sale. CoverStories și FREYWILLE vă invită să citiți povești care inspiră, care umplu și care explorează și să descoperiți atemporalitatea unor bijuterii care ascund povești și trezesc emoții.
[…] Mâinile noastre […]