Timp de citire: 13 minute

Atunci când timpul validează pasiunea pentru cărți, nu-mi rămâne decât să admir oamenii care construiesc poduri pentru minte. Așa că, anul acesta, când Libris aniversează 30 de ani de pasiune pentru cărți și peste 18 milioane de titluri vândute, m-am gândit că-i rost de povestit.

Fondată în 1991 de Ana și Virgil Oniță, Libris este una dintre primele companii post-decembriste dedicate cărții și culturii. „Vatra” Libris este librăria Șt. O. Iosif din Brașov, a cărei misiune de a oferi iubitorilor de carte cele mai interesante, actuale și dorite volume este continuată în online începând cu 2009, prin Libris.ro, librăria online fondată de Laura Țeposu. De-a lungul celor trei decenii și două generații de librari, peste 1,6 milioane de cititori au cumpărat cărți, iar recordul de vânzări a venit pe 30 noiembrie 2020, când au fost expediate 17.500 de volume

Am stat de vorbă cu Virgil Oniță și Laura Țeposu, cât să iau pulsul pieței de carte din anii ’90 și până astăzi. Despre cărți, provocări și epsoade efervescente, în cele ce urmează.

Povestea Libris

Libris este una dintre cele mai longevive afaceri 100% românești. Știm cum arată astăzi, însă cum arăta piața de carte acum 30 de ani?

Virgil Oniță: Anii ’90 au prins librăriile cu stocuri nevandabile, din cauză că acestea aveau în special editările comandate de PCR, Ministerul Culturii sau scriitorii români acceptați de cenzură la vremea aceea. Nu era o ofertă cu care să te mai prezinți după evenimentele sfârșitului lui 1989, erau cărți nevandabile.

În 1991 soția, Ana Oniță, a preluat în locație de gestiune stocul librăriei St. O. Iosif din Brașov, strada Mureșenilor 14, unde ne aflăm și acum. Ea gestiona librăria din 1984 ca director al librăriei. Preluarea presupunea să achite integral stocul – acel stoc fără o valoare comercială reală – evaluat la aprox. 100.000 $ USA. 

Intuind interesul în creștere și apariția numeroaselor titluri,  atât de la scriitorii români, dar mai ales  ale autorilor din întreaga lume într-un format nou, modern și dezirabil, am decis să facem acest efort de a achita datoria față de Centrul de librării Brașov, iar ulterior să achiziționăm de la RIAL (Primaria Brașov) și să renovăm sediul LIBRIS  („vatra” LIBRIS ). Astfel am intrat într-o nouă etapă, în care am urmărit promovarea culturii, a cărților și autorilor din toată lumea și am dezvoltat afacerea ce începea să prindă contur.  

Stocul preluat a fost înlocuit în procent de cca. 95% cu volume noi, actuale, pe care publicul, sătul de propaganda anterioară, le dorea și le cumpăra. Hârtia cărților vechi a fost reciclată la fabrica de hârtie din Zărnești. Ulterior, pariul nostru pe carte a fost validat de aviditatea publicului pentru lecturi noi, incitante, interesante, iar satisfacția de a aduce cultura mai aproape de oamenii care efectiv fuseseră privați de accesul la ea este uriașă.  

Echipa Libris

„oamenii își doreau cărți, voiau să aibă biblioteci, pentru ei și pentru generațiile următoare.”

Virgil Oniță

Ca linie generală a pieței de atunci, remarcabil este că oamenii își doreau cărți, voiau să aibă biblioteci, pentru ei și pentru generațiile următoare. Eu veneam noaptea la București, plecam la 3 – 4 din Brașov, ca să pot prinde noile apariții de la Piața Presei. Plecam înapoi cu portbagajul plin de cărți și când ajungeam în fața librăriei găseam coadă de oameni, uneori le vindeam înainte să intre cărțile în librărie…

O imagine demnă de film. Dar, domnule Oniță, care sunt cele mai vizibile sau intrigante schimbări de atunci și până astăzi?

Virgil Oniță: S-au schimbat multe lucruri în aceste 3 decenii, ar fi multe de povestit. 

Noi am transformat spațiul preluat într-una dintre cele mai frumoase librării și cred că focusul nostru permanent pe carte, care se menține și astăzi atât offline, cât și online, a fost esențial în reziliența afacerii în timp. După revoluție, s-au privatizat centrele de librării din țară, prin acea nefericită metodă MEBO, ulterior au fost desființate de foștii directori. Așa se explică dispariția multor librării din România. Este un efect al privatizării haotice și fără ca cei care au preluat librăria să aibă o motivație -morală și financiară – să dezvolte un business profitabil. 

În anii 2000, au început să apară librării complexe în centre comerciale tip mall, unde însă chiriile sunt foarte restrictive, astfel că selecția de produse s-a schimbat, iar proporția reprezentată de carte a scăzut. 

În timpul crizei din anii 2009-2010, au apărut însă librăriile online, spații virtuale dedicate cărților, care permit listarea a zeci de mii de titluri, ceea ce în mediul fizic e aproape imposibil să propui într-un spațiu. Pe Libris avem acum 50.000 titluri în limba română în stoc și câteva sute de mii în limba engleză. Practic online-ul a revoluționat accesul la carte. În plus, deși accesul într-o librărie fizică este în țara noastră foarte limitat –avem doar în jur de 200 librării în toată țara – prin online pot fi comandate cărți oriunde în România, acestea ajungând rapid pe noptierele celor care își doresc să le descopere.

Ceea ce mi se pare incredibil este că Libris există, de fapt, ca o afacere de familie. Cum a început totul, cum arată poveștile de la început?

Virgil Oniță: Poveștile care ne-au marcat sunt cele frumoase, dar dacă mă gândesc în profunzime, realitatea capitalistă din România anilor ’90 nu era deloc una prietenoasă. A fost un stres fantastic pentru noi să achităm datoria către Centrul de Librării Brașov și, pe undeva, cred că ne-am asumat un risc pe care doar o mică doză de nebunie și o mare doză de pasiune și dorință de cultură l-ar putea justifica. 

După ce soția a preluat spațiul și stocul despre care am povestit, eu mi-am depus demisia la Întreprinderea de Construcții Aeronautice  Ghimbav unde lucram și m-am alăturat proiectului nostru de familie. Am reușit împreună să ne acomodăm și să ne descurcăm în condițiile furtunoase de atunci. Faliment era un cuvânt extrem de popular, peste tot auzeai despre companii în cădere liberă. E adevărat, erau în special din industrie, comerțul mergea destul de bine, însă șomajul era în creștere, banii se devalorizau, era complicat. 

Am trecut cu bine și ni s-au alăturat, în ordinea terminării studiilor sau chiar din studenție colegi care au avut un aport strategic și esențial pentru succesul Libris: Rodica Totoianu, Laura Țeposu, Augusta Oniță și lista continua… Sunt tinere care au crescut profesional an de an aducând compania LIBRIS, alături de cei 130 de colegi pe primul loc din România în difuzarea online de carte

„Ne-am asumat un risc pe care doar o mică doză de nebunie și o mare doză de pasiune și dorință de cultură l-ar putea justifica.”

Virgil Oniță

Astăzi, pe lângă vânzarea de carte, desfășurăm o serie de proiecte prin care vrem să susținem cultura românească și să atragem oamenii către lectură: evenimente editoriale, festivaluri  culturale naționale și internaționale, dotări ale bibliotecilor școlare (prin proiectul CarteTeca) și multe altele. 

D-le Oniță, știu sigur că sunteți în posesia unor povești seducătoare despre perioada de după 90. Ne împărtășiți măcar una dintre ele?

Virgil Oniță: Sunt multe evenimente de povestit, de care ne aducem aminte cu nostalgie și realizăm cât de  dornici eram să ne implicăm cu toata ființa noastră în proiecte care nu numai ne făceau plăcere, dar ne aduceau mai aproape de scopul nostru, acela de a fi promotori ai culturii în România. 

Astăzi suntem la fel de pasionați și am rămas pasionați în această călătorie de-a lungul deceniilor, altfel nici că reușeam să aducem LIBRIS.RO, un proiect cu capital 100% românesc, în poziția pe care o ocupă în comerțul online de carte. Bineînțeles, au fost și sigur vor mai fi situații dificile, dar aș spune că acestea ne dau încredere să mergem înainte.

La începutul anilor ’90 au venit de câteva ori niște indivizi, cu propunerea de a le vinde librăria. Doreau să facă un magazin de lux în care să vândă bijuterii de aur și să organizeze o casă de schimb valutar! Mărturisesc, sumele oferite erau tentante, pe undeva explică de ce fostele librării au dispărut și în locul lor au apărut case de amanet sau de pariuri. Nu a fost ușor să spunem nu, dar n-am regretat niciodată decizia noastră. 

În perioada anilor 1995, când am început să renovăm și să investim în spațiu, să schimbăm vitrine, să schimbăm designul interior, se opreau oamenii și ne întrebau dacă se desființează și libraria noastră. Erau siguri că vom ceda, iar când aflau că de fapt rămânem acolo și chiar pregătim lucruri noi pentru comunitate, pentru ei, plecau bucuroși mai departe. Mulți oameni, nu unu-doi… iar  noi rămâneam fericiți fiindcă știam că avem pentru cine investi. Și am continuat să facem asta de-a lungul celor 30 de ani. 

„Suntem siguri că ne-am câștigat locul în inimile iubitorilor de cultură și că vom fi aici și peste încă 30 ani, la a III-a sau a IV-a generație de librari pasionați.”

Virgil Oniță

Luna trecută, când am rebranduit LIBRIS, am schimbat și sigla de deasupra librăriei „Șt.O.Iosif”, „vatra” LIBRIS. 24 de ore am rămas fără siglă, până ce am urcat noua siglă „Libris.ro” . Și, după 30 de ani, ne întrebau din nou dacă ne desființăm, cu aceeași speranță de a primi un răspuns negativ. O altă generație, aceeași teamă că afacerile care se dedică total culturii pierd lupta. Dar nouă nu ne mai este teamă, suntem siguri că ne-am câștigat locul în inimile iubitorilor de cultură și că vom fi aici și peste încă 30 ani, la a III-a sau a IV-a generație de librari pasionați. 

Laura Țeposu

Schimb puțin registrul, dar sunt curioasă, Laura, cum te-ai gândit să duci mai departe această idee? Povestește-ne puțin despre copilăria ta și despre ce te-a făcut să îți dorești să continui până la ceea ce înseamnă astăzi Libris.

Laura Țeposu: M-am născut și am crescut în Constanța, orientarea mea fiind preponderent către științele exacte. Pe de altă parte, îmi plăcea foarte mult să citesc, pe vremea aceea scotoceam foarte mult printre rafturile bibliotecii școlii în căutarea unei cărți bune.

Adolescența a coincis cu perioada de dinainte de ’89, când era o aventură să intri în posesia unei cărți bune. Mai ales în vacanțele de vară, pe care le petreceam la bunici la țară, sufeream pe tema asta, fiindcă cele 3 cărți pe care le puteam împrumuta de la Biblioteca Județeană le epuizam repede. Atunci aveam mult timp și puține cărți… acum am foarte multe cărți și mult prea puțin timp pe care să îl aloc pentru a le descoperi. 

La liceu am terminat secția de mate-fizică, apoi m-am mutat la Brașov unde am urmat Facultatea de Științe Economice, secția Finanțe-Bănci. Din timpul facultății am lucrat în librăria Șt. O. Iosif, învățând tot ce se poate despre munca de librar și nu numai. A fost o practică care mi-a folosit mult de-a lungul timpului.

Inițial mi-am făcut o firmă de contabilitate, considerând că acesta este drumul meu, dar pe măsură ce vedeam ca online-ul ia avânt, am întrezărit posibilitatea de a combina înclinația mea nativă cu pasiunea pentru cărți. 

Iar acesta a fost primul pas către libris.ro, care s-a născut în librăria din Brașov, în 2009, în plină criză economică. Foloseam stocul librăriei și expediam cărțile prin poștă… Era însă o bucurie să trimitem cărți peste tot în țară, unde oamenii nu găseau o anumită carte pe care noi o aveam. Bucuria mea, alimentată de amintirile din adolescență, a fost mereu să găsesc moduri prin care cărțile devin accesibile oamenilor care și le doresc. Rămâne una dintre satisfacțiile cele mai mari pe care le oferă proiectul Libris. 

Două generații de librari – sună a poveste de împărtășit. Sunt însă sigură că nu tot drumul până aici a fost pavat cu lapte și miere. Care au fost punctele de cotitură, momentele în care ați simțit că nu mai puteți continua, elementele cele mai copleșitoare?

Laura Țeposu: Povestea sună frumos, dar într-adevăr a fost multă munca și am trecut prin multe emoții de-a lungul anilor. 

Primul moment de cumpănă pentru libris.ro pot spune că a fost în 2010, la un an de la înființare. Pornisem cu mult entuziasm, dar cu un buget invers proporțional. Într-un an nu reușisem să ajungem la breakeven, împrumuturile și economiile se cam epuizaseră și nu prea știam cum să continuăm. A venit însă momentul eMAG Marketplace, care a fost o gură de aer pentru noi și ne-a permis să ne ducem mai departe proiectul. 

Un alt moment copleșitor a fost prin 2013, de BlackFriday, când au intrat de pe Emag și Libris peste 20.000 de comenzi într-un weekend, mult peste capacitatea noastră de procesare de atunci. Am ajuns la zi cu comenzile abia în ianuarie, oamenii erau epuizați, clienții nu înțelegeau ce se întâmplă și evident erau foarte nemulțumiți, a fost unul dintre acei ani cu probleme mari de Black Friday în toată piața. Puterea de cumpărare începuse să-și revină după criza financiară, însă retailul online nu era pregătit să fie luat cu asalt. Am muncit mult ulterior să recâștigăm încrederea clienților și am învățat o lecție bună de aici, că ce e prea mult poate deveni prea puțin.

Al treilea moment de cumpănă a fost chiar recent, când am construit depozitul și bugetul inițial a fost depășit cu peste 30% (adică cu cca. 1 milion de euro). Nu mai puteam da nici înapoi, au fost necesare finanțări suplimentare, dar din fericire au urmat doi ani foarte buni pentru carte și e-commerce și ne-am echilibrat. 

”E un paradox, cartea, care este veche de când lumea, are nevoie de cele mai noi tehnologii pentru a ieși la lumină și a ajunge în mâna și la sufletul omului zilelor noastre.”

Laura Țeposu

3 decenii investite într-o piață pe care nu mulți pariază în România înseamnă curaj, viziune, încredere. Ce urmează? Care sunt planurile pentru următorii ani? 

Laura Țeposu: Deși ADN-ul nostru este de librar, așa cum am declarat și cum simțim cu toții intern, tot ce facem are în spate foarte multă tehnologie și este necesară multă dezvoltare pentru a fi mereu pe val, în ton cu piața sau chiar înaintea ei. 

E un paradox, cartea, care este veche de când lumea, are nevoie de cele mai noi tehnologii pentru a ieși la lumină și a ajunge în mâna și la sufletul omului zilelor noastre. Prin urmare dezvoltăm foarte mult în direcția asta, avem propria noastră platformă cu particularitățile dedicate cărților, iar digitalizarea noastră este un proces continuu. De asemenea avem planuri de dezvoltarea a spațiului logistic și a tehnologiilor folosite în zona respectivă, care ajută la eficientizarea fluxurilor de procesare a comenzilor. 

Librăria Libris din Brașov

***

Piața de carte din România

Românii citesc mai mult, mai variat, știm deja acest lucru. Dar pe ce își bazează alegerile? Ce urmăresc românii, cum își aleg cărțile?

Laura Țeposu: Dincolo de impactul în sfera de achiziție a cărții, pe care online-ul o facilitează prin librării online care pot lista zeci de mii de titluri, online-ul a deschis și granițele de informare. Astfel că bestseller-ele internaționale ajung mult mai rapid la editurile locale, cititorii află mai rapid despre noile apariții și își creează listele de lectură având bază vastă de alegeri.

Este drept că prea multe opțiuni pot să creeze confuzie, însă funcționează mult recomandările de la apropiați, de la persoane publice și titlurile pe val. Mulți cititori experimentați știu deja autorii cu a căror scriitură au chimie, caută volume similare sau cele mai noi apariții. 

Provocarea intervine cu adevărat la alegerile celor care nu au gusturi deja construite, care sunt în faza de descoperire, mai ales la tineri. Și aici e important să nu dai greș cu recomandările, ca să nu creezi un efect advers de respingere. Una dintre dezvoltările tehnice la care lucrează echipa noastră vizează exact această provocare, respectiv crearea unui sistem de recomandări personalizat, astfel încât cărțile care ajung în mâna unui cititor începător să fie cele care îl vrăjesc și îndeamnă să descopere mai mult și mai mult, până când preferințele sale se maturizează.

Odată cu rebranding-ul nostru recent, ne-am asumat că We know books. Pentru că într-adevăr echipa noastră nu e doar o echipă de oameni care fac bine e-Commerce, ci suntem pasionați și avizi de lectură. Prin urmare, ne luăm misiunea de curator de lecturi potrivite. Avem o multitudine de acțiuni prin care punem cărțile în lumina reflectoarelor – scriem recenzii, descoperim volume interesante și le prezentăm, vorbim despre cărți care schimbă lumea sau volumele cele mai hot.

Ne folosim pentru asta de site, blog, canalele de social media și căutăm permanent noi canale unde putem să ghidăm alegerile în materie de lectură. 

„A crescut foarte mult consumul de carte de psihologie și spiritualitate, această zonă de înțelegere a sinelui și de introspecție.”

Laura Țeposu

Ce citesc românii?

Laura Țeposu: Beletristica rămâne categoria preferată, cu accente pe romanele de dragoste, cele SF, zona Thriller și Young Adult. A crescut foarte mult consumul de carte de psihologie și spiritualitate, această zonă de înțelegere a sinelui și de introspecție. Chiar remarcam că în pandemie această categorie a avut creșteri spectaculoase. 

Și, dinamica ce ne aduce cea mai mare bucurie, este legată de consumul de carte pentru copii – de la 2-3 ani, părinții le citesc celor mici și continua pe vârste până când cei mici încep să citească singuri. Este extraordinar că părinții înțeleg tot mai mult importanța lecturii și dragostei față de carte în dezvoltarea emoțională a copiilor lor și investesc timp și bani în cultivarea acestei pasiuni. 

Ce faceți voi pentru a încuraja lectura și consumul de carte?

Laura Țeposu: Avem mai multe proiecte care încurajează lectura și cititul. Este un aspect esențial în activitatea noastră și cam toate proiectele de marketing se desfășoară cu acest obiectiv în minte. Două proiecte mari, deja cu tradiție, pe care le demarăm sunt târgul de carte și experiențe culturale LibFest, care va avea o ediție și în acest final de an, și proiectul de dotare a bibliotecilor școlare cu cărți actuale, CarteTeca. Anul acesta CarteTeca ajunge la a III-a ediție. 

Fondul de carte al bibliotecilor școlare este împuținat și învechit, ceea ce reprezintă o mare problemă în a atrage copiii și adolescenții către lectură. Lumea s-a schimbat mult în ultimul secol, nu ne putem aștepta ca un școlar sau adolescent să savureze volumele pe care le citeam noi sau părinții noștri. Pentru că nu le mai vorbesc despre o viață cu care să empatizeze. 

Astfel, ne-am propus ca în 5 ani să dotăm 350 biblioteci școlare cu cărți actuale, cu acele cărți pe care le găsim acum în librării, care au ecranizări și devin cult books. Seria Harry Potter, romanele lui Roahl Dahl, genul acesta de lecturi îi fac pe cei mici să iubească să citească, urmând ca mai apoi să descopere și clasicii și contemporanii și să își formeze gusturile. Până acum, în două ediții CarteTeca am dotat 70 de biblioteci, probabil anul acesta vom oferi o reîmprospătare a fondului de carte pentru alte 70-80 de școli, ediția a 3 a proiectului va fi lansată în octombrie. 

Cum putem noi ajuta consumul de carte? Cum pot cititorii, editurile sau autorii să se implice creativ pentru a încuraja cititul?

Laura Țeposu: Fiecare dintre noi își poate asuma un rol de ambasador al lecturii. Printr-o simplă recomandare de carte preferată, printr-un story în care vorbim despre un volum care ne-a intrigat, fiecare expunere a cărții ca formă de divertisment dezirabilă aduce un plus. Editurile și autorii fac tot felul de acțiuni prin care să activeze comunitățile, să deschidă dialogul despre carte. 

Din păcate, nu ne putem baza real pe autorități pentru încurajarea lecturii și crearea unui context favorabil pentru dezvoltarea cărții, dar cred că am ajuns să fim destul de mulți noi, cei care iubim cartea, și e important să împărtășim ceea ce descoperim în paginile volumelor pe care le parcurgem – idei, lumi, personaje – și să încercăm să-i convingem și pe alții să le descopere. 

Ca să atingem și clasicul hiat online – offline al lumii în care trăim, care este procentul de cărți fizice vândute versus e-books? Cum a afectat pandemia acest procent?

Laura Țeposu: E-Book-urile au crescut ca popularitate în ultimii ani, însă nu cred că reușesc să devină un înlocuitor real la cartea tipărită, cel puțin nu de-a lungul vieților noastre. Este drept că tehnologia acaparează tot mai mult din viața noastră, însă dacă ne uităm la dinamica vânzărilor de carte pentru copii, cred că mulți părinți îi pregătesc pe cei mici tot pentru bucuria cărții tipărite. 

Să savurezi o carte, să auzi fâșâitul paginilor, să răsfoiești, sunt detalii care țin de răsfăț pe care cititorii le apreciază și care dau cărții tipărite un farmec inegalabil. Astăzi, aș spune că pariul meu pentru următorii 20-30 ani rămâne pe cartea tipărită. 

”E-Book-urile au crescut ca popularitate în ultimii ani, însă nu cred că reușesc să devină un înlocuitor real la cartea tipărită, cel puțin nu de-a lungul vieților noastre.”

Laura Țeposu

Investițiile făcute în ultimii 3 ani în depozitul de carte de la Brașov se ridică la aproape 5 milioane de euro, iar bugetul de investiții în experiența cititorilor alocat pentru următorii 3 ani se ridică la 4 milioane de euro. Cum ați reușit să transformați cartea într-o afacere profitabilă?

Laura Țeposu: Este un „balet” continuu prin care încercăm să ținem totul în echilibru. Nu ne aruncăm niciodată la cheltuieli, suntem foarte atenți pe ce alocăm banii, nu facem extravaganțe și urmărim cu precizie semnalele din piață, de la cititori. Încă de la începuturile Libris, filozofia noastră a fost să dezvoltăm sustenabil, pentru generații. Iată că având în minte această idee, am ajuns la 30 ani de vânzare de carte. 

Avem încredere că întotdeauna va exista apetit pentru lectură, pentru descoperirea de noi idei, lumi și personalități sau lucruri despre noi înșine. Poate că o paralelă potrivită ar fi în felul în care te bucuri de o carte. Ideea nu este să o citești rapid, să bifezi un titlu într-o listă, ci să te lași inspirat și să aprofundezi fiecare pagină, să lași ideile să se așeze. La fel facem și în business… „citim” cu atenție fiecare semnal și dăm pagină cu pagină către capitole noi, fără să ne grăbim. 

D-le Oniță, în final, am o rugăminte: recomandați-ne 5 cărți pentru perioada următoare pe care e musai să le citim.

Sunt un cititor pasionat și îmi este foarte greu să aleg doar 5 titluri, aș putea vorbi despre cărți bune fără încetare și probabil că nu le-aș epuiza… Voi aminti însă unele care mi-au rămas în suflet recent. Așadar: Viață de împrumut de Doru Munteanu, Balada de Adrian Lesenciuc, Ardealul, pământ românesc de Milton G. Lehrer, Doamna de la Ritz de Melanie Benjamin și De vorbă cu mine însumi de Prentice Mulford. Și un bonus: CD Dumitru Farcaș – Concert extraordinar. Verona, Italia.

Laura, aceeași rugăminte: 5 cărți pe care le recomanzi.

Recomand: Mentalitatea de cercetaș de Julia Galef, Proiectul Rosie de Graeme Simsion, Soluția Schopenhauer de Irvin D Yalom, Modele Mentale de Peter Hollins și neapărat Începe cu de ce de Simon Sinek.

Mulțumesc mult pentru deschidere și povești!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here