Lee Miller – fotomodelul transformat în fotograf de război

2
135
Timp de citire: 5 minute

Nimic nu este pentru totdeauna. Aceasta este eticheta unei povești atipice, pe care te invit să o citești și ca pe un soi de inspirație pentru noul an.

Nimic nu este pentru totdeauna și asta înseamnă că aproape orice decizie pe care ne-o însușim are potențialul de a deschide un drum nou,mai favorabil sau de a-l deschide, a-l testa și a a-l ocoli, căci nu ni se potrivește. Vine la pachet cu o oarecare flexibilitate, iar Lee Miller, protagonista poveștii de care aminteam, a testat această abilitate până aproape de sfârșitul vieții.

Cine a fost Lee Miller și cum a schimbat lumea?

În primul rând, ea a avut puterea să-și schimbe universul intim, ceea ce mereu are efect și în exterior. Elizabeth „Lee” Miller s-a născut în Poughkeepsie, Statele Unite ale Americii și numele său e sinonim cu o carieră de fotomodel și artist fotograf suprarealist, devenit ulterior și unul dintre primii fotoreporteri, corespondenți de război, pentru revista Vogue. În portofoliul său sunt așezate nume precum Pablo Picasso, Jean Cocteau sau… celebra fotografie din baia lui Hitler.

Lee Miller în baia lui Hitler.

Dar, derulând povestea de la început…

Lee Miller a fost un copil care s-a bucurat de o familie bună și de un trai decent, fără evenimente ieșite din comun. Până când, într-o după amiază, în vizită la prieteni de familie, fetița Lee, în vârstă de 7 ani, a fost abuzată sexual. Mulți ani a fost însoțită nu doar de trauma unui astfel de eveniment, dar și de boala transmisă.

Evenimentul a fost urmat de un altul. Theodor, tatăl lui Lee, era un fotograf amator. El a fost cel care i-a prezentat fiicei sale camera obscură, aparatul Kodak, tehnicile și procesele de bază ale acestei arte. Tot Theodor a fost cel care, de-a lungul copilăriei și adolescenței fetiței, o folosea pe Lee drept model pentru fotografii de nud, lucru care a continuat de la 8 până aproape de 19 ani.

S-a luptat cu urmările acestor evenimente, dar la fel de mult a încercat să-și găsească o direcție profesională. A încercat teatru, lumini și set design, pictură, chiar și dans. Nu a fost atrasă de vreunul dintre aceste domenii, dar cu siguranță au contribuit la ceea ce avea să facă după 19 ani, când a decis să se mute la New York. 

Lee Miller (a doua din dreapta fotografiei) și alte corespondente de război: Mary Welch, Dixie Tighe, Kathleen Harriman, Helen Kirkpatrick, Lee Miller și Tania Long.

Plecarea de acasă

În iarna anului 1926, pe o străduță aglomerată din New York, un bărbat ajuta o femeie să se ferească din calea unei mașini. Asemenea unei cadru de film, bărbatul a continuat să o privească și să se lase impresionat de frumusețea celei pe care tocmai o salvase. Povestea este reală și îi are ca protagoniști pe marele Condé Nast, deținătorul publicațiilor media cu același nume, și… Lee Miller. Drept urmare, cel dintâi îi propune lui Lee o carieră de fotomodel, ceea ce la scurt timp se și întâmplă: Lee Miller apare pe coperta revistei Vogue, în anul următor, martie 1927.

Coperta Vogue, 1927

Cu toate că viața pe care o trăia părea desprinsă din povești, Lee simțea că: ”Arăt ca un înger, dar pe interior mă simt ca un demon”. Ceea ce se concretizează cu plecarea la Paris, unde devine studenta, colaboratoarea, muza și iubita lui Man Ray, unul dintre cei mai importanți artiști care a contribuit la mișcarea suprarealismului, cât și a dadaismului.

Alături de Man Ray, Lee aprofundează arta fotografică, testează, dar lucrează și la noua tehnică de solarizare, ceea ce le permite amândurora să aplice fotografiilor o nuanță suprarealistă. În acea perioadă se bucură și de companiile artiștilor Pablo Picasso, Paul Éluard, Max Ernst, Joan Miró, dar și Jean Cocteau, pe care îi și fotografiază.

CITEȘTE ȘI 30 de femei care ne-au schimbat lumea

Revenirea

Părăsește Parisul și se întoarce în New York, unde își deschide propriul studio. Revine și la Vogue. Se bucură de notorietatea numelui său, reușind astfel să lucreze cu Elizabeth Arden sau Saks Fifth Avenue, care plăteau scump pentru fotografiile făcute de ”cea mai fotografiată femeie din Manhattan”. În ciuda faptului că Lee Miller Studio avea un succes complet, în câțiva ani, pe ușa de la intrare avea să apară semnul: ”Closed”. Închis. 

Lee se căsătorește cu un egiptean, își împachetează aparatul de fotografiat și se mută în Cairo. Acolo găsește o lume diferită, dar plină de inspirație, drept urmare creează unele dintre cele mai bune lucrări ale sale. Dinamica vieții cu care se obișnuise nu îi permite să se odihnească prea mult. Călătorește în Europa, unde îl cunoaște pe cel care avea să îi devină cel de-al doilea soț, pictorul Roland Penrose.

Se mută alături de acesta în Londra, unde începe pentru Lee cea de-a doua mare și importantă parte a vieții sale. 

Războiul

1939. Izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial. Blitzkrieg (Război fulger): aviața germană survolează Londra și începe să bombardeze capitala. În acest peisaj, Lee obține acreditarea de corespondent de război pentru Vogue Marea Britanie, iar alături de fotoreporterul David Scherman începe „noua” sa viață.

Reportajele pe care le scrie, iar fotografiile pe care le face, nu mai amintesc nimic din viața de fotomodel, nici nu mai păstrează din gingășia materialelor cu care obișnuia să se îmbrace pentru Vogue. Le înlocuiește cu bocanci și fotografii tulburătoare. Merge pe front și fotografiază bătălia de la Saint-Malo, spitalele de pe frontul din Normandia, eliberarea Parisului, eliberarea lagărelor de concentrare din Dachau și Buchenwald, intră chiar și în apartamentul lui Hitler imediat după ce acesta fuge în Munich, după terminarea războiului. Devine astfel unul dintre celebrii fotografi din cel de-al Doilea Război Mondial.

Lee Miller’s War: Photographer and Correspondent with the Allies in Europe 1944-45 – de Antony Penrose și David E. Scherman.

Războiul a oferit un alt sens pasiunii sale pentru fotografie și l-a urmat atât de îndeaproape încât trauma suferită în urma masacrelor la care a luat parte a urmărit-o până la sfârșitul vieții. Cu toate că la 40 de ani s-a bucurat de minunea de a avea un copil, Lee era deja afectată de depresie, alcoolism, astfel încât relația pe care a avut-o cu acesta a fost mai degraba distantă. 

Nimic nu este pentru totdeauna. Nici lipsa de inspirație pe care Lee a simțit-o după război. S-a reinventat pentru ultima oară, devenind interesată de bucătăria gourmet. Nu a renunțat complet la pasiunea sa pentru creativitate sau la detaliile suprarealiste. În calitate de chef organiza petreceri și cine, însoțite de note experimentale: pui verde sau… pește albastru.

Nimic nu este pentru totdeauna, mai puțin ceea ce faci din pasiune.

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here