Leadership cu Radu Manolescu: „Din ce în ce mai mult mă bazez pe intuiție și pe lucrurile pe care subconștientul le scoate la iveală.”

2
4165
Timp de citire: 12 minute

Avem nevoie de modele. De mentori. De leaderi. De oameni care pot pune laolaltă creativitatea, poveștile și rezultatele. 

Fotografii: Maria Bordeanu

Loc: Pasta Del Popolo

Radu Manolescu este co-founder & Managing Partner K.M. Trust & Partners și Founder & President la AVE (Asociația pentru Valori în Educație). Are peste 19 ani de experiență în Executive Search, Leadership Development, Executive Coaching și o serie de diplome la Universități de renume din întreaga lume (menționez doar Singularity University, Harvard Business School și INSEAD) pentru specializări pe Leadership, Innovation, Change Management, Strategic Thinking in Customer Experience.

Nimic din toate acestea nu dezvăluie însă caracterul omului Radu Manolescu, dorința lui de implicare, aplecarea spre cunoaștere, pasiunea pentru educație sau viziunea strategică pe care o implementează în tot ceea ce face. Două ore cu Radu mi-au servit drept master-class. Am ars la foc intens câteva prejudecăți, am aflat care este ADN-ul noului tip de leadership și de ce avem nevoie ca să fim bine. 

Radu, ce este leadershipul în viziunea ta?

În primul rând leadershipul este o dinamică între mai multe elemente. Nu există lider fără followeri. Dinamica aceasta evoluează, în funcție de context, de ceea ce vor oamenii la un moment dat. De exemplu, în anii 90, leadershipul era văzut ca o trăsătură singulară. În timp, de la modelul de leadership care întruchipa imaginea leului (caracteristicile persoanei), a migrat la imaginea stolurilor de păsări migratoare în forma de „V” (rolul în echipă). Astăzi leardeshipul se asemănă foarte mult cu imaginea unui stol de grauri (caracteristicile sistemului). Leadershipul s-a modificat fantastic. Trăsăturile, abilitățile si competențele liderilor au evoluat, în timp, foarte diferit. De exemplul, calmul si claritatea au fost importante întotdeauna. Astăzi sunt critice. Acum suntem permanent conectați la tehnologie, față de acum 10 ani, când nu existau smartphone-urile. Fără un antrenament conștient, repetat și disciplinat al minții, lucrurile pot s-o ia razna. Și modelele de leadership s-au modificat. Dacă acum 20 ani profilul de leadership ce includea self-awarness și self-regulation nu erau atât de importante, astăzi sunt critice din perspectiva mea. 

În ultimii 20 de ani, făcând mult research și implicându-mă în zona de servicii pentru executivi, am văzut ce a funcționat și ce n-a funcționat. Modelul actual de leadership s-a rafinat într-un fel foarte diferit de cel de acum 5, 10 sau 20 de ani. Astăzi avem pe lângă competența profesională, care e esențială în business, componentele legate de caracter, de ‘antrenabilitate’, de grit – energie, pozitivism, motivație, perseverență, adaptabilitate, etc.

Îmi vorbeai la un moment dat despre un model actual de leadership. Cum arată el?

Pentru noul model de leadership am definit 7 leadership super-powers (pe lângă competența profesională care e de la sine-înțeleasă ca fiind critică): inteligență emoțională – și aici subsumăm: self-awarness, auto-reglarea (self regulation), relaționarea (relationship management), empatia și conștiența socială (social awareness). Avem stakeholder management (influențare și adresare eficientă a stakeholderilor), grit – energia de care vorbeam mai devreme. Urmează adaptabilitateviziune și cel mai important, caracterul (valorile morale). Și coachability, care este „antrenabilitatea”; un lucru extrem de important pentru că include humility (smerenia care lasă loc de a accepta că mai ai de învățat), disciplina și curajul. 

Acestea sunt unele dintre componentele principale ale profilului de leadership așa cum îl vedem noi azi. Un reper, dacă vrei. Unul dintre programele de leadership pe care le facem noi se numește Leader’s Longevity, Mind – Body – Self Connection și pleacă de la faptul că în interacțiunile pe care le avem am văzut o sumedenie de regrete care țin de time și energy management. De fapt, de modul în care ne-am investit timpul și energia în trecut.

Ce fel de regrete?

Păi, uite, eu am doi copii și mi-am propus să nu-i văd numai seara pe Facetime. Regretele au reieșit din discuțiile pe care le-a avut cu sute de executivi care au abandonat plăcerile astea în favoarea carierei, mințindu-se că vor fi fericiți mai târziu, mai încolo, într-un alt scenariu. Ori realitatea nu e așa. Copii măsoară dragostea în cantitatea și calitatea timpului alocat lor. Din această perspectivă am ales ca, cel puțin în proporție de 95% din seri, să-mi petrec timpul cu ei, cu familia. Iar asta vine la pachet cu foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt. 

Noi avem 3 feluri de judecători în noi: self judgement (ipostaza în care ne judecăm pe noi înșine), judecăm circumstanțele și îi judecăm pe ceilalți. Foarte mulți dintre oamenii valoroși se judecă pe ei înșiși, ori asta nu face deloc bine. Așa a venit ideea unui program de leadership development care să vină la pachet cu un impact memorabil pozitiv în viața lor și care adresează tot ce înseamnă conexiunea minte – corp și iertare (i.e forgiving self and others). Merită spus că programul va beneficia și de un specialist în nutriție –  Uma Naidoo și un leadership coach excelent pe science of posibility – Srini Pillay, ambii de la Harvard Medical School.

Povestește-mi puțin despre acest program de Leadership Development, Mind – Body -Self Connection.

Leadershipul astăzi este despre echilibru, dar nu despre echilibrul acela din cărți cu 50-50, ci despre a înțelege ce înseamnă sa dormi corect, să mănânci corect, să faci sport, să ai un antrenament mintal sau orice formă de meditație. Eu, de exemplu, am 3 moduri prin care meditez: transcendental, mindfulness și positive intelligence – e metoda unui coach și profesor la Stanford University, alături de care lucrez. 

Leadershipul înseamnă, printre altele, să te pui la punct pe tine pentru a putea să funcționezi. Odată ce adresezi zonele acestea, cred eu că poți vorbi altfel despre leadership. Nu poți ajunge epuizat, stresat, „crizat” la birou și să te aștepți ca oamenii să te urmeze. Eu nu cred în work-life balance. Work is life. Cred în professional life-personal life balance pentru cine sesizează diferența. E bine să faci diferența dintre viața profesională și cea personală, pentru că altfel cum să stai 9 ore la muncă fiind în afara vieții? La nivel subconștient, înseamnă că e ceva ce nu-ți place. 

Dar să revenim la programul de leadership: se va întâmpla în luna mai, pe domeniul Contelui Mikes în Zabola, într-un cadru care îmbină toate cele 7 leadership super-powers de care vorbeam mai devreme, într-o formă ușor diferită. Competența profesională e pe primul loc pentru că în business nu ai cum să nu fii competent și să te aștepți să fii urmat. După competență urmează caracterul / valorile morale (bunătate, compasiune, etică, responsabilitate, etc.). După care discutăm de energie, de pozitivism, de motivație. 

Inteligența emoțională nu e obligatorie. Dar este ceea ce te duce la următorul nivel, de la good la great, mai ales că e singura formă de inteligență care se poate crește. Atât timp cât ai competențe și caracter, poți fi văzut ca un lider. Programul pe care noi îl facem îmbină leadership development cu toate componentele acestea de antrenament mintal, fizic, etc. Și dacă vrei să vorbim de rezultate, după programul de anul trecut, cel puțin 50% dintre participanți au început să practice o formă de meditație și să adreseze elemente ce țin de sănătate mult mai des. 

Programul se concentrează pe dezvoltarea tuturor acestor elemente: self awareness – autocunoașterea e cel mai cerut skill de dezvoltat în coaching, la nivel global. Și pe Prezență, Flexibilitate, Adaptabilitate, Iertare, Bunătate. (Dacă aș avea de ales doar una singura pentru copii mei, as alege bunătatea, mi se pare centrală). De asemenea Posibilitate – e un mix de mindset între pozitivism si problem solving. Și vitalitate. O parte din misiunea firmei este să avem un impact pozitiv memorabil în viața celor cu care lucrăm. Odată ce noi creem un context și sprijinim participanții să îsi dea seama ce anume au de făcut pentru a avea o viată îmbunătățită calitativ, sa isi seteze baza pentru un alt gen de existență. Altfel se vor duce la birou, altfel vor lua decizii. Aceasta este rațiunea prin care noi gândim programele de leadership.

Vorbim despre valori, despre „super-puteri”, dar în esență, despre ce e leadershipul?

Este o evoluție continuă în ritm cu vremurile. Și evident, aici putem vorbi de impact pozitiv sau mai puțin pozitiv. Dacă vorbim de leadership pozitiv, din perspectiva mea, e axat pe stakholder value creation. Am și scris în cel mai recent articol – In search of meaning – despre faptul că Milton Freedman spunea că scopul unui business este să facă profit și atât. Ori eu nu cred asta, cred că scopul unui business e mult mai larg de atât; este să contribuie la evoluția naturală a lucrurilor. 

Acum, leadershipul a evoluat de la centrarea pe om, la centrarea pe comunitate. De exemplu, înainte profesorul venea și dădea „lumină” elevilor. Inclusiv clasele sunt făcute astfel încât toată lumea se uită către profesor, iar elevii își văd cefele. Dar lucrurile se schimbă. Acum vorbim de colaborativ, de social emotional learning, de co-creare. Astăzi avem modelul VITTRA din Suedia, MindUp în UK și US. Lucrurile evoluează foarte diferit și în consecință și modelul de leadeshipul evoluează.

Radu, onest: ce poate fi cel mai provocator de obținut din tot ce ai enumerat tu mai devreme?

Caracterul. E o sumă de obiceiuri și de credințe care se antrenează. Prin self-awerness, prin feedback obiectiv și prin antrenament mintal.

Sunt câteva trăsături de caracter moștenite, însă majoritatea se poate educa, dezvolta. Contextul e esențial în șlefuirea caracterului.

Separat de asta, ce mi se pare esențial în leadership este că se poate lucra permanent și mult mai ușor la dezvoltarea de competențe profesionale. Există cursuri foarte bune și gratuite online, lucrurile s-au democratizat, ai acces la informație de pretutindeni. Nu trebuie să mai aștepți nu știu ce bugete ca să te dezvolți.

Și dacă tot am ajuns la punctul nevralgic, cel al educației, povestește-mi despre AVE (Asociația pentru Valori în Educație) și despre ce se întâmplă aici în prezent.

Radu deschide telefonul și îmi arată o schemă confidențială a structurii business-urilor în care e implicat și a sumei de nevoi pe care le adresează fiecare dintre ele. Misiunea companiei KM TRust & Partners are două componente: una este să aibă un impact memorabil pozitiv în viața celor cu care lucrează – clienți, angajați, furnizori.

Tot ce fac ei prin acțiunile și programele de consultanță, recrutare executivă, retenție customizată, open executive education, leadership development – adresează această misiune. Pe de altă parte e zona “long term impact!, adresată de „ajutarea companiilor să își trăiască valorile” și legat de această componentă a misiunii, depune eforturi împreună cu alți executivi în a adresa și moderniza sistemul educațional (includere social emotional learning în scoli pentru a antrena bunătatea, compasiunea, responsabilitatea, pentru un alt gen de comportament față de tot al oamenilor din viitor, inclusiv eforturi în a schimba designul din școli care să fie adaptat la un nou model de educație, colaborativ, pe proiecte, etc., model ce adresează evoluția societății.

Prin AVE (ONG-ul înființat împreună cu alți executivi pe aceeași lungime de undă) vrem să transformăm sistemul educațional din România într-unul care să promoveze respectul, onestitatea, spiritul de echipă și responsabilitatea. Până în 2035, vrem ca sistemul educațional românesc să se situeze în primele 10 sisteme educaționale din Europa. Deja suntem în discuții cu câteva organizații din afară și începem să începem să lucrăm și la introducerea SEL (social emotional learning) în școli. Și uite, apropo de leadership școlar, rolul profesorului s-a schimbat. Trebuie să mă inspire pe mine ca elev, trebuie să mă ajute să aleg, să găsesc căi corecte.

Profesorul nu mai are rolul de a veni să-mi dea informație pe care eu oricum o găsesc înzecit pe telefon. Iar separat de asta, tehnologia e o unealtă cu care poți face și bine și rău. Ține de „educatori” să te indrume și pentru asta, ei trebuie să fie primii „updatați și upgradați”.

Și atunci reflectorul trebuie să se pună în primul rând pe profesori.

Pai da! Primul proiect AVE are Academia de Leadership și Manangement școlar care se adresează directorilor de școli care sunt și profesori. Punctul nevralgic este reprezentat de profesori, de metalitatea multora, iar ceea ce facem prin acest program este să dezvoltăm și să creștem abilitățile de leadership și management dedicat directorilor de scoli și grădinițe care vor să îmbunătățească rezultatele educaționale din instituțiile pe care le conduc. Al doilea program include mai multe ONG-uri relevante alături de care vom ajunge la destinația propusă (vezi www.edunetworks.ro).

Leadershipul are tendința de a putea fi privit ca un concept abstract, mai ales că are atât de multe coordonate pe care poți discuta și atât de multe perspective din care poți privi lucrurile.

Exact. Și acum hai să punctăm o perspectivă greu de contestat: un lider este o persoană care are followeri. Ce înseamnă să ai followeri, cum determini oamenii să te urmeze, astea sunt alte întrebări. Dar, în general, oamenii te urmează daca ești competent, daca ești o persoană de încredere și dacă îți pasă de acel om în relație. Sunt minimum 3 cerințe.  

Vorbind despre leadership, mi-a plăcut că ai pus pe masă subiectul sănătății fizice și mintale ca bază pe care construiești dezvoltarea personală. Care e rolul pauzei de cafea în ecuația aceasta? Care-i rostul întâlnirilor?

Care e rostul Prezenței când ridicăm ochii din telefon? Aceste pauze sunt ca somnul pentru organism, absolut necesare. În plus, suntem „animale” sociale. Pauzele sunt pentru atât pentru „deconectare”, cât și pentru socializare/conectare – nu însă cu telefonul. Sunt și alte două aspecte despre care putem vorbi: calitate și cantitate în relațiile sociale. Contează calitatea relațiilor și a conexiunilor. Și cum alegem să ne petrecem timpul ține de noi. Eu sunt în controlul vieții mele și al timpului meu si nu vreau să îmi petrec energia și timpul în discuții despre alții, de exemplu. Dar asta e alegerea mea. 

Din ce în ce mai mult mă bazez pe intuiție și pe lucrurile pe care subconștientul le scoate la iveală. Cu adevărat suntem prea puțin în controlul lucrurilor. Îngrijorările mi se par niște stupizenii. Pentru ce mă îngrijorez? Pentru ceva ce s-ar putea întâmpla. Tu știi ce se întâmplă mâine? Eu nu știu. Și atunci cum pot să mă îngrijorez de ceva ce nu știu dacă există? Nu înseamnă că nu mă gândesc, că nu planific, dar nu mă las îngrijorat.

Îngrijorările sunt otravă pentru suflet, minte, creier, pentru ce vrei tu. Și dacă nu sunt controlate si eliminate, ne fac rău, nu doar că nu ajută. Dar a elimina îngrijorările se obține prin antrenament, căci altfel e ușor de vorbit despre asta. Eu mă antrenez de vreo 11 ani și menționez asta văzând impactul pe care l-a avut acesta asupra mea și a stării mele de bine și asupra oamenilor cu care lucrez și au ales să adreseze asta.

Ne abatem de la discuția despre conexiuni și ajungem la concepte precum perfecționism, pozitivitate. Radu îmi povestește despre câteva cărți de neuroștiință și ajunge la „Positive Intelligence” a lui Shirzad Chamine cu care Radu lucrează de aproape 2 ani și care vorbește despre cum aproape tot ce te ajută să supraviețuiești când ești copil, te va sabota când devii adult, adică în momentul în care biologic putem deveni părinți, mult din ceea ce ne-a ajutat să supraviețuim până atunci devine sabotor ca adult. 

Din perspectiva mea sunt foarte puține lucruri în controlul nostru. Nu spune nimeni să nu planifici, să nu fii riguros, dar cât stres pui în respectiva activitate? 

Așa ajunge Radu să îmi povestească puțin despre programul lui de somn, despre sport, despre meditație inclusiv în momentele cu ‘zgomot’ toate acestea necesitand o mare disciplina. Concluzia? Fără disciplină nu există performanță.

Mi-ai povestit mai devreme despre cum, pentru a te dezvolta personal și profesional, e nevoie de o perspectivă holistică: mai întâi ai grijă de corp, apoi de minte. Cum stăm cu emoțiile? 

E vorba cum te simți tu cu tine, cum te simți în relațiile cu ceilalți, cât de bine îți înțelegi emoțiile. E foarte complex. „Sunt trist”, „sunt supărat” – ce înseamnă asta de fapt? Dacă spui „Eu sunt Georgiana și sunt tristă” care e diferența între tine și tristețe? Nici una. Tu ești una cu emoția. Dar dacă spui „Sunt Georgiana și simt tristețe”? Atunci tristețea e ceva ce vine, pleacă și poți gestiona. Și atunci, dacă intră în educația noastră, în exprimarea noastră să spunem că furia vine și pleacă, lucrurile capătă altă perspectivă. „Simt furie”, nu „sunt furios”.

Sunt foarte puternice cuvintele.

Da, exact. Sunt energie. Și dacă te uiți la cum se aud cuvintele: „furie” sau „bucurie” o să vezi că au o altă melodie, sunt încărcate diferit. Dar lumea nu e atentă pentru că suntem intrați pe pilot automat. De asta și facem aceste programe deschise, nu doar B2B, ca să putem scala impactul pozitiv. Pentru că am văzut ce efecte are o astfel de perspectivă în viața mea și a celor cu care lucrez și nu-mi vine s-o țin numai pentru mine. 

De unde poate începe cineva schimbarea? Cum putem începe să fim mai atenți, mai conștienți? 

Central, cred că este self-awareness, autocunoașterea. Self-awareness se dezvoltă prin mai multe căi. Una dintre ele este feedback-ul obiectiv. Feedback-ul nu e comentabil pentru că este ceea ce percepe cineva. Nu poți comenta asta însă poți adresa prin ceea ce faci ulterior. Poți pune întrebări de lămurire. Dacă vei contesta feedback-ul, altă dată este puțin probabil să îl mai primești sincer.

Al doilea element este orice formă de antrenarea/cultivarea minții/meditație care ți se potrivește. Că este rugăciune, că este vipassana, că este loving kindness, mindfulness, meditație trancedentală, etc., fiecare trebuie să aleagă forma care i se potrivește. Body-scan sau journaling au fost dovedite științific ca fiind super utile în dezvoltarea auto-cunoașterii. Odată ce reușești să te uiți în tine și începi să îți înțelegi emoțiile, o să vezi că au un corespondent fiziologic. Tu când simți furie, unde o simți? Eu de exemplu simt aici (Radu îmi arată partea inferioara a pieptului și mă gândesc că eu o simt în dreptul inimii). 

Dacă vorbim de mental fitness, eu aș începe cu meditația. Orice proces de schimbare are cel puțin 4 faze. Conștientizarea e prima (awereness). Apoi celelalte 3 faze sunt: interes, încercare, adoptare. Așa arată procesul de schimbare.

Recomandă-mi câteva cărți, așa ca pentru cineva la începutul acestui drum de dezvoltare personală, care vrea să afle și să înțeleagă mai mult. 

Positive Intelligence de Shirzad Chamine.

Life Unlocked de Srinivasan S. Pillay.

Search Inside Yourself de Chade Meng Tan.

The Righteous Mind de Jonathan Haidt.

Asta pentru minte. Dacă vrei să înțelegi despre somn, atunci „Why We Sleep: Unlocking the Power of Sleep and Dreams – Matthew Walker” e mai mult decât suficientă.

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre nutriție, atunci „The Tao of Detox” a lui Daniel Reid

Dacă vrei să înțelegi mai multe despre sport și mișcare, atunci vorbește cu un trainer sportiv bun care îți va recomanda ce pantofi sport ți se potrivesc, ce model, cum calci, ce echipament și se potrivește, ce obiective ai – vrei să slăbești, vrei tonus? Toate pot fi lămurite cu un trainer specializat. 

Iau notițe în timp ce Radu îmi arată câteva aplicații de meditație, o altă serie de cărți și câteva articole care se găsesc aici. Afară se înserează vizibil, Maria termină de făcut fotografii își ia la revedere. Eu și Radu rămânem ancorați în discuții. Într-un final, îl întreb cum putem scăpa de „pilotul automat”. 

Legat de intrarea pe pilot automat, poate e teoria conspirației, sau nu. Dar dacă lumea ar fi calmă și clară și centrată, nu ar mai fi preluată cu ușurință de toate reclamele și nevoile artificial create. Simplist vorbind, dacă sunt în controlul meu, mi-aș da seama că am deja un milion de haine, zece mașini și că nu mai am nevoie de încă una. Pentru că nu mai fac mai fericit. Și atunci începi să lucrezi cu tine și să vezi că ești fericit cu ceea ce ai și începi să consumi mai puțin. Atunci celălalt vinde mai puțin si care ar fi interesul? E o temă de gândire.

Asta e o tema pe care o iau acasă. 

Mulțumesc Radu, pentru deschidere și pentru interviul ăsta transformat în master-class unu-la-unu!

_______________________________________

Acest material face parte din proiectul Oameni. Creativitate. Leadership creat în parteneriat cu Nespresso, unul dintre brandurile care definesc un moment, o inspirație, o invitație la poveste. Vă invităm să savurați o cafea excepțională în compania unor povești-radiografie extraordinare, care coagulează idei bune, talent și inovație. 

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here