Leadership cu Oliver Perkins: „Leadershipul reprezintă ceea ce lași în inima și în mintea oamenilor, după ce termini o conversație”

1
1389
Timp de citire: 12 minute

Cafeaua e motiv de întâlnire, dar și canvas pentru idei. În acest context, la aceeași masă cu Oliver Perkins, autor, facilitator și Managing Director al BRAINOVATE, ne-am pus reciproc întrebări. Cea mai recentă carte a lui Oliver, REVEALING THE LEADER WITHIN, a fost și unul dintre punctele de plecare ale discuției noastre: ce este un leader și ce coordonate are leadershipul? Dar, mai ales, cum poți crește și cum te poți dezvolta?

Fotografii: Maria Bordeanu

Loc: Il Locale, Șoseaua Nordului 7-9 

Așadar, Oliver, iată-ne în sfârșit la o cafea! Hai să începem prin a afla cine e Oliver Perkins și care e povestea lui.

Știam că urmează întrebarea asta, așa că m-am pregătit puțin (râde). Dar dacă ar fi să răspund, aș spune că sunt „work in progress”. Sunt într-un continuu proces de transformare, frumos în imperfecțiunea lui, așa cum suntem toți. Eu sărbătoresc imperfecțiunea. Știi, lucrez într-un domeniu în care oamenii vor să obțină succesul. Și de fiecare dată încep cu premisa asta: acceptă că ești imperfect și bucură-te de imperfecțiunile tale. Bucură-te de fiecare denivelare din drum, de fiecare obstacol pe care-l întâlnești și acceptă cine ești, cu toate imperfecțiunile pe care le ai.

Foarte bine spus, dar cam dificil de obținut.

Știi, mă gândeam că, într-un mod remarcabil, cu toate că lucrez într-un business care implică oameni, mie nu-mi plac oamenii. Și, când spun asta, chiar nu-mi plac oamenii. Eu sunt un introvert care „împrumută” capacitatea de a fi extrovert, pentru că asta e natura meseriei mele. Oamenii mă fascinează, sunt foarte interesat de ceea ce-i face să vibreze, dar nu pot spune că-mi plac.

Acceptă că ești imperfect și bucură-te de imperfecțiunile tale.

Oliver Perkins
Oliver Perkins

De ce? Ce te face să afirmi asta așa de hotărât?

Cred că mulți dintre oamenii cu care vorbim, nu sunt cu adevărat interesanți. Nu ești de acord? Chiar dacă vorbesc la nesfârșit despre ei înșiși, tot nu au nimic valoros de spus. De aceea spun că sunt interesat de ceea ce-i face pe oameni să acționeze. În ciuda tuturor diferențelor pe care le avem între noi, ceea ce avem toți în comun este faptul că vrem să ne simțim bine cu noi înșine. Îmi place ideea de a investiga ce au ceilalți în minte și-n inimă. Iar să încerci să îi conduci către un spațiu unde să se simtă bine cu ei înșiși și să capete încredere în ei pentru a putea prelua responsabilitatea fie asupra lucrurilor pe care le fac, fie asupra modului în care vor să crească, e un lucru absolut minunat.

Dar ca să mă întorc la povestea mea și să fiu sincer cu tine, sunt foarte bine doar stând cu mine sau citind o carte bună. Asta mă face foarte fericit. Sunt voci care spun că oamenii sunt doar povești care sunt îmbrăcate de piele. Și, real vorbind, în momentul în care părăsești o cameră, tot ce rămâne în urma ta, e o poveste. După ce vom pleca de aici, eu o să am o poveste despre tine, iar tu o să ai una despre mine. Așa că, bănuiesc, povestea mea sună cam așa: născut în Irlanda, creat în România. Tot ce sunt astăzi e datorită României și românilor. Am plecat din Belfast acum 20 de ani cu 50 de euro în buzunar și de atunci, lumea s-a desfășurat în fața mea.

Un traseu destul de neobișnuit. De ce România?

O să fac o scurtă paranteză: a fost vorba de o fată la mijloc. N-a mers relația aceea, așa că am început efectiv să bat la ușile companiilor și să mă prezint „Hello! Sunt Oliver și vreau să muncesc aici.” Pe atunci România era un tărâm absolut al oportunităților, fiecare voia să facă ceva pe cont propriu, multinaționalele începeau să vină aici, așa că am găsit repede un job. Am făcut multe de-a lungul vieții: am fost vânzător, DJ, pictor, profesor, organizator de evenimente.

Deci ești, practic, o colecție de povești.

Da, o colecție de povești. Pe lângă poveștile profesionale sunt și tată și soț – nu suficient de bun în nici unul dintre rolurile astea, dar mă straduiesc și lucrez constant să-mi îmbunătățesc abilitățile. Sunt un prieten și sunt cineva care iubește viata și care încearcă să se bucure de ea cât poate de mult. Și mai sunt Oliver care încearcă să facă o diferență în viața celorlalți. Sună a clișeu, dar îmi place să fac asta! De exemplu, dacă interviul acesta nu-mi plăcea, probabil că tot l-aș fi făcut, dar m-aș fi întrebat dacă are sens cu adevărat. Dar voi două sunteți niște prezențe care mă bucură, așa ca… mai stăm aici.

***

Oliver ne pune câteva întrebări mie și Mariei – e pentru prima dată când un interviu se transformă de fapt în 3 interviuri. Povestim despre Irlanda și despre România, ajungem la capitolul artă și Oliver recunoaște că se simte destul de netalentat când vine vorba de artă. Asemenea unui canvas, dar nimic foarte regular. Mai degrabă ca un Pollock – atitudine cât cuprinde, dar puțin talent.

***

Cam astea ar fi lucrurile despre mine. Și încă nu știu ce urmează. Nu mi-am setat niciodată obiective. Doar mă „întâmplu” în viață. Aștept mereu să văd cu ce mă surprinde o zi. 

„Norocul e prea puțin și lumea prea multă” spune cel mai mare dramaturg român, I.L. Caragiale. Crezi despre tine că ești un om norocos?

Sunt un om norocos? E o întrebare foarte bună. Răspunsul e că nu stiu, nu m-am gândit la asta până acum.

E o combinație de factori: trebuie să faci spațiu norocului să se întâmple. Adică, dacă stai singur într-o cameră, neinteracționând cu nimeni și nefăcând nimic, sunt șanse slabe ca oportunitățile să-ți bată la ușă. 

Cred că e necesar să fii asemeni unui maestru păpușar în viața ta, în mai multe feluri. De curând, am vorbit cu un prieten de-al meu din Irlanda cu care nu vorbisem de mulți ani și m-a întrebat: „Și ce s-a mai întâmplat cu tine?”. Întrebarea lui a fost motiv să reflectez asupra vieții mele și i-am răspuns că viața a fost bună cu mine. Blândă. 

De fapt, de ce ai nevoie cu adevărat în viață? Ai nevoie de oameni lângă tine care să te iubească, ai nevoie să faci lucruri cu plăcere și mai ai nevoie de suficienți bani în cont cât să poți mânca și să poți pleca în vacanță. Eu nu am nevoie de mulți oameni în viața mea, dar îmi place să creez relații cu miez, care să conteze. 

Așadar, conexiune, legături profunde și influența benefică par a fi și coordonatele tale, dar și a brandului dezvoltat de tine – Brainovate. Ce este Brainovate?

Brainovate nu e chiar atât de complex sau de provocator pe cât pare. De fapt e o comunitate mică de oameni puternici care își doresc să aibă un impact puternic asupra lumii, orice ar însemna asta. Iar impactul poate să se întample în inima unui om sau a unei organizații, dar se traduce în a avea un cuvânt de spus. Cum pot face asta? Prin coaching, training, workshop-uri de comunicare, antrenarea abilităților de prezentare și orice mai e nevoie pentru ca acești oameni să facă un pas în față. 

Cred mult că e important să fac această călătorie împreună cu ei. Știi, e o mică mare diferență între a vorbi cu cineva și a vorbi către cineva. Eu nu folosesc prezentări Power Point, prefer să vorbesc direct inimilor oamenilor și să mă concentrez la mesaj, nu la un ecran. Așa că Brainovate, pe scurt, e o comunitate de profesioniști puternici care vor să facă o diferență în lume și vor să se bucure de tot procesul acesta. 

Sună ca un proces la care aș vrea să iau parte. Cum ai pus bazele acestui concept?

Am fost dintotdeauna un om care nu respectă reguli. Nu-mi place să joc după reguli. Așa că, la un moment dat lucram într-o companie multinațională de traininguri și – cred că fiecare om și fiecare situație are un termen de valabilitate – a venit momentul. Cu alte cuvinte, pentru mine timpul petrecut acolo se terminase și aveam nevoie să încep ceva pe cont propriu, ceea ce tot făcusem până atunci. 

Aveam un apartament pe Popa Savu pentru care plăteam chirie și am decis că voi începe să fac ce știu mai bine. I-am contactat pe câțiva dintre foștii mei clienți care s-au arat dornici să lucreze cu mine și așa iată-mă aici. Dar am fost cu adevărat atras întotdeauna de oameni și cumva, mai devreme sau mai târziu, Brainovate s-ar fi întâmplat cumva. 

Oameni, putere, leadership – cum ai defini tu acest concept?

Pentru mine, leadershipul e doar despre oameni. Leadershipul nu e o chestiune teoretică. Adică, sigur că da, poți căuta pe Google și vei găsi un milion de definiții. Dar mie îmi place să descompun definițiile, nu să le compun, pentru că asta înseamnă să ieși din cutie. Bineînțeles că există niște componente ale leadershipului și bineînțeles că sunt și o serie de coordonate. Dar leadershipul e ceea ce se întâmplă chiar acum, în acest interviu. Acesta este un exemplu de leadership conversaționalPentru mine, de fiecare când vorbesc cu cineva, e leadership. Pentru că leadershipul este despre viață. Nu e în nici un caz, despre un bărbat-alfa îmbrăcat într-un costum de director care vine și prezintă lucruri. 

Suntem cu toții într-un proces, nu trebuie să fim de acord. Dar pentru mine leadershipul înseamnă ceea ce lași în urma ta, în inima și mintea oamenilor, după ce termini o conversație. Nu e despre cum poți învârti cuvinte sofisticate, ci despre cum faci cealaltă persoană să se simtă. Oare după ce vorbim, cealaltă persoană pleacă mai bogată? Mai înaltă spiritual?

Leadershipul se întâmplă în conversațile pe care le avem și reprezinta ceea ce lăsăm în celălalt, astfel încât și tu, dar și partenerul de dialog să simțiți că sunteți câștigați. Leadershipul se întamplă 24 / 24 de ore. Acasă, cu soțul tău, de exemplu. Sau la restaurant, în conversația cu un ospătar căruia îi arăți respect. Sau cu colegii tai, cărora le comunici corect ce simți. Leadershipul e despre cum îi faci pe ceilalți să se simtă, pentru că leadershipul e emoție. Sau cel puțin așa prefer eu să cred.

Leadershipul e despre cum îi faci pe ceilalți să se simtă, pentru că leadershipul e emoție. Sau cel puțin așa prefer eu să cred.

Oliver Perkins

Totul e atât de greu, de colțuros, de anevoios, așa că fiecare încearcă să facă lucruri care, în opinia proprie, fac viața mai frumoasă. Noi, de exemplu, facem interviuri cu oameni care ne inspiră, game-changerii, cei care nu urmează regulile. Nu scriem rețete, explorăm. Întrebăm, chestionăm, provocăm.

Și eu cred în provocare. De exemplu, dezvolt în acest moment un nou brand, care se numește Revealing the Leader Within și al cărui tagline este „FOLLOW LESS. LEAD MORE.” Urmărește mai puțin, condu mai mult. Cred că trăim într-o societate în care oamenii fac click și urmează prea repede teorii, ipoteze sau oameni, fără să chestioneze cu adevărat motivul pentru care fac asta. Oamenii dau prea multe „like-uri” la toate acele citate motivaționale: „Avem nevoie de bunătate în viața noastră.” Like! A, serios, de atât e nevoie? Și eu îi invit pe oameni să dea „unlike”, să gândească înainte, să-și pună întrebări. Leadershipul e și despre a sfida status quo-ul. E despre a pune semnul întrebării, într-un mod constructiv.

Nu te contrazic, a pune întrebări poate fi revelator. Dar e cu siguranță și foarte greu.

De ce spui asta?

Păi e mult mai comod să accepți un adevăr gata digerat, așezat și ambalat. Nu?

Corect. Ideea e că atunci când vezi ceva care merită sfidat, trebuie s-o faci. Câteodată, există situații în care citesc ceva pe internet și îmi dau seama că dezbaterile raționale nu sunt chiar ceea ce spune lumea. Să luam cel mai recent exemplu: Black Lives Matter. Bineînțeles că viețile lor contează. Dar de asemenea cred că viețile românilor contează, viețile irlandezilor contează și așa mai departe. Și, de fapt, viețile tuturor contează. De ce nu putem spune doar „Vețile oamenilor contează.”? People Lives Matter. Această catalogare de abuz și rasism apare pentru că oamenii judecă și pun etichete și așa ajung să „simplifice” lucrurile și să nu mai vorbească despre ele. 

REVEALING THE LEADER WITHIN

Oliver, ne-ai adus două exemplare ale celei mai recente cărți ale tale – REVEALING THE LEADER WITHIN, așa că aș vrea să-mi spui mai multe despre ea.

Cartea a apărut pentru că foarte mulți oameni m-au întrebat când voi scrie o carte. Când? Când? Și le-am răspuns că nu vreau să scriu o carte. Dar într-o zi, când mă pregăteam să zbor de la București la Munich și apoi la Dublin, zborurile au fost amânate așa că tot drumul București – Dublin a durat cam 13 ore. În călătoria aceea am pus cap la cap aproape 60% din conținutul cărții. Ideile veneau una dupa alta și se așezau singure, într-o formulă foarte simplă și ușor de urmărit. E o listă de verificare ușor de utilizat, despre viață și leadership. Nu e fizică quantică. 

E cartea un instrument de leadership?

Leadershipul e un proces. Cred că viața e un proces în care suntem cu toții implicați. Așa că există și un proces prin care poți deveni leader și care urmărește – iar aici nu e o regulă, e doar o sugestie – cei cinci „C”.

De exemplu, primul „C” este consolidarea. Cred că fiecare pornim în viață în diverse călătorii, fie că e călătoria unui mariaj sau a unei cariere, a unei mame, ș.a.m.d. și avem nevoie să setăm o direcție. Iar acea direcție are nevoie să fie consolidată. Trebuie să știi care-ți sunt valorile, care este crezul tău, pentru ce te lupți. Așa că trebuie să consolidezi cine ești, ce vrei, încotro te îndrepți, ce e important pentru tine, care sunt „de ce-urile?” tale, valorile, stâlpii. De exemplu, eu, în acest proces, te-aș întreba: „Georgiana, ce valori sunt importante pentru tine? Unde te vezi peste 5 ani? Ce te face fericită? Cum ai vrea să-ți trăiești viața?” Și astfel ajungi să obții un fel de imagine, o hartă a ceea ce ar putea fi și a ceea ce nu ar putea fi viața ta. 

E ca atunci când construiești o casă și ai nevoie de planul de arhitectură pentru a te putea apuca de turnat fundația și de zidit pereții.

Absolut! Și, în procesul construcției unei case poți să-ți dai seama de lucruri, mai poți adăuga un element sau o poți remodela. Păstrând paralela, în programul Reveal Your Leader Within consolidarea e o parte importantă. 

Mai departe, după ce afli care sunt valorile, ce te face fericită și știi unde vrei să ajungi, cum știi că mergi în direcția potrivită? Cum știi că faci ceea ce trebuie să faci? Cum știi că îți trăiești viața la maximul ei potențial?

Poate ai o senzație interioară, un instinct, un sentiment că ești pe drumul potrivit. Dar ce trebuie să faci este mai simplu de atât. E nevoie să vorbești cu oamenii și să te calibrezi. Acesta este al doilea „C” – calibrarea. A te oglindi în ceilalți e un exercițiu necesar. Cum știi ca ești o soție bună? Vorbești cu soțul tău. Comunici, obții feedback, te calibrezi.

Un alt „C” care este foarte important când vine vorba de descoperirea leaderului interior sau care ajută la dezvoltarea calităților unui leader este colaborarea. Adica a lucra împreună, laolaltă cu celălalt. A te oglindi în ceilalți e un exercițiu necesar.

Cum știi că ești o soție bună? Vorbești cu soțul tău. Comunici, obții feedback, te calibrezi.

Oliver Perkins

Oliver, dar ce se întâmplă în cazul celor care lucrează pe cont propriu și care nu au o echipă cu ajutorul căreia să se valideze?

Primul lucru pe care l-aș face eu, ar fi să întreb persoanele cu care colaborez despre modul în care văd ele colaborarea noastră. Oamenii nu își vor schimba niciodată comportamentul dacă nu simt că au un avantaj sau au ceva de câștigat din asta. Așa că e foarte important să-și auto-definească colaborarea și să-și găsească propriile motive pentru care vor să colaboreze. 

Al patrulea „C” este creativitatea. A crea momente în viața celorlalți. De fapt, creativitatea presupune în primul rând, a crea spațiu în care toate celelalte procese să se întâmple: a vorbi, a face brainstorming, a inova, a sfida status quo-ul, a forma un dialog. Creativitatea e un alt spațiu unde putem găsi leaderul din interior. 

Ok, să vedem dacă înțeleg corect. Înseamnă a crea un contextul potrivit. 

Asta e! OK, există aceste cuvinte puternice: creație, inovație. Dar e nevoie să avem un mediu care să ne permită să ne desfășurăm. O relație bună nu e ceva ce se întâmplă, e ceva ce creezi și dezvolți alături de celălalt, prin discuții, prin colaborare, prin lucrul împreună, ajustând constant, învățând de la celălalt, împărtășind.

Și cel de-al cincilea „C”? 

Ultimul „C” este contemplarea. Avem nevoie de timp pentru a ne gândi. Fie că e vorba de 10 minute, de o oră sau de sfârșitul unei zile, avem nevoie de acest timp pentru a reflecta asupra vieții și asupra leadershipului. Cum pot fi mai bun? Cum pot ajuta pe cineva? Cum pot crește business-ul? Cum pot face lucrurile pe care vreau să le fac în viață? Avem nevoie să ne gandim la lucruri, să le lasam să se așeze în loc să reacționam la ele. Toate aceste „C”-uri fac parte dintr-un proces unde aflăm lucruri despre noi sau facem lucruri pentru noi. Leadershipul devine astfel nu doar o teorie despre a fi leader, ci despre a fi și a gândi și a acționa cu însemnătate. 

Așadar, avem: consolidare, calibrare, colaborare, creativitate și contemplare. Un proces care e continuu, fără a se termina vreodată. 

Asta spun și eu în fiecare zi. Eu vorbesc des cu mine, pentru că îmi doresc în fiecare zi să fiu mai bun decât ieri, dar și pentru că vreau să învăț din experiențe. Iar asta are aplicații atât în viața profesională, cât și în viața personală.

Cafea – iată un alt cuvânt cu „C” care pare să fie motiv de colaborare și de creativitate. Ce înseamnă cafeaua pentru tine? Argument pentru construcția unei relații, motiv de întâlnire cu celălalt?

Sunt căsătorit de aproape 14 ani și primul cuvânt pe care îl aud dimineața de când suntem împreună este „cafea”. Nu „te iubesc”, nu ”bună dimineața”, ci „cafea”. Și țin minte că atunci când vorbeam cu soția mea înainte de a ne căsători, am întrebat-o ce crede ea că înseamnă o relație bună. După câteva clipe de gândire mi-a răspuns folosind un citat pe care-l auzise sau îl citise undeva: „Unu: fă-mă să râd. Doi: fă-mi cafeaua.” Așa că relația mea cu cafeaua începe dis-de-dimineață (râdem), iar pe parcursul zilei cafeaua se transformă în motiv de conversație, dar și într-o oportunitate de contemplare. 

Te-am auzit pomenind mai devreme un concept care mi se pare foarte greu de definit. Cum se traduce inovația pentru tine, Oliver?

Nu mai țin minte exact, dar cred că în „Alice in Tara Oglinzilor” de Lewis Carroll, Humpty Dumpty îi spune lui Alice: „When I use a word, it means just what I choose it to mean – neither more nor less.” 

Cu alte cuvinte, atunci când folosesc un cuvânt precum „inovație”, „leadership”, „jurnalism” sau „artă”, poți să-l definești cum vrei să-l definești, dar el va avea aceeași semnificație. Pentru mine, inovația înseamnă să faci ceva diferit sau nou, care adaugă valoare sau rezolvă o problemă. Inovația e și ea un proces, sunt diferite stadii prin care treci atunci când vrei să inovezi. De cele mai multe ori, atunci când oamenii vor să inoveze, vor veni cu idei. Dar asta e doar o parte a procesului. Primul lucru pe care îl faci atunci când vrei să inovezi este să investighezi natura problemei. Vrei ca business-ul tau să fie mai bun. Ce înseamnă mai bun? Mai profitabil, mai mare, mai concentrat pe probleme locale? Și găsești elementele comune pe care echipa ta să le înțeleagă la fel, pentru că eu s-ar putea să înțeleg un „mai bun” diferit de al tău. Asta e prima parte a procesului: investigarea.

A doua parte a procesului de inovație e partea în care creezi idei, adică brainstorming-ul. Și aici e foarte important să poți crea spațiu unde nu există „nu”. O generare de idei nebune, stupide, imposibile, care, la următoarea etapă a procesului ajung să fie evaluate. A treia parte este evaluarea ideilor strânse: avem buget pentru asta, avem suficienți oameni, care sunt avantajele, etc. Așa cum spuneam mai sus: a întreba și a te întreba. 

Oliver, hai să te întreb: ce carte ai pe noptieră zilele astea?

Citesc acum o carte intitulată „Hellraisers: The Life and Inebriated Times of Burton, Harris, O’Toole and Reed”. E povestea acestor patru actori faimoși ai anilor 1960 și a vieților lor ieșite din comun. O recomand, e a doua oară când o citesc și îmi place la nebunie! Dar te previn, nu e pe gustul tuturor, pentru că e un soi de document istoric al erei șoviniste dominată de bărbații-alfa. 

Pe lângă oameni și cărți, ce te mai bucură, ce-ți place să faci?

Îmi place mult să stau cu mine. Serios! Îmi place să stau pur și simplu și să fiu. Alftel, îmi place sportul – rugby și fotbal. Îmi place muzica (punk rock), îmi place să călătoresc – toate clișeele binecunoscute. Am o memorie de peștisor auriu – știi cum stau peștișorii în acvariu și se învârt în acelasi bol pentru că uită că au trecut pe acolo. Soția mea are o vorbă când mă descrie – „slow to learn and quick to forget” – învăț încet și uit repede. De altfel, nu cred că sunt unul dintre cei care învață, ci mai degrabă unul dintre cei fac lucrurile pur și simplu. 

Și dacă tot suntem la capitolul ăsta, spune-mi sincer și ce nu-ți place sau ce te deranjează?

Cred că una dintre cele mai mari probleme ale mele sunt oamenii care se iau prea în serios. Cei care par că sunt mai buni decât noi, restul. Pentru că, în definitiv, cu toții ajungem în aceeași cutie la sfârșitul zilei, iar eu mi-aș dori să dau și să obțin cât de mult respect pot. O altă problemă o am cu oamenii care au păreri ferme și care nu sunt deschiși la dezbatere. Celine Dion mă deranjează. Și Ed Sheeran. Și lucrurile de pe internet de tipul „Live Webminar”. Nu, nu sunt live. „Live” înseamnă față în față; trebuie să poți simți, vezi și miroși ca să fie live!

Oliver, mulțumesc, mă bucur că interviul nostru a fost live și abia aștept următoarea întâlnire la cafea, căci simt că mai avem multe de explorat! 

______________________________________________________________

Acest material face parte din proiectul Oameni. Creativitate. Leadership creat în parteneriat cu Nespresso, unul dintre brandurile care definesc un moment, o inspirație, o invitație la poveste. Vă invităm să savurați o cafea excepțională în compania unor povești-radiografie extraordinare, care coagulează idei bune, talent și inovație. 

Dacă ți-a plăcut mai poți citi pe aceeași temă și:

Leadership cu Mădălina Uceanu: „Singura inovație pe care o poți face e prin simplificare.”

Leadership cu Radu Manolescu: „Din ce în ce mai mult mă bazez pe intuiție și pe lucrurile pe care subconștientul le scoate la iveală.”

Leadership cu Mihaela Gînju: „Suntem suma colecțiilor noastre de povești.”

1 Comentariu

  1. Minunat interviu! Imi voi consolida cele “CINCI C.”, dar voi rămâne la o singură CAFEA pe zi. Succes și interviuri cu OAMENI STRĂLUCIȚI!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here