Timp de citire: 10 minute

Somnul este unul dintre pilonii sănătății, după alimentație și mișcare. Dar mai există unul, care ajunge să fie, de multe ori, ultimul pe listă. Sau căruia îi acordăm prea puțină însemnătate. Se numește simplu, odihnă. Povestesc cu Bianca și Teo de la Gânduri de mână – un brand românesc de papetărie care își propune, prin minimalism, culori calde și mesaje soft, să ne aducă un pic mai aproape de noi și de cei dragi. Mi-a plăcut mult misiunea lor, așa că mi-am dorit să-i invit la o cafea virtuală ca să explorăm împreună fețele odihnei.

Vei afla în continuare despre cele 7 tipuri de odihnă, despre cum se exersează odihna creativă, dar și despre cum arată acele mici pauze care pot să ne încarce și care cântăresc la fel de mult în importanță precum o face somnul. Bianca și Teo sunt deschiși și împart, din culisele lor, despre cum își definesc odihna, cum se manifestă la ei lipsa odihnei, cu câtă presiune a venit construirea unei afaceri creative, dar și cum fac să fie un pic mai bine, în fiecare zi.

Dar până atunci…

***

A existat o perioadă în viața mea când dormeam mult, prea mult. În weekend puteam să dorm și 10 ore, dar tot nu era suficient. Dimineața abia mă ridicam din pat și îmi venea să plâng când știam că urma să-mi încep ziua și că aveam să merg la acel job. Într-o amorțeală puneam haina pe mine, ieșeam din casă, ațipeam în autobuz, dar nu atât de mult încât să nu mă trezesc la stația care trebuia. Pe drum mă încurajam, îmi setam obiective, încercam să-mi amintesc despre lucrurile bune pe care le făceam, dar totul era în ceață. Următorul pas era să-mi torn o cană mare de cafea și să sper că o să mai treacă din oboseală. Seara se încheia cu cea mai la îndemână mâncare și cu un somn pe care abia îl așteptam, dar care nu părea să fie de ajuns.

N-am știut atunci, dar aș fi vrut să-mi fi spus cineva că ceea ce-mi lipsea (pe lângă schimbarea jobului și o alimentație mai bună) era odihna emoțională.

În materialul anterior, din seria #RostulOdihnei, am povestit cu Ina Ilie, de meserie psihopedagog, despre felul în care funcționează mintea atunci când vine vorba de relaxare. Nu pot să uit asta:

„Emisfera stângă este cea care se ocupă cu procesele logice, cauzale, în timp ce emisfera dreaptă este emisfera timpului prezent, atemporal – a lui acum, aici, a te bucura de ceva, emisfera în care ne gândim la ceva mai mare decât noi. Și dacă emisfera stânga e mai rapidă, tot ce facem noi pe repede înainte încurajează această parte să acționeze.

Cum cealaltă emisferă este una mai lentă, are nevoie de mai mult timp să intre în acțiune. Ori dacă noi nu ne oprim, dacă nu apăsăm pe frână, ea nu mai are șansa să facă asta. Ceea ce înseamnă că jumătate din creierul nostru este descurajat să intervină – adică fix partea care ne ajută să simțim bucuria momentului, extazul, lipsa de griji.

Când încurajăm aceeași zonă din creier să acționeze, o facem să devină dominantă, în timp ce lăsăm să se atrofieze partea care promovează relaxarea.

Și atunci te gândești, de ce nu mă pot relaxa în vacanță? Pentru că nu ai exercițiul acesta. Aici ajungem la una dintre strategiile de bază: cele două părți trebuie alternate, zilnic! Nu este vorba doar despre concediul anual. Ceea ce faci zilnic, aia vei putea să faci și în concediu.”

În aceeași idee, și dr. Saundra Dalton-Smith, în cartea „Sacred Rest” punctează foarte fain despre faptul că odihna nu e doar apăsarea unui buton de pauză dintr-o zi oarecare:

 „Odihna nu înseamnă doar o pauză. Odihna înseamnă restaurare, reînnoire, recuperare, reconstrucție, regenerare, remodelare și reparare. Sensurile pe care le poate căpăta odihna încep cu prefixul „-re” tocmai pentru că odihna ne cere să mergem într-o stare anterioară. E ca o a doua șansă. (…)  Ca o aliniere a toate câte nu mai sunt în armonie.”

Pentru Bianca și Teo dezarmonia a venit odată cu pandemia. Dar nu într-un fel predictibil. Eu una nu mă așteptam la răspunsul acesta, dar cu toate astea cred că e ceva pe care l-am experimentat mai mulți dintre noi, fără să ne dăm seama:

Teo: Mie mi se pare că pentru subiectul odihnă a fost mai greu – cel puțin la început, în lockdown. Viața de înainte te obișnuia cu un ritm – nu era unul ideal, dar îți era cunoscut. Sigur că acum e mult mai fain, ne-am obișnuit cu lucratul de acasă.

În 2020 a fost mai avantajos la început până când ne-am dat seama că putem face o grămadă de chestii cu timpul liber. Și atunci cred că s-a rupt filmul cu odihna. În momentul în care ne-am dat seama că avem o grămadă de timp, că-l putem folosi pentru pasiuni, a devenit o nebunie. A fost greu cu odihna pentru că timpul acela liber ne-a oferit o grămadă de posibilități și fiind și anxioși pe motivul pandemiei, nu ne-am gândit o clipă să-l umplem cu odihnă. Ne-am gândit să-l umplem cu mai multă muncă.

Bianca: Apăruse un sentiment obligatoriu de a face ceva, de a face lucruri. Dacă ai timp, faci, nu stai. Primul lucru care-ți vine în minte nu este „Hai să mă relaxez jumătate de oră!”. Nu, nu, nu. Am o oră liberă, trebuie să o umplu cu ceva!

Bianca și Teo de la Gânduri de mână

Și așa s-a întâmplat.

Gânduri de mână s-a cristalizat în pandemie – oficial în primăvara lui 2021. Bianca a scos din sertarul vechi și prăfuit o idee mai veche, care s-a întâlnit la mijloc cu viziunea lui Teo de a îmbina pasiunea soției pentru ilustrație și formarea în psihologie, de a gândi linia grafică a brandului, rezultând o afacere creativă și o misiune caldă: „Credem că într-o lume atât de aglomerată este important să ne găsim timp pentru noi și pentru cei din jur și să luăm pauze care să ne reîncarce.”

Bianca: Proiectului nostru e despre liniște și pauze, dar nu-i ca și cum noi stăm aici zen. A venit și dintr-o nevoie personală de a ne crea spațiu, de a fi mai organizați, mai liniștiți. Poate se confundă, dar nu e deloc așa – proiectul acesta ne ține și pe noi responsabili de felul în care ne petrecem timpul.

Teo: Iar cel mai mult contează povestea. Încercăm să transmitem că în timp ce sunt atât de multe lucruri în viața ta pe care vrei să le organizezi, este foarte important să te gândești și la tine în timp ce le organizezi pe ele.

Foto: Gânduri de mână

Să te gândești la tine și să lași mintea să hoinărească în timp ce execuți ceva familiar precum împăturitul hainelor, croșetatul sau gătitul. Dacă vrei să sari spunând că nu poți pierde timpul, cum mulți dintre noi avem tendința s-o facem, iată ce spune Alex Soojung-Kim Pang:

„Mintea care se odihnește e mult mai activă decât atunci când muncește. Este imperios să-i oferim creierului odihna potrivită pentru ca acesta să aibă parte de dezvoltare, sănătate, productivitate.”

Alex Pang cercetează de douăzeci de ani oamenii, tehnologiile și lumea din intersecțiile celor două. La capătul unui an sabatic, a înțeles că mai multe ore destinate muncii nu înseamnă o productivitate mai mare sau o gândire mai înțeleaptă. Asta l-a motivat să cerceteze impactul pe care îl are odihna asupra noastră în cartea „The Science of Rest”.

Să nu faci nimic nu înseamnă niciodată să nu faci nimic – cel puțin din punct de vedere al creierului nostru. Potrivit celor documentate de autor, „al treilea loc în care mintea ajunge atunci când hoinărește sunt problemele noastre. Dar în comparație cu starea sa conștientă, mintea hoinară se ocupă de aceste probleme într-un stil flexibil, mai lejer. Să lași mintea să hoinărească e unul dintre secretele creativității.”

Teo: Eu am o constantă problemă cu odihna. Pentru mine e un fel de love-hate. Înțeleg necesitatea, dar când trebuie să mă odihnesc, mi-e greu. Pur și simplu intru într-o stare de anxietate pentru că există mereu vocea aceea „trebuie să fac ceva”. Mi-e greu să mă opresc.

Am avut mai multe momente când ar fi trebuit să mă odihnesc, dar nu am conștientizat că aș avea nevoie de asta. Pentru mine, cel puțin, momentele astea în care ar trebui să mă odihnesc, dar nu pot sau nu vreau să o fac sau nu cred că e necesar să o fac, rezultă în foarte multă anxietate și stres. Devin minuțios de atent la toate chestiile pe care trebuie să le fac, după care încep să mi le notez. Dar de fapt le uit, apoi le iau de la capăt. Intru într-un loop, în care încerc să fac cât mai multe lucruri, dar nu reușesc să fac nimic.

Bianca: Pentru mine, un moment în care n-am reușit să includ odihna în program, a fost chiar acum, de curând, după ce am făcut partea de branding și oamenii au început să rezoneze cu povestea noastră și să ne cunoască din ce în ce mai multă lume. Au început să se întâmple lucrurile super rapid și mult mai intens decât mă așteptam.

Eu sunt o persoană predispusă la procrastinare, e ceva incredibil. (Râde)

Îmi duc taskurile până în ultima secundă. Ei, dar când s-a întâmplat să văd cum se mișcă lucrurile la Gânduri de mână, s-a întâmplat un switch foarte mare și am intrat într-un ritm nebun de muncă multă; doar asta făceam: poze, comenzi, mesaje, Social Media și de la capăt.

Începusem să devin foarte irascibilă – la mine așa se manifestă lipsa odihnei. Devenise un stres, dar nu mă plângeam fiindcă îmi plăcea. Dar eram foarte nervoasă, criticam tot felul de prostii care n-ar fi avut de ce să mă deranjeze, mă enerva totul foarte tare.

După care a venit vacanța de iarnă, din decembrie. Am avut și flexibilitatea să ne luăm o vacanță generoasă de 4 săptămâni – am stat și am respirat și mi-am dat shut down. La început a fost grea desprinderea – gândul era „Eu ce fac acum?”, „S-a terminat deodată tot valul, după asta ce urmează?”. Dar aveam, în același timp, un entuziasm de copil pentru tot timpul liber care era în fața mea – atâtea lucruri pe care puteam să le fac.

Bianca, Teo și cele două pisici adoptate în pandemie

Dar oboseala nu vine doar din lipsa de somn. Ce se întâmplă cu acele zile în care stai 16 ore în fața unui ecran? Sau petreci majoritatea timpului pe Social Media? Sau ești introvertit, dar e nevoie să te vezi cu mulți oameni? Dar atunci când ruminezi, iar mintea zboară în tot felul de locuri negre?

Saundra Dalton-Smith este medic internist, iar în cartea și TEDx-ul „The real reason why we are tired and what to do about it” povestește despre cele 7 tipuri de odihnă și în ce fel se pot îndrepta acestea.

„Problema este că, dacă nu te odihnești corect, te vei simți în continuare pustiit de energie. Corpul tău are nevoie de odihnă fizică, mentală, emoțională, spirituală, socială, senzorială și creativă. (…)

Dacă te simți plin de energie dimineața, dar te moleșești până la amiază, atunci poate ai nevoie de o odihnă fizică mai potrivită pentru a-ți susține energia toată ziua.

Dacă dimineața te ridici din pat obosit, dar te recuperezi pe măsură ce înaintează ziua, este posibil să ai nevoie de o odihnă creativă.

Sau poate experimentezi o lipsă de sens, de împlinire, atunci e nevoie să te uiți la odihna emoțională sau la cea spirituală.

Să înțelegem ce fel de odihnă avem nevoie e esențial pentru a putea corecta deficitul.”

Teo: Pentru mine oricum odihna asta creativă e un fenomen în sine pentru că ține mai mult de a mă ocupa de tipuri diferite de creativitate. De exemplu, dacă mă mut de la advertising la muzică, pentru mine e o formă de odihnă creativă.

Dar mai e și partea asta de a absoarbe creație, artă. Să mă uit la filme, la spectacole, la ceva care să mă încarce creativ, să mă inspire. Astea sunt două forme pe care eu le practic.

Ca exemplu, e un film făcut de Tarkovski care m-a marcat, se cheamă „Stalker” – nu vreau să intru în detalii, dar este extrem de bogat artistic, cu o multitudine de teze existențiale. Genul acesta de film, și foarte bine făcut, dar care pun și teme de gândit, pe mine mă încarcă, mă simt motivat să mă gândesc la mine și să sap în interiorul meu.

Bianca: Eu fiindcă stau toată ziua în partea de design, mi-e greu să mă uit la ceva vizual ca să mă încarce. Dar mi-am făcut un playlist de jazz, pe Spotify, înainte de Crăciun, și doar asta ascult acum. Mă încarcă foarte mult și mă liniștește – e forma mea de odihnă, în timp ce fac altceva.

Viața noastră e un glob frumos pe care se așază tot felul de pete de culoare: unele mai albastre, altele mai închise. Nimic nu rămâne la fel pentru totdeauna, nici un gând, nici o emoție, nici măcar oboseala. Au trecut câțiva ani de la momentul în care eram în ceață, cu prea multe ore de somn și totuși fără vlagă. Iar acum sunt altele: alte tipuri de oboseală, alte tipuri de odihnă de care am nevoie. Dar, vorba Biancăi, nu mă plâng pentru că îmi place ceea ce fac.

În schimb, asta nu înseamnă că nu se poate mai bine. Îmi sunt datoare cu a mă cunoaște, cu bune, cu rele, cu nevoi, dorințe. Ce știu acum e că odihna creativă pentru mine e să-mi las mintea să hoinărească în timp ce torn din ceainicul japonez câteva picături de ceai. Sunetul pe care-l lasă în urmă, aburul și parfumul fructelor aduc multă liniște în camera de unde scriu acest articol. Și playlistul Biancăi.

Teo: Mie-mi mai place foarte mult să mă uit pe geam – e un obicei pe care cred că toată lumea ar trebui să-l practice pentru că poate fi o activitate semi-activă. Să fii atent la ce vezi afară: blocurile, oamenii care scot câinii la plimbare, oamenii care se duc la muncă. La un moment dat nici măcar nu prea mai contează atât de mult ce se întâmplă afară fiindcă ce e afară te ajută să te liniștești pe interior – e ca un fel de sortare prin gândurile tale. Cel puțin pentru mine așa funcționează.

Bianca: Da, e foarte fain pentru că te face să fii prezent. Mie-mi place foarte mult să mă uit la seriale. Am și un ritual pe care-l practic de mulți ani încoace, vinerea se întâmplă. Să fac o baie, să pun undeva laptopul și să mă uit la un serial – ăsta e ritualul meu de vineri. Uneori ai nevoie doar să stai și să lași gândurile să treacă. Și cumva mi se pare că asta e o chestie pe care am pierdut-o de-a lungul timpului – când începe viața de adult, încep și responsabilitățile și devine greu să-ți faci timp pentru odihnă sau relaxare.

Teo: Și eu am un obicei destul de ciudat. Am descoperit un canal de YouTube care are numai călătorii cu trenul – sunt filmate din tren. Pur și simplu e pusă camera la geam și filmează. E extraordinar de relaxant. Pentru mine, 20 de minute de asta e minunat. La mine e ca un serial, îl întrerup, dar îl reiau de unde am rămas. Îmi place foarte mult.

Bianca: Iar pentru mine, ceva foarte relaxant, e și atunci când reușesc să mă trezesc și eu dimineața. El face cafeaua, apoi stăm pe balcon, fără telefoane – atunci e cel mai relaxant.

***

Rostul Odihnei  este un proiect inițiat de CoverStories pentru documentarea relației pe care o avem cu odihna și felul în care putem regla anumite derapaje.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

fourteen − ten =