Interviu cu Dragoș Butufei: Ce este reziliența și cum rezistăm?

0
506
Timp de citire: 6 minute

De la începutul anului, ne reconfigurăm. O dată la câteva zile primim câte o ordonanță de urgență, câte o nouă recomandare, știri care ne bântuie. Toată lumea are câte cel puțin o părere pe rețelele de socializare. Micro-bulele noastre mustesc de opinii, de sfaturi și de știri. Împotriva acestui curent, ca să mă păstrez limpede la minte, aleg să cer păreri celor care par a cunoaște ceva mai bine mecanismele prin care (ne) putem face un pic mai bine.

Așa am ajuns la Dragoș Butufei, unul dintre puținii oameni pe care îi cunosc și în al cărui vocabular intră toate cuvintele care fac bine. Dragoș e calm, vorbește articulat și ferm și are pentru fiecare din jurul său o vorbă bună. A urmat cursurile unui program de Emerging Leaders, Leadership and Management în cadrul Roffey Park Institute din Sussex (institut care a început prin a trata oameni în impas) și a lucrat în diverse arii ale sistemului privat de sănătate, în companii precum Regina Maria sau Medicover. Anul acesta a deschis prima franciză de beauty din România și în doar câteva săptămâni de la lansare a apărut pandemia COVID-19. Despre cum gestionezi situațiile de criză și care sunt posibilele răspunsurile rezilienței, am aflat de la Dragoș într-unul dintre primele interviuri via telefon. 

1. Dragoș, ai gestionat de curând deschiderea unei francize franțuzești în Romania, apoi a început pandemia cu Covid-19. Cum gestionezi aceasta situație în contextul actual?

Institutul Guinot este prima franciză de beauty din România și sunt bucuros să fiu parte din acest proiect. Este primul start-up în care mă implic de la zero alături de investitor, arhitect și constructor.

Povestea a început printr-un training de câteva zile la Paris. Ulterior, am implementat și adaptat conceptul conform specificului pieței locale, respectând standardele francizorului. A urmat crearea de proceduri, reguli de funcționare, deschiderea propriu-zisă și derularea operațională a activităților zilnice. La o lună și ceva după deschidere, criza Covid-19 a început să își facă simțite efectele. Reprogramări ale pacienților, anulări de programări și așa mai departe. Cam așa au decurs următoarele zile de activitate. Din păcate aceasta criza a început să lovească foarte dur și într-un ritm extrem de accelerat la nivel de întreaga omenire. 

Din punct de vedere operațional, am început să mă informez din sursele avizate și să implementez masurile de prevenție și igienă corespunzătoare. Pe măsură ce autoritățile au început să publice măsuri restrictive de activitate, am început să luăm și noi măsuri de criză. Cea mai importantă resursă din business este resursa umană. Grija principala a fost ca toți oamenii din echipă să fie bine. Prima măsură luată a fost ca mamele cu copii până în 12 ani să stea acasă, alături de aceștia, conform Ordonanței publicate și în Monitorul Oficial. Astfel, cu un efectiv redus de personal, am fost nevoiți să reducem și programul de funcționare al Institutului.

În momentul în care starea de urgență a presupus și închiderea activității, am fost nevoiți sa suspendăm activitatea până la noi măsuri din partea autorităților. Toate acestea s-au întâmplat în câteva săptămâni, așa că am simțit extazul și agonia de pe o zi pe alta. Și acum simt fiorul dezlipirii programului de funcționare de pe ușă. Parcă ieri l-am lipit și acum îl dezlipesc. 

Din păcate, situația actuală de criză o resimțim cu toții în continuare și încă nu știm concret următoarele măsuri și ce se va întâmpla. Și sunt convins ca este doar începutul, din păcate. Cel mai important este să fim bine, noi cu noi, din toate punctele de vedere, să-i ajutăm cum putem pe cei care au nevoie de ajutor și să ne îndreptam toate gândurile bune către cei în suferință.

2. Îmi vorbeai la un moment dat despre faptul că ai urmat un program de leadership care ți-a fost de folos și a cărei filosofie gravita în jurul rezilienței. Ce este reziliența?

Așa este, în perioada 2015 – 2016 am avut șansa să studiez la Institutul Roffey Park din UK un program de Leadership și Management. Acest program mi-a resetat câteva perspective. Spre deosebire de tot ce învățasem până atunci, în cadrul acestui program am înțeles că este vorba despre cum reacționez în fiecare zi. Am realizat ca într-o zi de 24 de ore nu poți să aplici principiul celor 3 x 8 (8h odihnă, 8h activitate, 8h timp pentru tine). Am realizat că linia vieții are o traiectorie formata din puncte. Și că în fiecare zi unim punctele.

În toata agitația de zi cu zi, uităm de noi. Și de cele mai multe ori, chiar și de cei de lângă noi. Uităm să întrebăm „cum ești?” (dincolo de „ce faci?”). Uităm că un zâmbet și un mulțumesc contează foarte mult.

Leadershipul te învață cum să îi crești pe cei din jurul tău și să fie despre ei, nu despre tine. Așa am început și eu să învăț să îi cresc pe ceilalți. Să mă asigur că oamenii din echipa mea sunt bine și că putem să învățăm cu toții unii de la ceilalți, în funcție de expertiză.

Atunci am auzit pentru prima dată noțiunea de reziliență. Nu mă așteptam niciodată să pot aprofunda un astfel de termen în viața de zi cu zi, într-o stare de urgență națională. Darămite profesională.

Reziliența se antrenează. Cauți soluții și nu te plângi de ce nu ai. Ești recunoscător pentru ce ai și ai grijă de tine. Și întotdeauna rămâi conștient de faptul că pentru orice situație există cel puțin o rezolvare.

Reziliența este capacitatea de a te adapta într-o manieră pozitivă la o situație negativă. Iar construirea rezilienței o faci cu 5 capabilități: 1. Perspectiva. 2. Inteligența emoțională. 3. Scopul, valorile și punctele forte. 4. Conexiunile. 5. Gestionarea energiei fizice.

3. Cum putem dobândi reziliență?

În situația în care trăim această perioadă la nivel global, fiecare dintre noi dobândește o reziliență din ce în ce mai bună. Din păcate. Înainte de anii’ 60 reziliența era o capacitate înnăscută. Pe măsură ce a trecut timpul, reziliența a început să se învețe și să se dobândească. Cum? Prin toate schimbările la care am luat parte fiecare dintre noi în viața de zi cu zi și prin rezistența la șocuri.

4. Dragoș, cred că suntem tentați în perioada asta să luăm decizii… nu tocmai raționale. Ce putem face pentru a nu lua decizii impulsive în situații de criză?

Este foarte greu de răspuns la aceasta întrebare. Depinde cum definim situațiile de criză. Și din punct de vedere medical discutăm de 5 grade de urgență la care faci un triaj. Ce pacient ar trebui văzut primul și cât de mult poate să aștepte următorul? Cam așa este și cu situațiile de criză. Uneori deciziile impulsive în situații de criza sunt vitale. Protocoalele, raționamentul și inteligența emoțională te pot ajuta să nu iei decizii impulsive în situații de criză.

5. Ce rol are reziliența în gestionarea unei situații de criză?

În astfel de situații, reziliența are un rol foarte important. Dincolo de șocul emoțional, reziliența înseamnă să răspunzi eficient și adaptativ din punct de vedere emoțional și psihic, într-o amenințare pentru noi și capacitatea noastră de adaptare. Gestionezi mai bine situațiile de criza trecând prin ele, nu peste ele. 

6. „Sharing is growing” este unul dintre crezurile tale. Cum putem învăța să împărtășim?

„And caring”, aș adăuga. Da, acesta este unul dintre crezurile mele.

Învățăm să împărtășim dacă ne dorim, în primul rând. Ne face mult mai bine să spunem ce simțim, ce trăim. Propriul exemplu este cel mai apreciat. Pentru că orice experiență este a noastră, trăită de noi și nu ne-o poate lua nimeni.

Daca nu împărtășești, nu dezvolți și nici nu te dezvolți. Doar așa putem să evoluam și să învățam. Dacă tu nu îi spui doctorului ce te doare, el nu știe ce sa trateze. Așa e și cu acest crez. Daca nu îți pasă, ce sa dezvolți și să împărtășești?

Mă doare lipsa de educație, mă doare nepăsarea. Așa că am ales să îmi fac lumea mea mai buna. Atât cât pot și cum pot. Tocmai din acest motiv am ales de câțiva ani să fiu voluntar în diverse programe de educație și de sănătate. Inclusiv programe cu elevii la clasă. Și eu, la rândul meu am fost și sunt învățat. De ce să nu dau mai departe din ce știu? Cum să mă aștept să primesc dacă nu ofer?

COVID-19 va testa principiile și valorile noastre. Ajunși într-un maxim tehnologic al erei contemporane, suntem victime colaterale al unui minim de subzistență. Cred că acum este cel mai important să fim bine cu noi și să facem tot ce putem cu ce avem la îndemână și să nu rămânem blocați cu gândul la ce a fost sau va fi. 

Surse foto: arhiva personală a lui Dragoș

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here