Georgia O’Keeffe: „…ce dacă am stat pe marginea prăpastiei?”

1
67

Am scris anul acesta despre creație, despre artă, despre pictură și despre zbuciumul creator. Nu am întâlnit două povești identice, dar a existat un fir roșu pe care l-am găsit în toate. Iar mie îmi place mult să caut (și) un numitor comun, iar acest fir roșu coase și povestea uneia dintre cele mai cunoscute artiste americane: Georgia O’Keeffe.

Totul a pornit de la…natură.

Wisconsin, noiembrie 1887. Familia O’Keeffe se pregătea să-l cunoască pe cel de-al doilea copil din cei șapte. Fetița a primit numele de Georgia și avea să își petreacă viața înconjurată de câteva resurse importante: natura, culoarea și abstractul. Mai târziu, numele ei avea să poarte și eticheta de „părinte a modernismului american”, iar acesta a rezultat din înmulțirea cu mai mulți factori.

Primul: mama.

Georgia O’Keeffe s-a bucurat de rădăcini familiale generoase: tată irlandez, mamă de origine germană și bunici unguri. Mama sa a fost preocupată permanent de educația copiilor săi, șapte la număr în total. Cu toate că și-a dorit pentru Georgia o carieră în medicină, când fetița și-a arătat entuziasmul pentru natură și desen, mama i-a rezervat câteva ore de pictură, alături de un artist local.

Lucrurile au evoluat, Georgia a crescut, precum și pasiunea pentru artă. Nu a trebuit să treacă mult până când a început să fie privită ca un artist. Chiar și din exterior, Georgia făcea notă deosebită într-un grup, căci obișnuia să se îmbrace mai atipic. 

”Dead Rabbit with Copper Pot” 1908 (nota: Deși pictura fost puternic apreciată la acel moment, Georgia încă nu avea încredere în abilitatea sa)

Cel de-al doilea factor a fost: educația.

Cu toate că a fost școlită la New York și că a avut de-a face cu lumea bună a artei, Georgia a fost nevoită să-și întrerupă lecțiile din cauză că familia trecea printr-o perioadă grea din punct de vedere financiar și medical. Nu a renunțat la școală, dar etapele s-au desfășurat mai lent. 

Cu toate acestea, la 35 de ani, pe când studia la Universitatea din Virginia, Georgia a făcut cunoștință cu o serie de idei revoluționare, care au îndreptat-o spre o nouă formă de artă: abstractul. Din acea vreme au rămas cunoscute câteva desene realizate în cărbune. Forma abstractă a cucerit-o, în timp ce numele ei avea să rămână în istoria Americii ca fiind printre primii artiști care s-au îndepărtat de realism și au pătruns în arta abstractă.

Cu toate acestea, Georgia avea să sufere o dezamăgire mare.

Alfred Stieglitz (American, 1864 – 1946). Georgia O’Keeffe, circa 1920 – 1922.

Cel de-al treilea factor: oamenii.

Pe măsură ce continuă entuziasmul pentru noua artă, artista îi trimite desenele unei prietene apropiate din New York, Anita Pollitzer. Cea din urmă înaintează desenele către unul dintre cei mai cunoscuți comercianți de artă și fotograf de renume internațional, Alfred Stieglitz. 

Urmează o corespondență între cei doi care se întinde pe parcursul a doi ani, Stieglitz ajunge să organizeze primul vernisaj al artistei, cei doi continuă să comunice, să împărtășească idei, să se inspire unul pe altul până când se îndrăgostesc și se căsătoresc.

În tot acest timp, Georgia pozează pentru Stieglitz, însumând peste 300 de fotografii de portret, dar și de nuduri – fotografii care nu rămân doar în albumele de familie. Stieglitz organizează o expoziție retrospectivă în care adaugă și 45 de fotografii cu Georgia, dintre care și multe nuduri. Deja celebră pentru arta sa abstractă, artista intră în vizorul criticilor și începe să primească un feedback diferit pentru arta sa: unul văzut doar printr-o lentil sexuală, cu mesaje freudiene – date fiind fotografiile expoziției.

Drept urmare, foarte dezamăgită de interpretările publicului și de faptul că aceștia îi argumentau picturile referindu-se doar la fotografiile publicate, Georgia se întoarce la forma concretă.

Cel de-al patrulea factor: perseverența

Însă realismul pe care îl pictează nu este același cu cel pe care îl schița la începuturi. Florile pe care le pune pe hârtie acaparează foaia întreagă, ca și cum te-ar invada.

”Nimeni nu vede o floare, este atât de mică încât îți ia mult timp până când o privești. Noi nu mai avem timp. Iar pentru a observa îți trebuie timp, la fel ca pentru a-ți face un prieten.”

Georgia O’Keeffe

Așa cum Monet și-a făcut din florile sale un alter ego, asemenea și Georgia s-a refugiat în natură pentru inspirație. Din momentul în care a început să picteze, și-a găsit subiectele în natură, dar cu atât mai mult atunci când New York-ul o copleșea. Astfel că a continuat să picteze, cu toate că ceea ce vedeau oamenii nu era ceea ce picta ea: bucuria naturii, minunea observației, detaliile exterioare, diversitatea lumii. Dar nu s-a oprit.

Și: intuiția.

Iar atunci când nu a mai găsit motivație, și-a urmat instinctul. A găsit în New Mexico o nouă casă: ”Simt că aici pot să fiu eu și îmi place asta.” Noul loc avea să îi servească drept inspirație nedefinită. Tot acolo avea să își recalibreze și imaginea ca artist: una care să fie mai aproape de ceea ce era cu adevărat ea. Curând avea să fie cunoscută și ca ”the loner in the desert”.

Spuneam la început că poveștile despre care am scris anul acesta au un fir roșu, unul care cuprinde și povestea artistei Georgia O’Keeffe. Și acesta este curajul. Indiferent de variabilele care au atins viețile acestor artiști (fie că este Maya AngelouVan GoghHundertwasser sau Hedy Lamarr), un lucru este sigur. Iar acesta e rezumat tare frumos chiar de Georgia O’Keeffe: 

„E nevoie de curaj să fii pictor. Întotdeauna m-am simțit ca și cum aș fi fost la un pas de prăpastie, de unde aș fi putut să cad în orice moment. Dar m-aș fi ridicat. Ce dacă aș fi căzut? Prefer să știu că am încercat să fac ceva ce îmi doream cu adevărat.”

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here