Gânduri dintr-un tren spre Padova

0
110

Trenurile Europei îmi sunt cunoscute. În multe dintre ele am suspinat privind pe geam și imaginându-mi că stau în căsuța din mijlocului câmpului pe care o întâlnești în fiecare loc din lumea asta.


Cum se face că există mereu o căsuță, singură, construită din cărămidă, înconjurată doar de verde și de vaci blânde care pasc? Este un șablon fragil, care îmi pune imaginația la încercare. Îmi imaginez cum ar fi să locuiesc acolo, care sunt hobby-urile vecinilor pe care i-aș avea, ce fel de oameni ar fi pe dinăuntru, ce i-ar motiva, cum au ales să stea tocmai acolo. Toate astea și multe alte întrebări imature.

În tren, oamenii sunt gânditori, privesc în gol, citesc cărți sau își continuă treburile pe laptop sau telefon.

Sunt într-un tren privat pe ruta Bologna – Padova, iar în dreapta mea sunt tineri cu interese diferite. Băiatul cu barbă citește o carte academică și din când în când aruncă o privire pe geam în timp ce ține un pix între dinți, fata cu ochelari și teniși moderni citește o carte cu ilustrații despre sindromul down. În spatele lor, un cuplu simpatic – ambii cu ochelari de vedere; ea lucrează pe laptopul așezat pe masa din față (rabatabilă), în vreme ce ține mouse-ul în spațiul lui (asta da dragoste!), iar el citește o carte despre construcții, iar în tot timpul ăsta ronțăie zgomotos un pachet de chipsuri.

În stanga mea, pe fundalul tabloului făcut de casă și verdeață, stă meditativ cel care îmi oferă liniștea și zâmbetul din fiecare zi.

E liniște și pace. Se aude doar zgomotul ritmic făcut de șinele trenului.

E foarte ciudată senzația de viteză pe care ți-o dă trenul, în antiteză cu scurgerea timpului. Și mă gândesc chiar acum, în timp ce scriu rândurile astea că există două tipuri de tren în care mă urc. Cele în care visez cum va fi destinația următoare și cele în care retrăiesc clipele petrecute într-un loc minunat din lumea asta. Unul mă invită la visare, altul mă ancorează în realitate.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here