Femeia la 1000 grade Celsius

0
490
Timp de citire: 3 minute

„… nu știu cum e mai rău: o prăbușire vizibilă sau ascunsă.”

Ce au în comun o octogenară cu o grenadă în mână, un garaj din Reykjavík și Cel De-al Doilea Război Mondial? Mult umor și o poveste care-și are rădăcinile în viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei.

Cum știi când îți place o carte?

Ideal, de la prima propoziție. Absolut vital, atunci când termini cartea și nu vrei decât s-o recitești. De la capăt. Și încă o dată. 

Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la 80 de ani începutul sfârșitului vieții. Și-a făcut deja programare la crematoriu, unde i se garantează o dispariție rapidă la 1000 °C. Dar înainte de toate astea, ne cere ea, „permiteți-mi să-mi povestesc viața”.

A fost o perioadă – cred că în primele săptămâni de la lansare – când vedeam aproape pretutindeni coperta asta și mă obseda întrebarea: e una dintre acele buzz-uri construite de echipele de marketing sau e una dintre cărțile despre care se vorbește pe bună dreptate? Și, mai ales, de ce era un pseudo – Karl Lagerfeld pe copertă? 

Hallgrímur Helgason

Am aflat mai târziu, după ce am început s-o citesc, că este una dintre acele cărți în a cărei poveste te dizolvi ușor și bine. Pentru că e foarte bună. Fir narativ, stil, curgere, puzzle, căutări, personaje, istorii – Hallgrímur Helgason a reușit să articuleze o Herra pe care o compătimești și o iubești, alături de care râzi și plângi în același timp. 

„Să faci o plecăciune dumnezeului care locuiește în fiecare om. Pentru că atunci când murim nu dispărem în neant, ci în noi înșine, în forma aceea umană de divinitate numită umanitate.”

Un război și o femeie

Pusă în contextul celui de-al Doilea Război Mondial – am scris aici un articol Al Doilea Război Mondial în 10 cărți de literatură contemporană care m-au cucerit –, povestea intimă a Herrei completează tabloul atrocităților care devastau în acei ani Europa, însă amintirile personajului despre sine și despre întâmplările care i-au marcat existența se amestecă cu un umor surprinzător de sănătos, cu autoironie fină, dar și cu empatie pentru cea care a fost în tinerețe. Și cu un periplu cosmopolit între Reykjavík, Danemarca, Hamburg, New York și Argentina

„Nu observăm niciodată lucrurile cele mai evidente deși sunt cele mai bune.”

De ce o recomand?

„Fericirea înseamnă să nu posezi nimic.”

Am stat câteva zile să mă întreb și-apoi, una dintre prietenele mele m-a întrebat ce-am mai citit în ultima vreme, iar în gânduri aveam doar motive să vorbesc numai despre Femeia la 1000 grade Celsius. De ce? 

Pentru că e foarte bine scrisă. 

Pentru că e amuzantă, intrigantă, cu remarci istețe, cu mărturisiri incandescente, cu umor din ăla care te face să râzi cu hohot. 

Pentru că are un personaj cu care mi-ar plăcea să stau de vorbă și care vorbește deschis despre tot și toate. 

Pentru porția sănătoasă de cultură islandeză (De exemplu, vezi „Tradiția islandeză a tăcerii” – pag. 79)

Pentru concluzia și explicația aferentă, regăsită și în Tribul de Sebastian Junger – poți citi aici articolul Tribul – Despre apartenență, comunitate și fericireși anume: „Toată lumea iubește războiul”.

Pentru c-am găsit gânduri, stări și frici de-ale mele scrise de altcineva

Pentru felia de istorie pe care o așterne autorul Hallgrímur Helgason atât de frumos.

Pentru starea de deconectare totală pe care am avut-o ori de câte ori am citit-o pe Herra. 

Pentru că e o carte despre un altcineva care te face să te înțelegi mai bine pe tine.

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Fotografie de Ravi Patel / Unsplash

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here