ExpatStory : Finlanda și un necunoscut care te face să ai fluturi în stomac

1
117

Pe Ioana am cunoscut-o în 2018, când ea se pregătea să încheie o colaborare, iar eu urma să preiau taskurile. I-am stat aproape o lună, destul cât să-mi amintesc după plecarea ei: ”Oare Ioana cum ar fi făcut?”. Între timp s-a căsătorit și a luat o hotărâre de multă vreme planificată: mutarea în altă țară.

A ajuns în Finlanda, acolo unde soțul ei este inginer la o centrală nucleară, iar ea lucrează în back office. Spune că e atât de pace și liniște, încât nu-și amintește să fi făcut vreun lucru palpitant, poate doar căutarea unei pâini fără prea mult zahăr și a unor castraveți murați care să nu fie dulci. 

Nu e lapte și miere, dar e bine, ”iar cu binele te obișnuiești repede.” Mulțumesc, Ioana, pentru sinceritate și deschidere!

1. Știu că anul 2018 s-a încheiat pentru tine cu schimbări mari, profesional și personal. Te-ai căsătorit, ai finalizat o colaborare de lungă durată și peste toate astea, ai decis să schimbi și țara. Povestește-mi puțin despre decizia de a pleca în Finlanda. 

Plecarea în Finlanda a venit când mă așteptam mai puțin, dar mă bucur foarte mult că a fost așa! De mult visam, îmi doream să reușesc să îmi găsesc de lucru (eu sau soțul meu) în afara țării pentru a putea pleca și a construi un viitor mai bun, atât pentru mine, cât și pentru familia mea. 

Se pare că după multe gânduri pozitive trimise în Univers, dorința mi s-a îndeplinit. Astfel, după nuntă, printre urările primite din partea celor dragi, a fost și una cu o veste extra și anume că la o centrală nucleară din Finlanda se fac angajări. 

Soțul meu fiind de profesie inginer și cu experiență în acest domeniu și-a depus CV-ul pentru unul din job-urile disponibile. După câteva interviuri și aproximativ o lună de pregătiri aterizam în Finlanda! J

2. Ți-ai terminat bagajele de făcut, le-ai dat la cală, ești în avion, îți pui centura. La ce anume te ancorezi? Cu ce gânduri ai plecat înspre Finlanda? Voiai să găsești un ceva anume sau doar voiai să pleci?

În Finlanda am plecat cu gânduri pozitive. Eram și suntem în continuare foarte fericiți de alegere, chiar dacă nu știam dacă e pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Curiozitățile mele se legau de oameni, oraș, obiceiuri, de cum va fi viața acolo, mă gândeam la ce mâncăruri bune voi testa, la ce vom descoperi nou, la drumețiile prin pădurile din zonă (primăvara și vara), mă întrebam cum vor fi sărbătorile la ei (se apropia Crăciunul). La orice întrebare îmi răspundeam că indiferent de cum va fi, ne vom descurca. Era o experiență nouă și plină de necunoscut, dar un necunoscut tare fain care te face să ai fluturi în stomac de fericire.

 Printre aceste gânduri erau și cele legate de găsirea unui loc de muncă pentru mine pentru a-mi continua dezvoltarea profesională (într-o lume nouă, înconjurată de oameni diferiți, din diverse țări). Știam că îmi voi găsi un job în domeniu administrativ și eram sigură că va fi un proces mai greoi și de durată (ceea ce s-a și întâmplat). Însă în final, toate s-au așezat, probabil așa cum trebuiau să fie.

3. Ai ajuns în Rauma, un mic orășel din Finlanda, un soi de Dorohoiul meu natal, dar mult mai frumos. Sau cel puțin așa mi s-a părut din fotografiile trimise de tine. Cum te-ai acomodat acolo? Îți lipsește ceva?

Rauma e ca Dorohoiul tău sau ca Vasluiul meu. Din momentul în care am plecat din România, știam în ce oraș vom sta și la ce să mă aștept în legătură cu divertismentul, shopping-ul, activitățile în aer liber. Nu aveam așteptări prea mari, ci realiste. Și bine am făcut pentru că fix așa a fost. 

Acomodarea a fost una rapidă. Cu binele te obișnuiești repede. Mai greu e atunci când mergi la cumpărături pentru mâncare și totul este in finlandează scris, iar Google translate nu te ajuta chiar foarte mult. Plus că mâncarea lor este mult mai dulce decât la noi. Mi-a trebuit ceva timp să aleg o pâine normală (fără prea mult zahăr), încă sunt în căutare de castraveți murați care să nu fie dulci. Nu simt că mâncarea lor are gust și savoare (cel puțin pentru noi) și uneori magazinele nu sunt 100% aprovizionate. Încă mi-e dor de mâncarea românească. De fiecare dacă când mă întorc în țară, lista este din ce în ce mai lungă. J)) Primele puncte de pe listă sunt covrigii și salata de vinete.

Un alt soi de greu este că nu ai prietenii de acasă sau familia. Viața ta socială este la un minim de existență. Însă încerci să îți faci prieteni/cunoștințe noi și să ții legătura cât mai mult cu cei de acasă.

4. Cu ce te ocupi acum acolo?

În prezent lucrez pe un post de IMM Documentation Asssitant la centrala nucleară. Este singurul loc în care se vorbește 100% engleză și unde mă puteam angaja pentru că în rest mă bloca limba finlandeză. Împreună cu colegii mă ocup de tot ce ține de partea de documentație: organizare, verificare, introducere în sistem. Poate nu sună interesant, dar în fiecare zi învăț lucruri noi.

5. Povestește-mi puțin despre finlandezi, despre stilul lor de viață, ce fel de obiceiuri au și dacă sunt lucruri pe care le iubești la modul lor de a trăi sau altele pe care nu le suporți. 

Din experiența mea sunt convinsă că nu toți sunt la fel, dar ce am observat la finlandezi este că nu le place deloc small talk. Dacă nu comunică cu tine deloc ar fi și mai bine. Se simt foarte inconfortabili dacă îi pui să facă asta. Însă devin mai comunicativi după ce consumă câteva pahare de băutură, inclusiv ei susțin acest lucru. 

Rauma este ca un oraș de munte din România:

  • Brazi peste tot, aerul este foarte curat (asta este și prima senzație când aterizezi în aeroport la Helsinki: simți miros de brad, simți liniște și auzi ciripitul păsărelelor)
  • Oamenii sunt drăguți, înțelegători, majoritatea vorbesc destul de bine limba engleză (având în vedere că limba lor oficială e finlandeza, iar străinii nu știu o boabă din limba lor, care e și foarte greu de învățat)
  • Orașul este foarte curat (te simți prost dacă arunci ceva greșit la gunoi, dacă nu reciclezi cum trebuie, dacă nu ai o sacoșă de pânză la cumpărături)
  • Alcoolul este foarte scump, comparativ cu multe țări din UE. Dacă vrei cumva să te lași de băutură sau să consumi mai puțin, vii câteva luni în Finlanda și e ca și cum ești la dezintoxicare
  • Pentru că e un oraș mic nu știi ce e acela trafic sau cum e să stai în coloană 1 oră; nimeni nu claxonează pe stradă (doar în cazuri de urgență)
  • Oamenii sunt foarte calmi, dacă stai la rând, la casa de la magazin, și lucrurile merg mai încet nimeni nu pufnește sau nu răbufnește în comentarii de genul ”hai mai repede cucoană
  • Dacă ești în apropierea trecerii de pietoni (2-3m) și o mașină e la trecere, te așteptă să vii, să traversezi și apoi trec ei. 
  • Dacă ai treabă la instituțiile statului, îți face plăcere. Angajații îți explică și te ajută cu tot ce ai nevoie, chiar își doresc să te ajute să înțelegi și să îți fie bine. În unele orașe instituțiile statului lucrează doar câteva zile pe săptămână (3 zile sau 4 zile) și astfel eficientizează munca lor cât mai bine și tu știi sigur că îți rezolvi treaba atunci când te duci la ei.
  • Și lipsa stresului. Am simțit de când am venit aici lipsa stresului sau mai degrabă dispariția lui. În România chiar dacă nu eram stresată zilnic, parcă îl simțeam în aer încă de cum deschideam ochii dimineața. Simțeai cum te apasă și cum te acaparează din toate părțile. Aici tot ce pot să zic este că a dispărut. Nu văd în jurul meu oameni stresați pentru ziua de mâine sau pentru ziua de azi (cu cele 5.000 de lucruri de făcut). Nimeni nu țipă la tine și nimeni nu te încarcă cu treabă. Pentru ei este important ca tu să îți faci munca în condiții optime și să fii relaxat ca să te poți concentra mai bine. 

6. Care e cel mai palpitant lucru pe care l-ai făcut acolo?  

Nimic – prea multă liniște și pace. 

7. E frumos să visezi, de cele mai multe ori asta funcționează ca un combustibil, ne dă energie să mergem mai departe, să ajungem acolo unde ne dorim. Visurile, dorințele, planurile sunt mai ușor de îndeplinit acolo? Cum simți tu acest aspect trăind într-o țară străină?

Simt că pot face lucruri pe care înainte nu le puteam realiza. Un exemplu ar fi călătoriile. Tot timpul mi-a plăcut să călătoresc, îmi doream să avem vacanțe mai des (de 3-4 zile undeva). Bineînțeles că strângeam bani din timp pentru orice lucru extra, plus că mă gândeam la foarte multe variante decente de vacanță. Simțeam cum mereu visul este mai departe de mine. 

Sau când mă gândeam la extinderea familiei noastre și la toate costurile pe care le implică creșterea unui copil. Când puneam cap la cap toate costurile, începeam să cred că este imposibil. Când aduci pe lume un copil trebuie să îi poți oferi un trai decent, să fie și pentru tine bine, dar să-i poți construi și lui un viitor. Iar eu simțeam că nu pot să am așa ceva în România, cel puțin nu pentru atunci și nici peste câțiva ani.  

Normal că aici nu e numai lapte și miere, însă la final de lună te poți întreține cât să ai o viață normală și poți pune deoparte bani pentru dorințele tale. Parcă și încrederea în tine crește cumva! Nu știu cum să detaliez exact, dar simt asta.

8. Pentru cei care încă nu știu dacă să rămână în România sau să plece, ce le-ai spune?

Să facă ce le spune inima și ce își doresc ei, viața e scurtă. În străinătate nu este lapte și miere, vei simți discriminarea doar pentru că ești român, însă dacă tu îți faci treaba serios, profesionist și îți dai toată silința, vei reuși, vei fi apreciat și vei primi banii pe care îi meriți. Pentru oricine se găsește ceva de muncă și nu trebuie să ne fie rușine că începem de jos. Este important să faci asta pentru că atunci când o să ajungi sus, sigur vei fi un manager foarte bun, îi vei înțelege pe angajații tăi. 

9. Anul 2018 s-a încheiat pentru tine în schimbare și în liniște, așa cum îți doreai. Cum se vede 2019? Încotro vrei să ajungi?

2019 a început în forță, plin de vești bune și cu surprize frumoase. Simt că anul acesta voi ajunge în țările/orașele pe care îmi doresc să le vizitez (deja am stabilit câteva cu confirmare oficială), că voi învăța cu siguranță lucruri noi și că voi fi și mai încrezătoare în mine și puterile mele. 

Sunt convinsă că finalul de an mă va prinde în altă țară, fără tone de zăpadă!

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here