ExpatStory: Elveția, doodle-uri și povești

0
335

M-am născut și am trăit în București cea mai mare parte din viața mea, am moștenit de la bunica mea pasiunea pentru cafea și îmi găsesc întotdeauna vreme să citesc o carte bună sau să fac doodle-uri.

Așa își începe Ana Groszler povestea. Pe Ana am cunoscut-o acum câțiva ani într-un grup de femei care se întțlneacu să discute literatură. Cred că a fost chimie instantanee, pentru că am continuat să vorbim, chiar dacă nu ne mai lega grupul în care ne întâlniserăm.

Ana e un om cald, cu o voce frumoasă și o grămadă de povești de spus. Semănăm la entuziasm și în căutarea personajelor frumoase. Cu o diplomă de economist și una în comunicare și relații publice, Ana s-a împrietenit totuși cu scrisul de când a învățat să țină un stilou în mână. După terminarea facultății, a lucrat câțiva ani în logistică, în marketing și în publicitate. „Sunt recunoscătoare acelei perioade din viața mea, pentru că am învățat cum stă treaba cu creativitatea aplicată și că degeaba ai o mulțime de idei, dacă nu te organizezi și nu le duci până la capăt.” O vreme a făcut și voluntariat în zona ONG-urilor, iar într-o bună zi, și-a luat inima în dinți și a virat radical pe drumul freelancing-ului în ale scrisului, sprijinită de soțul și prietenul ei cel mai bun, Ștefan.

Ana scrie povești pentru cei mici și cei mari, însă a avut și câteva proiecte de creare de conținut. În Elveția a ajuns la sfârșitul lui iunie 2017, pe o vreme călduroasă și umedă, la câteva luni după ce Ștefan, care este consultant IT, a acceptat o ofertă de job în Zürich. „Ne doream de ceva vreme să ne mutăm din țară, așa că atunci când ne-am întâlnit cu această ocazie, am cântărit, am respirat adânc și am zis “Da!”. Și asta a fost.”

1. Ana, ai plecat nu de foarte multă vreme în Elveția. Care ți-au fost gândurile, mai ales că nu ai „evadat” singură, ci alături de Ștefan, soțul tău. Ați plecat temporar sau cu planuri de a vă stabili permanent acolo?

Deși nu au fost prea multe ocazii, mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc, să vizitez locuri și să cunosc oameni noi, iar de câțiva ani încoace, a încolțit în mine dorința de a vedea cum e viața și cum se muncește prin alte colțuri de lume, într-o altă cultură și cu perspective diferite. 

Așadar, când oportunitatea să ne mutăm în Elveția ne-a bătut la ușă, am plecat cu inima deschisă și cu gândul de a trăi aici, fără să ne întoarcem în România la primul hop.

Zürich

2. România și Elveția. Care sunt plusurile și minusurile, provocările și bucuriile pe care le-ai sesizat de când locuiești în Zürich?

În Elveția, în general, oamenii sunt mai relaxați, iar asta se vede în tot ceea ce fac. Pare-se că au aflat cum “să se grăbească încet”. Nu se înghesuie, nu se burzuluiesc, așteaptă. La cozi, la trecerile de pietoni, în trafic. Cei mai mulți se deplasează în oraș cu bicicleta sau trotineta, iar autobuzele și trenurile nu dezmint precizia elvețiană. Sigur că sunt și întârzieri, dar rare. Pe lângă confortul adus de organizare, un sistem de sănătate funcțional și unul dintre cele mai bune sisteme de învățământ din Europa, contează că aici te simți respectat și în siguranță. Există deschidere către multiculturalitate și diversitate, se reciclează selectiv, se militează pentru reducerea consumului de plastic, iar regulile se respectă. 

O provocare ar fi limba care se vorbește în cantonul Zürich,germana elvețiană,însă lumea vorbește și engleză și germană literară, așa că ne-am putut face înțeleși.

Găsim motive de bucurie în jurul nostru, în noi și în tot ceea ce facem împreună. Ne bucurăm de liniște, de natură, ne bucurăm că Ava crește frumos într-o țară civilizată și noi odată cu ea, ne bucurăm când descoperim o cafenea faină sau întâlnim oameni deschiși cu care ne întindem la povești.

3. Cum se trăiește în Zürich? Ce ai găsit aici potrivit pentru tine / pentru voi și care sunt chestiunile mai puțin plăcute cu care te-ai confruntat?

La ora actualăZürich este al doilea oraș din Europa ca nivel de trai, după Viena. Asta vine cu plusuri și minusuri. Se poate câștiga bine, dar se cheltuiește mult. Totul este scump și, pentru cinevaobișnuit cu prețurile din România, primul contact cu costul vieții în Elveția poate fi ca un duș cu apă rece. Chiriile sunt mari și nu poți închiria fără permis de muncă, iar pentru a avea permis de muncă, trebuie să locuiești undeva și să ai o căsuță poștală unde să primești corespondența. Ceea ce înseamnă că la început, am locuit într-un business apartment (apartamentegata mobilate, pentru care nu ai nevoie de un contract/permis de muncăsăînchiriezi. De obicei sunt foarte mici și foarte scumpe). Abia după vreo două luni, în urma unui interviu pe care l-am dat cu agenția imobiliară, ne-am mutat într-un apartament pe gustul nostru.

În Zürichși prin împrejurimi se întâmplă mereu câte ceva. Sunt concerte, festivaluri, spectacole de teatru, evenimente în spații convenționale și neconvenționale, depinde cu ce rezonează fiecare persoană în parte.

4. Care e stilul vostru de viață? Ce îți / vă place să faceți / faci, cum arată o zi obișnuită la voi acasă? Cum vă arată week-endurile?

În cursul săptămâniistăm cu Ava, lucrăm, facem cumpăraturi, gătim, rezolvăm treburi administrative, iar în weekend cutreierăm orașulprecum cei trei mușchetari, ne încântăm privirea cu arhitectura colorată, arta stradală, vizităm muzee, ne relaxăm în una dintre cafenelele noastre preferate sau ne lăsăm surprinși de descoperiri în locuri neașteptate – de pildă o librărie micuță și cochetă în vitrina căreia am zărit cartea unui autor român, așa că am intrat și de atunci a devenit libărira noastră de suflet din oraș. În unele weekenduri,ne suim pur și simplu în tren și călătorim în afara Zürich-ului.

5. Ce îți place cel mai mult în Zürich și în împrejurimi? Te-ai gândit să te muți într-o altă zonă a Elveției?

Sunt multe lucruri care-mi plac în Zürich. Lacurile și munții ne sunt aproape, sunt muzee, concerte, expoziții de tot soiul, cafenele, restaurante, librării, iar împrejurimile orașului sunt foarte frumoase și, datorită infrastructurii pe care o are Elveția, putem ajunge ușor cam oriunde. Zürichul e cosmopolit, animat, iar amalgamul de culturi îl face foarte interesant. Profesional ne oferă destule opțiuni, deci nu sunt motive să ne mutăm altundeva prea curând. 

6. Știu că sunteți și părinți și țin să te mai felicit o dată pentru noua voastră aventură. Cum e cu Ava în Elveția? Cum arată sistemul medical și educațional de aici? V-ați gândit să o dați pe Ava la grădiniță?

Mulțumim mult. Ava s-a născut aici, așadar am luat contact destul de repede cu sistemul medical, care funcționează bine. Totul se plătește, însă o asigurare de bază acoperă mare parte din costuri. Sistemul educațional elvețian este descentralizat și autonom, asta însemnând că organizarea diferă de la canton la canton. Deocamdată nu e cazul, dar pe viitor, ne-am dori ca Ava să meargă la grădiniță și la școală aici, într-un sistem care deschide minți și lărgește orizonturi.

7. Momentul sincerității: te gândești vreodată să revii în țară?

Vacanțele sunt prilejuri să venim în țară, să ne revedem familia și prietenii atunci când ni se face dor. Însă nu ne bântuie gândul întoarcerii. Ne place unde ne aflăm și vrem să ne bucurăm cât mai mult de ceea ce trăim.

Coperta ediției a patra a revistei Fabulafia, unde Ana a semnat povești.

8. Am stat de vorbă cu mulți tineri plecați în străinătate și experiențele diferă de la persoană la persoană. Unii se integrează de minune, alții se retrag într-o comunitate mică, în timp ce alții nu suportă despărțirea de familie sau de limbă și se întorc după puțin timp. La tine cum a fost experiența aceasta a mutării? Te-ai simțit vreodată ca fiind outsider sau ai reușit să-ți transformi țara adoptivă în „acasă”?

Pentru mine, acasă e acolo unde sunt Ștefan și Ava, iar asta mi-a dat libertatea să privesc mutarea noastră în Elveția nu ca un outsider, ci prin lentilele exploratorului. Ca pe o mare și interesantă aventură. Cu curiozitate și deschidere față de nou, față de mentalitatea și cutumele celor din jur. Față de neprevăzut și de greutățile inerente oricărui început. Fără mari așteptări. Acolo unde s-a putut și când s-a putut, am construit punți către oamenii pe care i-am întâlnit. Când nu s-a putut, am mers mai departe. După ce am născut-o pe Ava, am continuat colaborările din România, iar în Zürichm-am implicat în comunitatea locală. Am participat la festivaluri de povești, la seri de lectură publică, am fost invitată în cadrul unui eveniment să povestesc despre România, iar acum mă pregătesc pentru un proiect nou, care mă entuziasmează foarte. Lumea din jurul meu, din jurul nostru, a apreciat pașii pe care i-am făcut, străduința de a vorbi într-o limbă pe care încă o învăț. Oamenii au fost simpatici și înțelegători cu stângăciile mele lingvistice și indiferent că ne-am conversat în engleză sau germană, au vrut să afle cât mai mult despre noi, despre țara din care venim, despre limbă, despre cultură, despre cum suntem ca nație. Iar asta m-a încurajat, mi-a arătat că sunt, că suntem pe drumul bun.

9. Cum arată scena socială a Elveției? Cât e de ușor să-ți faci prieteni? Dar scena economică?

Din experiența noastră de până acum, elvețienilor nu le place să epateze și adoptă pe cât posibil o viață simplă. Nu simt nevoia să își etaleaze bunăstarea. Nu-și bagă nasul în oala altcuiva, sunt politicoși și zâmbitori, însă în plan personal, le trebuie timp să te cunoască și să te accepte. Odată barierele ridicate, prieteniile se leagă. Pe deasupra, în Zürich există și comunități largi de expați și evenimente gândite să îi aducă laolaltă. Deci poți cunoște oameni și poți avea viață socială. Însă așa cum spuneam, e nevoie de timp și de răbdare. Pe noi ne-a ajutat faptul că am conștientizat asta. 

Elveția este o țară prosperă, care funcționează, deși este împărțită în 26 de cantoane, fiecare cu administrație proprie. Sunt sprijiniți producătorii locali, se construiește în permanență, se renovează, se întreține, se reciclează.

10. În final, spune-ne câteva tips-uri pentru cei care vom ajunge în Zurich: ce nu ar trebui să ratăm, când e cel mai bun sezon pentru turiști, ce ne-ar convinge să rămânem, ce experiență nu trebuie să pierdem?

După mine, să vizitezi Zürich-ulpoate fi o idee inspirată indiferent de perioadă. Drept că vremea nu e întotdeauna prietenoasă, primăverile și iernile pot fi ploioase și verile călduroase și umede, dar dacă te îmbraci adecvat și îți iei voia bună la purtător, sigur nu vei regreta o vizită în țara autoarei Johanna Spyri, “mama” lui Heidi. Ai muntele Uetliberg, ai lacuri pitorești, o mulțime de muzee interesante, o să amintesc aici Museum für Gestaltung (Muzeul de Design) și Spielzeugmuseum (Muzeul Jucăriilor), Zoo, restaurante cu specific indian, indonezian, italian, vietnamez, ș.a.m.d și festivaluri. De pildă, Sechseläuten în aprilie (un festival care celebrează primăvara) și Street Parade în august sunt doar două dintre evenimentele pentru care merită să ajungi în Zürichși sunt spectaculoase. Iarcei cărora le place cafeaua de specialitate vor fi cu siguranță încântați de cafenelele de aici.

Mulțumesc!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here