ExpatStory: 7 ani acasă, într-o Germanie frumoasă

0
184
Eu, Claudiu și Silviu, într-o călătorie de-o zi la castelele de pe valea Rhinului.

Claudiu e unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Silviu. Om de nădejde, bucătar talentat, iubitor de istorie, de animale și de grădini urbane, pe Claudiu l-am cunoscut acum câțiva ani, atunci când am ajuns pentru prima dată în Germania. Mi-a plăcut atitudinea lui de a se raporta la viață, modul serios în care tratează lucrurile importante și replicile directe și fără ocolișuri pe care le dă. Fără constrângeri. „Să nu te superi pe mine, tu știi că eu zic fix ce gândesc.” Și exact asta îl face special pe Claudiu.

Anul acesta când am petrecut sărbătorile de Paști la el, în Bochum, l-am întrebat dacă mi-ar răspunde la câteva întrebări într-un interviu despre experiența lui de expat.

– Și dacă n-o să-ți placă ce-ți răspund?

– Îmi asum.

Și-așa am ajuns aici. Claudiu Drucker (da, cu numele acesta s-a născut, noi glumim și spunem că i-a fost predestinat) are 31 ani, s-a născut în Rădăuți, Suceava și a crescut în Pașcani, Iași. A terminat Liceul de Informatică din Iași și Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Tehnice Iași, iar după terminarea facultății a decis să se înscrie la master în București. Nu pentru că l-ar fi încântat atât de mult ideea de a se muta în București, ci pentru că știa că aici sunt oportunități mai bune pentru o carieră. Cel puțin pentru una ambițioasă așa cum își dorea el. 

A avut dreptate să vină. La mai puțin de un an a avut ocazia de a se muta în Germania, iar Claudiu a răspuns afirmativ provocării.

1. Mai ții minte, Clau, acum 7 ani plecai spre Germania. Îmi închipui că aveai în bagaje o mulțime de întrebări și de îndoieli. Care ți-au fost gândurile atunci când ai hotărât să te muți? 

Sunt exact 7 ani și 4 zile de când m-am stabilit în Germania, în momentul în care îți scriu rândurile astea. A fost o tranziție foarte rapidă, pentru că în timpul masterului m-am angajat la o firmă din București numita TotalSoft și care, la momentul respectiv, era sub-contractoare firmei pentru care lucrez acum. În 2012, prin martie, am plecat într-o delegație în Germania, la sfârșitul căreia mi s-a propus sa rămân. Deci, aș putea spune că am plecat temporar, dar că situația s-a schimbat pe parcursul delegației. Nu cred că am avut prea multe gânduri la momentul respectiv, pentru că totul era ca un fel de aventură, unde mai pui și că aveam abia 24 de ani. Cu toate astea, pentru mine n-a fost o decizie grea, a alege între un master în România și un job în Germania. A venit firesc, de la sine răspunsul la întrebarea: încă doi ani de școală sau experiență în străinătate?

2. Dacă ar fi să facem o comparație între societatea românească și cea germană – oricât de absurd ar părea, poți găsi plusuri și minusuri? 

Nu e chiar absurdă întrebarea, pentru că există multe aspecte de luat în considerare, nu doar cel economic. Să fiu sincer, mi-e greu să-mi pun gândurile pe hârtie. Aș prefera să fac comparația un pic mai generală, între o țară germanică și una latină. În general există o mare atenție la detaliu în rândul popoarelor germanice, în special în cazul Germaniei și din câte am putut vedea a Olandei (câteodată exagerată chiar). Există legi și reguli pentru orice, lucruri pe care le înveți pe parcurs, dar care totuși îți pot îngreuna șansele de a te integra. Un alt obstacol poate fi limba. Poate fi destul de frustrant în anumite momente atunci când nu vorbești germană. Dar, în momentul în care începi să o înveți, realizezi de fapt cât de frumoasă și flexibilă poate fi. Acum pot spune că prefer să vorbesc germană și nu engleză, cu toate că probabil vorbesc mult mai bine engleză. 

Așa se vede de pe fereastra livingului lui Claudiu.

3. Cum se trăiește în Germania? Ce ai găsit aici potrivit pentru tine și care sunt chestiunile mai puțin plăcute cu care te-ai confruntat?

Cele mai bune două cuvinte care îmi vin în minte sunt: liber și civilizat. Ba chiar aș îndrăzni să spun că aproape tot ce am găsit în Germania e potrivit pentru mine. Sincer, nu cred că am avut experiențe neplăcute care mi-au rămas întipărite. Am avut norocul de a cunoaște pe cineva cu care mi-am petrecut aproape toți anii de când sunt aici. În felul acesta am reușit să mă integrez mult mai ușor, am ajuns să cunosc viața de familie din Germania, am avut experiențe pe care probabil nu le-aș fi putut avea în orice altă situație. 

Cum ziceam, am fost norocos, am reușit să mă integrez foarte bine. În momentul de față nu mă simt în niciun fel diferit sau inferior. Am prieteni și  îmi petrec majoritatea timpului înconjurat de persoane născute aici, asta cu toate că de exemplu am destul de mulți colegi români. 

4. Care e stilul tău de viață? Ce îți place să faci, cum arată o zi obișnuită la tine acasă?

Surprinzător, primul gând a fost „Hey, that’s pretty private”. Dar asta îmi demonstrează mie însumi că nu aș vrea să fiu altundeva. În ultima vreme, sunt ceva mai retras. Muncesc destul de mult, mai ales pentru că sunt pasionat și îmi place ceea ce fac. Îmi place mult să gătesc, pentru că, în opinia mea, gătitul este o activitate foarte bună pentru cineva care muncește zilnic într-un birou, stând toată ziua pe scaun. Dar ceea ce îmi place cu adevărat este să ies la plimbare la plimbare cu Mayla, cățelul meu. 

5. Ce îți place cel mai mult în Bochum și în împrejurimi? Te-ai gândit să te muți într-o altă zonă a Germaniei?

Ah, Bochum îmi place foarte mult din mai multe motive: este un oraș foarte curat și este foarte multă natură în jur (ironic și paradoxal, în cea mai mare aglomerație urbană din Europa). Apoi, raportul dintre costurile de viață și salarii este unul foarte bun. Prețurile chiriilor sunt destul de mici pentru Germania. Iar punctul culminant – localizarea geografică: într-o rază de 600 km poți vizita… până la 10 țări?!

Nu, nu m-aș muta într-o altă zonă, pentru că în momentul de față aici mă simt acasă. 

6. Te gândești vreodată să revii în țară?

See all of the above.

7. Cum arată scena socială a Germaniei? Cât e de ușor să-ți faci prieteni? Dar scena economică?

Nu sunt în măsură să zic cât de ușor e să îți faci prieteni, pentru că, după cum am zis, eu am fost destul de norocos. Dar totuși, dacă îmi permiți să fiu subiectiv, aș zice că e destul de greu. E ușor să îți faci cunoștințe, toată lumea e prietenoasă, dar e greu să îți faci prieteni în adevăratul sens al cuvântului. Legat de scena socială, mi-e foarte greu să găsesc cuvinte. Dar nu aș zice că e o diferența mare față de cea din România. 

Nu cred că există niciun punct legat de partea economică neștiut sau care să nu fie făcut public. Societatea germană funcționează atât de bine în special pentru că economia este ridicată. Există asigurări pentru orice, sistemul de sănătate funcționează perfect, serviciile sunt în general de calitate în aproape toate domeniile, infrastructura (în toate domeniile) e foarte bine dezvoltată. 

Cu toate astea, există foarte des situații în care populația nu e mulțumită. Cred că acesta e un fel de feedback care accelerează și mai mult dezvoltarea. 

Hattingen

8. Claudiu, vreau să concluzionăm prin câteva recomandări pentru cei care vor ajunge în Germania, mai ales prin Bochum și împrejurimi: ce nu ar trebui să ratăm, când e cel mai bun sezon pentru turiști, ce ne-ar convinge să rămânem, ce experiență nu trebuie să pierdem?

Aș recomanda două vizite: una iarna, când piețele de Crăciun sunt deschise și una vara, când vremea îți permite să ieși din casă și să te bucuri de toată natura de aici. Poate că acesta-i e un punct pe care am uitat să îl menționez mai sus: you need to get used to the weather! în cazul piețelor de Crăciun recomand un Glühwein (vin fiert). În rest, mi-e greu să recomand ceva cu adevărat, pentru că majoritatea orașelor au fost aproape total reconstruite în anii ‘50. Totuși Köln și Düsseldorf merită vizitate, la fel și un orășel din sudul Bochumului care îmi place foarte mult, Hattingen. 

O Germanie frumoasă să aveți și lipsită de clișee!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here