Legătura strânsă între parfum și emoții nu mai e un secret pentru nimeni. Există studii întregi despre relația neuronală dintre percepția unui parfum și senzația emoțională imediată (unul dintre ele este The Forgotten Nose, publicat în anul 1984 de către Fragrance Foundation), la fel cum există experiențe proprii ale amintirilor fiecăruia dintre noi.
Într-o lume unde aparent nu e recomandat să lași emoțiile să se vadă și să te copleșească, ne trezim cu greu la viață. De mică am fost învățată că nu e bine să verși lacrimi sau – mai grav decât atât – să lași să se vadă că ești trist, că nu mai poți și ai nevoie de ajutor; cu alte cuvinte, am învățat din fragedă copilărie cum să îmi ascund și să îmi reneg partea emoțională. Luptându-mă să țin în lesă presupusele emoții negative am învățat cu brio cum să le evit și pe cele pozitive.
Am înțeles și am acceptat după un proces lung și încă în desfășurare că părinții noștri au făcut mereu ce au știut ei a fi mai bine și am învățat în același timp cât de deschiși mental și sufletește trebuie să fim când ne va veni timpul să dăm mai departe. Prima lecție? Să nu oprim procesul de a deveni mai buni și a asculta cu sufletul ce ne grăiește făptura mică din fața noastră deoarece, indiferent de vârsta pe care o are, știe ce vrea și ce are nevoie pentru a crește frumos și armonios.
Știu acum că „interdicția de a plânge” avea scopul bine definit de a mă construi mai puternică și că la începutul anilor ’90 lumea era încă privită ca fiind a bărbaților, așa că sfaturile mamei de „a fi bărbată” aveau legătură cu realitatea ei, dar și cu regulile sistemului pentru care eram învățată cum să le țin piept.
Cu greu am realizat după aceea cât e de muncă pentru a schimba ceea ce am descoperit mai târziu a fi metaprograme, valori și atitudini, însă nimic nu e imposibil dacă ne dorim cu adevărat să fim prezenți în viața noastră. Și totuși firea îmi era poetică deși trăiam într-o realitate în care trebuia să „fii bărbată” pentru a reuși. Au trecut anii și prin „carapace” au început să apară mici crăpături, au pătruns lucrurile care mi-au amintit că parcă, cândva într-un timp uitat de timp, visam.
Primele au fost aromele, trezindu-mi la viață simțul olfactiv. Arome proaspete de liliac și busuioc cu lămâie – cele mai vechi amintiri olfactive pe care le-a înmagazinat memoria mea. Și timpul a trecut, făcând ce știe el mai bine.
Emoții îmbuteliate în recipiente de sticlă
Bucuria de a mă înconjura cu parfumuri și esențe s-a transformat de-a lungul anilor în pasiune și am ajuns să îmi aleg parfumul în funcție de stare sau să îmi schimb starea cu ajutorul unei arome fine.
Majoritatea dintre noi au parfumuri sezoniere. Eu mi-am dat seama că aleg dimineața parfumul în funcție de starea pe care vreau să o am în ziua respectivă, să simt din când în când moleculele în aer și să mă poarte pe tărâmuri unde orice e posibil. Așadar, cât e despre pafumuri și cât e despre emoții?
Parfumurile învie amintiri îngropate adânc în subconștient. Aromele de lămâie și mosc mă fac să îmi amintesc cu mare drag de colega și prietena mea din liceu; aromele gurmande de trufe, bergamotă și orhidee neagră îmi aduc aminte de cele mai provocatoare și educative evenimente din viața mea.
Zilele acestea port mai multe arome în gând și pe piele – de cele mai multe ori, un alt parfum în fiecare zi. Însă dacă ar fi să aleg, un singur nume am în minte. Pentru o seară de vară târzie sau o zi specială ador cum se transformă pe piele Un Jardin Apres la Mousson al casei Hermès. Vegetal, floral și picant – suprinde prin prospețimea ghimbirului, spontaneitatea mirodeniilor (cardamom, piper) și mă îmbracă ușor cu subtilitatea notelor de vetiver. Deoarece sunt la bază o pluviophile (iubitoare de ploaie) acest parfum mă face să revin la viață de fiecare dată când adie vântul și îi simt notele, așa cum grădina plină de flori din curtea copilăriei reînvia după ploaie.
Câtă putere și câtă fragilitate există în ceva ce se evaporă și totuși definește momente unice din viață, nu vi se pare? Să îți rămână parfumul persoanei dragi imprimat în piele și în minte după ce v-ați văzut câteva minute pe furiș aroma care rămâne cu tine e un element atât de cunoscut, de real și de intim; o legătură atât de strânsă între amintiri, emoții și factorul olfactiv declanșator, un je ne sais quoi mistic pe care l-am experimentat fiecare dintre noi.
