Elif Shafak în 3 acte

0
401
Timp de citire: 3 minute

Despre Elif Shafak am mai vorbit. Mai precis, despre Cele trei fiice ale Evei. Am pus-o și pe lista celor 20 de scriitoare contemporane de pus pe lista lecturilor de anul acesta. Dar de fapt, am vorbit prea puțin despre ea și despre cărțile ei. Adevăr pe care sper ca acest material să-l schimbe.

Actul I – Cele 40 de legi ale iubirii

„Dacă suntem aceeași oameni înainte și după ce-am iubit, înseamnă că n-am iubit destul.”

Cele 40 de legi ale iubirii a fost prima carte semnată de Shafak pe care am citit-o. A ajuns la mine prin recomandarea fostului meu coleg de redacție, la rândul lui autor publicat, Petre Barbu. Țin minte și acum că într-una din zile Petre a venit în biroul nostru și a exclamat foarte serios: „Georgiana, îți recomand o autoare excepțională.” Nu mai știu cum a continuat discuția, dar cert e că mi-am notat titlul și cu prima ocazie când am pășit într-o librărie, am luat-o cu mine. Sceptică, recunosc. Nu mă împac bine cu ideea unor „legi” pentru sentimente, cu atât mai mult a ceea ce părea a fi un manual de how-to pentru iubire?!

N-avem cum să mă înșel mai rău. Din momentul în care am început-o, n-am mai lăsat-o. „Personajele devin poezie, în timp ce poezia devine personaj, iar versuri scrise cu sute de ani înainte mută piesele inimilor crescute în zilele noastre.” Scriam într-un jurnal pe vremea lecturii. Am recomandat cartea multă vreme, am făcut-o cadou de câteva ori și se întâmplă și acum să pornesc dialogul de la ea.

Nu-i rostul meu să povestesc povestea ei, e al vostru s-o descoperiți. Dar mi-a rămas asta în minte „În vreme ce florile frumoase sunt culese pe dată, puțini oameni iau aminte la plantele cu țepi și ghimpi. Dar adevărul e că din ele se fac cele mai bune leacuri.”

Actul II – Onoare

„Sunt două lucruri pe lume care fac un băiețandru să devină bărbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura unui bărbat.”

Cred că Onoare a ajuns la mine atunci când, într-o zi, mi s-a făcut poftă de Shafak. Am căutat-o într-o librărie și a fost singura carte semnată de ea pe care am găsit-o pe raft. Am luat-o cu mine și am început s-o citesc chiar în seara aceea. 

Onoare e o poveste împletită din alte 3 povești, fiecare petrecându-se într-un alt timp și într-un alt spațiu: un sat de lângă Eufrat, Istanbul și Londra. Onoare e asemeni unei scrisori peste timp care pune în lumină tradițiile, legile unei societăți vechi și modul în care modernitatea modifică percepțiile arhaice. 

Onoare e ca o cutie de baclava menită să fie găsită, desfăcută și savurată, o capodoperă multi-senzorială care aduce cu e parfumuri, gusturi și texturi orientale. „Lumea reală, cu omenii ei reali, semăna cu un amestec de zahăr și țărână și avea, mai mult sau mai puțin, același gust.”

Preferata mea, dintr-un unghi foarte subiectiv, Onoare e mărturia că existăm într-un univers mai mic decât ne închipuim și că destinele noastre sunt legate între ele prin fire invizibile, dar de nedestrămat. „Mamele nu se duc în rai când mor. Capătă învoire specială de la Dumnezeu să mai rămână prin preajmă o vreme și să-și vegheze copii, orice s-ar fi petrecut între ei în timpul scurtei lor vieți de muritori.”

Actul III – Bastarda Istanbulului

„Toate lucrurile au un anotimp al lor.”

Cum am ajuns să citesc o poveste armenească și-o poveste turcească în aceeași carte? Tot „de poftă”. Mi se făcuse dor de Shafak și-am ajuns din nou într-o librărie. Mi-am făcut auto-instrucția de rigoare „Georgiana, azi, e rog, maximum o carte.” și-am sfârșit, ca aproape de fiecare dată, cu un braț. Printre ele și Bastarda Istanbulului, aleasă din cel mai fragil motiv beletristic: numele capitolelor.

Da, dar numele acestor capitole cuceresc, ți se imprimă cu fiecare „îmbucătură” de poveste în celulele tale de cititor și nu mai ai scăpare. Scorțișoară, Boabe de năut, Alune prăjite, Vanilie, Fistic, coji de portocală, Caise uscate, Stafide aurii și Apă de trandafiri – sunt câteva dintre capitole.

Două personaje practică alchimia absurdului. Două mame și două fiice joacă la ruleta unui destin care pare deja scris, fără știrea lor. O serie de mistere adâncite în istoria familiilor lor își fac loc în prezent. Kundera – o cafenea este locuită de ideologii. Secrete care durează vieți întregi. Un puzzle de vieți care au gust de neobișnuit și de exotic. O casă plină cu femei diferite, fiecare cu propria ei înțelegere a lumii. Un salon de tatuaje. Spirite răzbunătoare. Bastarda Istanbulului e o colecție de bomboane, fiecare cu aroma sa. Atenție doar la ultima!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here