Efemeridele lui Irvin D. Yalom

0
242
Timp de citire: 4 minute

– Ce citești?

– Efemeridele lui Yalom.

– Și cum ți se par?

– Depinde.

De la dialogul ăsta am mai renunțat la câteva păreri și m-am pricopsit cu altele. Cert e că nu e o carte care să fericească, ci mai degrabă să te adâncească. Iar dacă nu ești în cea mai bună perioadă a vieții tale, nu o recomand.

efemerídă – fr éphéméride, lat ephemeris, -idis] 1. Notițe de ziar, de calendar etc. (sau scrieri) care cuprind evenimente petrecute la aceeași dată în ani diferiți. 2. Lucrare, sub formă de tabele, alcătuită cu anticipație de un observator astronomic, în care se indică pozițiile zilnice ale soarelui, ale plantelor sau ale altor corpuri cerești, precum și unele fenomene astronomice din anul respectiv; sf [At: EMINESCU, O. IV, 86 / Pl: ~de / E: fr éphéméridés] 1. Familie de insecte pseudonevroptere, cu corpul subțire și moale terminat cu două sau trei filamente lungi, cu o pereche sau două perechi de aripi transparente, cu larve acvatice care, în stare adultă, trăiesc câteva zile sau ore.

Pe Yalom l-am citit prima oară acum peste 10 ani, în „Minciuni pe canapea”. Nu mi-a plăcut. 

10 povestiri

Irvin D. Yalom este poate unul dintre cei mai prolifici psihiatri la momentul actual. Și autor al prestigioaselor lucrări de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vândută în peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy şi Inpatient Group Psychotherapy, al cărţilor aflate la graniţa dintre ficţiune şi documentar, Privind soarele în faţa, Darul psihoterapiei, Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapiei şi Mama şi sensul vieţii și al romanelor Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea, Problema Spinoza şi Soluţia Schopenhauer.

Titlul original al cărții despre care vorbesc este mult mai explicit decât traducerea în română (care este deopotrivă poetică și sugestivă): Creatures of a Day: And Other Tales of Psychotherapy, în ideea că toți suntem asemenea efemeridelor – muritori. Doar o clipă în contextul miilor de ani care trec peste noi. 

În Efemeride, Yalom povestește în 10 episoade diferite despre lupta pacienților săi – şi lupta proprie – de a se împăca cu cele două mari provocări ale existenței: cum să duci o viață bogată în semnificații şi cum să te împaci cu finalul inevitabil al acesteia.

Nu e cea mai bună colecție de povești a lui Yalom. Deși ar putea fi. Dar depinde de întâlnirea fiecăruia cu volumul de față. Depinde de context, de experiențele prin care ai trecut și de întrebările pe care le pui. Depinde cum citești. Depinde de ce ai ajuns la cartea asta.

Cele zece povestiri abordează fricile și necunoscutele care apar în fața morții. Zece cazuri diferite ale unor oameni cu diverse vârste, trasee și obiective. Ce e prețios este că Yalom pune în fiecare dintre povestiri și câte puțin (uneori mai mult) din contextul său. Se pune pe sine în rolul de psihoterapeut, dar și de om, mai mult decât o face un scriitor.

În Efemeride nu există neapărat momente evrika!, dar cu siguranță cel puțin un text de aici are puterea să te poarte la întrebări pe care nu ți le-ai pus sau la care n-ai mai revenit de multă vreme.

Citește și În căutarea sensului vieții.

„Faptele, nu gândurile, sunt cele care contează cu adevărat.”

Ce mi-a plăcut lecturând cartea asta este modul în care Yalom dă la o parte perdelele și ne invită în culisele cabinetului lui, în „bucătăria” lui de lucru, printre dosarele cu nume de pacienți, printre povești recente sau mai vechi, dar care aduc răspunsuri actuale. 

Citind, am simțit că iau parte la un soi de „incursiune în întuneric”. Tema centrală este anxietatea legată de frica de moarte. Și, evident, de gestionarea acestei anxietăți. Cum oprim gândurile despre moarte? Cum va fi după ce nu vom mai fi? Cum îi lăsăm în urmă pe ceilalți? Unde plecăm? De ce? 

Titlul ultimei povestiri este „Totul e efemer” și îmi pare ales poate în soi de omagiu, poate în soi de concluzie; dar tot în acest capitol Yalom decide să vorbească despre o carte care pare să-i stea drept mărturie identitară: Marc Aureliu – Gânduri către sine însuși. 

E cartea asta tristă? Nu. În nici un caz. Sigur, dacă empatizezi, te vei întrista. Dar altfel, când conștientizezi cât de scurtă este viața și cât de puțin a mai rămas din ea – mai ales în contextul perioadei pe care trăim, te vei bucura că ești aici, acum. Iar asta e cel mai important.

Lecturi bune să avem!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here