[Design Stories] Vila provensală cu ferestre verzi și poveștile sale

0
639
Timp de citire: 12 minute

Pe Intrarea Bitolia, la numărul 49, undeva prin anii ’40 – ’50 se construia o casă în stil provensal, cu ferestre din cristal, cu uși înguste, dar înalte, cu scări interioare solide. Casa există și astăzi, adăpostită de un brad mare și verde la intrare. Moștenește parchetul original, ușile de un verde blând, ferestrele și cristalul, dar adoptă poveștile prezentului.

Fotografii de Maria Bordeanu

Istoria sa este scrisă în continuare, o dată la etajul doi de către proprietarii casei, o dată la parter de părinții proprietarilor și apoi la etajul unu, de două femei a căror creativitate le-a însoțit afacerea. Simona Telteu, fondatoarea brandului de bijuterii IONA și Bianca Gheorghescu, consultant de carieră ne-au deschis larg ușile și ne-au primit cu seninătate în spațiul care le este partener în business.

„Când m-am gândit ce fel de business vreau să fac, punând la bătaie toți anii de consultant, mi-am dat seama că vreau să fie un spațiu intim. M-am gândit așa, dacă eu aș fi clienta mea, ce așteptări aș avea? Și am zis că vreau să merg într-un loc în care, de la ușă, aș vrea să mă simt bine-venită, așa cum sunt.”

Showroom-ul IONA, în stânga și biroul Biancăi, în dreapta

Prima care a ocupat spațiul a fost Simona. După mulți ani de marketing, știa că vrea să schimbe direcția. Își dorea să aibă o amprentă, să aibă un business al ei. A găsit o nișă pe piață pe care putea să o exploreze și să o îmbunătățească. Căutările și cercetările au durat doi ani, dar s-au concretizat cu o misiune: #makegoldcoolagain. Sau brandul IONA – bijuterii din aur, cu un design bine gândit, cu simboluri și semnificații, care să fie accesibile financiar, dar și la îndemâna clientelor, fără prea mult efort de deplasare. Cu toate acestea, Simona își cunoștea publicul. Știa că exista dorința de a testa bijuteria, de a o proba înainte de a o cumpăra. Ceea ce însemna că trebuia să găsească un showroom după chipul și asemănarea brandului. Așa au început căutările Simonei pentru un spațiu care să îi fie partener în întâlnirile cu clientele.

Câteva luni mai târziu, Simona primește un telefon.

„Bună ziua! Mai este disponibil?”

„Bună ziua. Da, încă este disponibil.”

„Și îl pot viziona?”

„Sigur că da.”

„Îl pot vedea chiar acum?”

„Sigur că da.”

La telefon era Bianca, care se afla la capătul celor aproape șase luni de căutare pentru un spațiu care să îi fie după chipul și asemănarea misiunii sale: aceea de a însoți clienții pe un drum al înfloririi, al deschiderii, al deblocării profesionale. Știa că vrea un spațiu intim, unul care să îi primească pe oameni așa cum sunt ei. Să le spună oamenilor, încă dinainte de a ajunge să o audă pe ea vorbind, că au ajuns într-un loc sigur și bun.

Potrivire perfectă fiindcă Simona avea un spațiu disponibil și căuta un om alături de care să împartă etajul unu al vilei.

Bianca s-a urcat în mașină, aproape că nu îi venea să creadă. „Ce spui, Zara, acesta este?”, a întrebat-o pe fiica sa, care o însoțea zglobie în căutări. Ce nu știa Bianca atunci, după ce a închis telefonul, era că spațiul pe care avea să-l viziteze urma să fie birou și adăpost pentru întâlnirile cu clientele sale.

Capitolul 1. Căutarea

Simona, știu că IONA a stat la baza întâlnirii tale cu acest spațiu. Povestește-mi puțin ce înseamnă IONA, cum a luat naștere.

După mulți ani de marketing, am luat decizia că vreau să ies din mediul corporate pentru că îmi doream să fac ceva diferit, să las o amprentă mai puternică.

Voiai un business al tău?

Da, experiența antreprenorială categoric te schimbă, iar eu pur și simplu voiam experiența asta în viața mea. Vine oricum din interiorul tău drive-ul acesta de a face ceva diferit. Îmi doream foarte tare să fiu antreprenor. Apoi am identificat o oportunitate pe piață și așa a apărut IONA.

Simona Telteu

Cât timp a stat la incubat ideea? De când ți-ai dat seama că vrei să schimbi direcția și până când a ajuns pe piață IONA.

Cam doi ani de zile a durat pentru că nu am vrut să începem oricum și oricând. A fost un research destul de amănunțit în ceea ce privește piața de profil, zona de design, potențialul consumatorilor. Aici a fost și dorința mea de om de marketing să mă asigur că e totul făcut ca la carte.

Sunt convinsă că dacă aș fi făcut pasul mai devreme, traseul ar fi fost diferit. Trebuie să ai o anumită maturitate profesională ca să faci asta, cunoștințele necesare și capital. Multe business-uri se îneacă în primul an de evoluție din cauza celor trei factori: lipsa de cunoștințe, insuficiența capitalului, de la un anumit punct încolo, și lipsa experienței de viață. Sunt etape pe care nu poți să le sari.

De ce bijuteria din aur?

Am pornit de la o nevoie pe care am identificat-o și în rândul prietenelor, dar și discutând cu alte potențiale consumatoare. Și anume dorința de a face bijuteria din aur mai accesibilă ca preț, ca profil de cumpărare, să poți să o cumperi și dacă ești din Cluj și dacă ești din Satul Mare. Să nu fie nevoie să te duci în București ca să găsesti un designer sau un magazine anume. Apoi mai era nevoia de a avea o bijuterie diferită, de a avea o simbolistică, un design diferit, o semnificație. De aici a pornit totul.

Și IONA? Cum a venit numele?

Ne-am tot gândit care să fie numele. Am vrut să fie în linie cu povestea, să aibă o semnificație. Am ajuns la IONA fiindcă e un personaj biblic, mitic și are o rezonanță puternică. Plus că vreme de câteva luni ne propunem să ducem brandul și în afară. Deja avem cliente din afara țării, românce. Și se potrivește perfect pentru că IONA este un nume comun în cultura anglo-saxonă. Și, în general, în UK este la modă ca părinții să le pună numele fetelor Iona (citit ay – Oh – n uh).

Și mai există și o insula în nordul Scoției. Încă nu am apucat să o vizităm, am fost aproape de ea, care se numește Iona și este recunoscută pentru bijuterie celtică, din argint. Iona a fost un personaj atipic, a fost singurul care  s-a răzvrătit, căutând un sens al lucrurilor. Dacă e să o luăm așa, după Vechiul Testament, ar fi cam primul, înaintea tuturor filosofilor, care a cautat ideea asta de identitate și de sens.

Spuneai la început că ai gândit brandul să fie prezent în cea mai mare proporție în online. Când a venit nevoia unui showroom?

Aproape de la început a venit și ideea unui showroom. Avem și inele de logodnă, verighete sau bijuterii mai scumpe pentru care este necesar să vină clientul în showroom, să vadă măsurile înainte de a da comanda. Plus că pe piața din România există un mix de cliente.

Sunt unele care s-au obișnuit deja cu online-ul și care nu au probleme să plaseze o comandă online. Dar există și o reticența de a comanda online. Există un segment care întotdeauna se va duce să vadă bijuteria, să o probeze, să vadă cum îi vin cerceii sau cum se așază lanțișorul înainte de a lua decizia de achiziție. Aici ține mult și de educarea pieței și de către ceilalți jucători de pe piață.

Și să știi că eu mă bucur foarte tare când văd că există deschidere din partea celorlalți jucători de a-și promova platformele în online și de a le încuraja pe cliente să cumpere astfel – mă refer aici la jucătorii cu tradiție, care au o reputație bună. Pentru că așa crește industria. Nu văd lucrurile doar din perspectiva competiției, ci dimpotrivă, mă uit și din perspectiva încrederii. Pentru că și în trecut, chiar înainte de pandemie, e-commerce-ul avea problema asta, se dezvolta destul de încet. Au existat magazine online care nu construiau credibilitate, clienții aveau destul de multe neplăceri și atunci se orientat spre offline pentru a avea siguranța calității și a produsului.

Un jucător mare de pe piața de e-commerce, nu din industria noastră, zicea acum câteva luni că odată cu pandemia, online-ul a crescut cu cinci ani față de cât ar fi putut să evolueze în perioada asta. Altfel evoluția ar fi fost mai înceată.

Cum a fost pentru tine din acest punct de vedere?

Am observat o creștere în online, iar unii clienți care, în mod normal, ar fi ales canalele tradiționale de cumpărare, s-au orientat spre online. Automat se vede o îmbunătățire pe partea asta. Pe de altă parte, nu știm exact dacă această creștere ar fi fost oricum înregistrată fiindcă suntem în perioada de evoluție. Fiind un brand tânăr, e normal să fie așa. Eu cred că a contribuit și pandemia la acest efect, dar oricum eram pe creștere.

Propun să ne întoarcem la necesitatea de a găsi un spațiu pentru showroom. Ce era pe lista ta când ai decis concret să cauți un spațiu?

Ne doream o zonă centrală. Ne doream să fie o casă veche, să fie un spațiu primitor, cald și, în primul rând, ne doream să aibă foarte multă lumină naturală. Astea au fost criteriile. Nu am avut altceva mai riguros.

De ce o casă veche?

Pentru că face parte din povestea IONA, din identitate. Nu se potrivește cu un altfel de spațiu. Oricum identitatea noastră este să îmbinăm vechiul cu noul. Sloganul nostrum este #makegoldcoolagain; aurul este tradițional un metal foarte vechi folosit în bijuterie, dar în același timp îi dăm acel coolness prin design și prin modul în care comunicăm. Este acest melanj între vechi și nou pe care ni l-am dorit să-l păstrăm și care face identitatea mai unitară.

Știi care este povestea casei?

Nu știu exact care au fost primii proprietari, dar știm că a fost construită în anii ’40 – ’50, în stil provensal. Stilul se recunoaște prin forma geamurilor și prin construcția dreptunghiulară. Chiar mi-a spus cineva acum un an că și parchetul este cel original. Și-a dat seama datorită formei șipcilor, și anume că parchetul în V din anii ’40 – ’50 se recunoaște prin forma alungită și îngustă.

Cu ce te-a cucerit spațiul?

Lumina, în primul rând. Apoi geamurile și ușile, culoarea lor. Tapetul de pe hol. Și ușile albe cu cristal, înțeleg că geamul este cristal și nu se mai găsește așa. Mi-a spus cineva care locuiește într-o casă veche că acesta este un tip de cristal care se folosea înainte în casele vechi.

Capitolul 2. Potrivirea

Cum a fost la tine, Bianca? Ce a declanșat căutarea unui spațiu?

Specificul business-ului meu este de consultanță în carieră. Este o relație destul de intimă ce se clădește între client și consultant. Când m-am gândit ce fel de business vreau să fac, punând la bătaie toți anii de consultant, mi-am dat seama că vreau să fie un spațiu intim.

M-am gândit așa, dacă eu aș fi clienta mea, ce așteptări aș avea? Și am zis că vreau să merg într-un loc în care, de la ușă, aș vrea să mă simt bine-venită, așa cum sunt. Să nu trebuiască să spun ce am facut, câte roluri am avut, ce CV impresionant am, ci pur și simplu: „Bună! Am venit.”

Bianca Gheorghescu

Ce anume căutai?

M-am gândit că am nevoie de un spațiu luminos. Pentru mine lumina contează foarte mult pentru că mă hrănește, mă încarcă. A durat foarte mult căutarea. Mie mi-a venit ideea în ianuarie 2019. Mai avusesem și în 2018 tentative să definesc ceea ce vreau să fac, dar în 2019, la început, m-am hotărât.

Pe fondul acesta, am început căutarile. Cel puțin șase luni am căutat spațiu. Dar nu mă lăsam, eram abonată la toate newsletterele posibile. Până într-o zi, când am scris pe listă exact ce vreau de la spațiul respectiv. Dacă avea lumină, nu avea bucătărie. Dacă era spațiul cât de cât bun, avea un proprietar care nu îmi inspira încredere.

Și atunci am scris în detaliu, pe un carnețel, ce voiam. Chiar de la zonă, apropo, nu s-a potrivit 100% fiindcă eu îmi doream undeva pe la Armenească – Universitate, am o legătură specială cu zona aia. Dar nu am exclus și alte zone. După care am scris: să fie luminoasă, să aibă parchet vechi, să fie casa bine izolată, să fie pe o străduță secundară, să am loc de parcare în față. Inclusiv la chirie am pus cât aș fi dispusă să plătesc. În două săptămâni am găsit spațiul!

Și l-am găsit pe aceasta stradă. Tu știi că eu am lucrat pe aceasta stradă mulți ani de zile. Din tot Bucureștiul acesta mare, aici am găsit. Mi se pare cumva că s-a închis cercul. Aici am trăit cei mai frumoși ani din punct de vedere profesional, aici m-am desăvârșit, pe strada aceasta. Și să vin aici, să fiu propria mea șefă, mi se pare extraordinar.

În ziua în care am găsit anunțul, nu credeam că mai poate fi valabil. Am sunat, era valabil. Am întrebat dacă pot să-l văd, mi-a spus da. Am întrebat dacă pot să-l văd chiar atunci, mi-a spus da. Am luat-o pe Zara, am parcat. Când am intrat, nici nu urcasem, iar eu îmi și imaginam cum aș putea veni aici în fiecare zi.

Ne-am întâlnit și am bătut palma. Era și Zara, care e și cu noi acum, la interviu.

Zâmbim și ne mai bucurăm de încă o gură de cafea. Maria și Simona s-au retras în camera cealaltă și povestesc împreună. Mai zăbovesc puțin înainte să facem turul casei și o întreb pe Bianca despre partea sa preferată: decorarea spațiului.

Cum ai decorat, voiai ceva anume?

Întotdeauna mi-am imaginat spațiul ca având o masă mare, la care să stăm cu toții, nu un birou individual. Mi-am dorit să fie un spațiu umplut cu obiecte dăruite de oameni pe care îi iubesc și care mă iubesc. Omul simte când vine, e o energie care te învăluie.

Tu știi povestea. Masa pe care am cărat-o, scaunele, măsuța pe care mi-a dăruit-o Lucian, soțul meu, vaza, pe care mi-a dat-o prietenul meu cel mai bun. Pictura care e făcută de o prietena de a mea. Felicitările. Măsuța pe care am găsit-o la un second hand, în orașul Victoria, în munți și pe care am vopsit-o cu tata. Fiecare obiect are o poveste.

Am făcut un business shower pentru că m-am gândit cum ar fi dacă prietenele mele cele mai apropiate ar veni la o masă și am ciocni un pahar împreună. Să fie ca zânele bune, ursitoarele care să dorească spațiului și business-ului să evolueze frumos.

Primul obiect pe care l-am adus a fost o cruce din lemn, eu cred foarte mult în Nihil Sine Deo, și atunci acesta a fost debutul. Am și documentat mutarea. Am cărat șase scaune într-un Renault Megan, iar la viraje îmi tot venea un picior de scaun în obraz! (Râdem). Dar sunt lucruri frumoase! Aș fi cărat orice, chiar și în spate.

Cum simți că a contribuit acest spațiu la business-ul pe care îl faci tu?

Cred că a contribuit foarte mult pentru că e sentimentul pe care îl dă persoanei până când mă aude vorbind, până când se deschide în fața mea. Îl primește spațiul. Clientul intră, este bine primit. Spațiul contribuie mult la asta. În plus eu mă simt bine aici, mă încarcă. Strada e liniștită.

Spațiile pe care le locuim ajung să fie locuite de momentele pe care le împărțim sau le împărtășim în acel spațiu. Care ar fi bucuriile tale memorabile pe care le-ai împărțit aici?

Eu aici am văzut niște oameni deosebiți înflorind. Îmi place foarte mult să lucrez cu femeile și cred că o să mă concentrez, cu riscul de a părea că discriminez, pe a lucra doar cu femei pentru că femeile au nevoie de o doză de blândețe în plus, de o doză de nurturing și de grijă.

Am avut cliente care au venit abătute, triste, stăteau cu mâinile încrucișate sau simțeau că viața lor e pe pilot automat, că nu mai sunt ele. De la o ședință la alta, să le vezi că înfloresc… Mie mi-au dat lacrimile aici de multe ori, dar au fost numai lacrimi de bucurie. Să vezi transformarea în ochii lor, să vezi că vin cu un zâmbet care iradiază toată camera, că încep să capete acea încredere in ele, e cel mai frumos lucru. Cred că toată energia asta intră în pereți și se transmite.

Am tot timpul un pachet de servețele pe masă pentru că aici oamenii mai plang, uneori, și de tristețe, de am pierdut trenul, mi-am irosit viața cu un job care nu mă împlinește. Dar eu nu cred că ele s-ar deschide dacă nici spațiul nu le-ar permite. Iar când zic spațiu zic și metaforic, zic și „Știi ce? Masca jos, spune-mi unde doare?”

Capitolul 3. Bucuriile

Între timp ni se alătură Simona și Maria. Zara ne bucură cu câteva versuri dintr-o melodie preferată, iar eu profit de vibe-ul melodiei și o întreb pe Simona despre bucuriile sale, cele pe care le-a construit între pereții acestui spațiu. Evident că sunt conjugate cu momentele frumoase alături de clientele sale. Mai sunt momentele de cafea alături de Bianca, care îmi mărturisește că stilul concentrat de muncă al Simonei o inspiră și pe ea foarte mult.

Ne ridicăm, ușor amorțite de pe scaun, mai facem un tur de casă, ne pozăm la oglinda minune de pe hol și coborâm. Simona, Bianca și Zara ne petrec până în prag de ușă, unde mai povestim câteva momente. Rămâne între noi, dar tare am mai fi stat! Muzica, florile și lumina…rămân toate adunate pe suflet.


Acest material face parte din seria DesignStories, o inițiativă CoverStories în care explorăm spațiile unor povești în intimitatea lor. Intrăm în inima unui loc, ștergem praful, răscolim, descoperim, întrebăm, aflăm. Lăsăm locul să-și spună istoria și să-și scoată la iveală misterele.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here