[Design Stories] AlbAlb – buticul de design românesc

0
729
Timp de citire: 9 minute

Designul, prin definiție, are nevoie de spațiu în care să se desfășoare, în care să se exprime. Are nevoie de oamenii lui și de energia lor. Un obiect de design poate fi frumos, poate completa o idee sau poate fi funcțional. Are nevoie de o relație în care să se desfășoare, dar și de un context. Cristina Olteanu are 34 de ani și, din 2018 articulează AlbAlb, un spațiu unic dedicat designerilor români în care creează cadrul perfect pentru intersecția elementelor de care pomeneam mai devreme.

Fotografii de Maria Bordeanu

Loc: AlbAlb, Strada Lt. Av. Șerban Petrescu, nr. 1

AlbAlb e un spațiu care vorbește de la sine. S-a născut din pasiunea Cristinei pentru artă și design, deși a crezut că o să fie director de bancă. Numai că viața nu e niciodată cum ți-o așterni pe hârtie. Cristina a urmat cursurile Facultății de Finanțe-Bănci, apoi a continuat cu studii de economie și econometrie în Londra. Mărturisește că, inițial era foarte orientată către business și cifre, iar cămășile și butonii pe care încă le are acasă, făceau parte din elementele care îi caracterizau fiecare zi. Astăzi, se bucură de un domeniu la polul opus.

Cristina, spune-mi te rog, în câteva cuvinte, cine ești și ce ai făcut până să apară AlbAlb în viața ta? 

Dupa ce m-am întors de la facultate din Anglia, am lucrat 2 ani – un an ca Management Trainee la ING și un altul ca specialist creditare companii mari românești, până când am avut primul gând că aveam nevoie de o zonă artistică în viața mea. Am încercat să îmbin business-ul cu o parte de creație, ba chiar am început și cursuri de pictură cu Alexandru Rădvan pe care le-am luat foarte în serios. Dar, a nu se confunda, una e talentul profesorului și cu totul altceva entuziasmul elevului (zâmbește). 

Mi-au plăcut foarte mult cursurile de pictură, iar după aceea am încercat să merg tot mai mult spre zona de artă. Mi-am dorit studiez arta ca investiție și așa am ajuns să fac un curs de vară la Sotheby’s Institute of Art. Cea mai bună variantă pe care am găsit-o după aceea a fost Casa de Licitații Artmark, iar când am început să lucrez la acolo, mi s-a părut un vis. Am lucrat 6 ani la Artmark (2010 – 2016), perioadă în care am fost și co-fondator Lavacow (din 2013).

Era o diferență colosală să lucrez în domeniul creativ, cultural, chiar dacă era un business, față de rigorile cu care eram eu obișnuită. Am învățat foarte multe despre artă, dar și despre business-ul în artă la Armark, deși totul mă entuziasma și o luam ca pe o joacă. Am învățat mult și despre arta românească, pentru că până atunci nu știam mai multe în afară de Toniza, Luchian și Grigorescu. 

În 2017 am fost implicată și în organizarea celei de-a doua ediții a Bienalei Art Encounters. Am vrut să văd cum se simte arta și dintr-o organizație non-profit. A fost o experiență minunată în care, timp de un an și jumătate, împreună cu echipa bienalei am reușit să aducem împreună comunitatea din Timișoara cu artiști contemporani naționali și internaționali și să animăm spații inedite, uitate, din Timișoara. După 2 ani de locuit în Timișoara, m-am întors în București și mi-am dorit să articulez ceva al meu. Nu știam ce, dar cumva s-au legat toate lucrurile și, în octombrie 2018, am lansat AlbAlb.

Cum ai găsit casa AlbAlb

Am avut noroc, m-a sprijinit familia cu spațiul. La început, aici era o casă care nu a fost folosită timp de mai mulți ani. Am văzut însă potențialul care striga din toate ungherele. Am scos ușile și am vopsit totul alb, am fluidizat tot traseul. Și s-a mulat perfect pe ceea ce-mi doream să articulez aici. Casa are o energie a ei, care se potrivește perfect cu proiectul. 

CITEȘTE ȘI Interviu: Mura și Ana, ilustrația naivă și omul din spatele ei

Și numele? Cum ai ajuns la AlbAlb?

Numele a venit deodată. Voiam să sune prietenos, să fie ușor de ținut minte si m-am jucat cu cuvintele până a ieșit ceea ce este: un canvas alb, menit să pună în valoare piesele de design românesc. Nu am vrut să fac o galerie, ci să creez un spațiu de promovare a artei și designului românesc, așa cum arată el acum. Mai degrabă un magazin – butic de obiecte de artă, dacă vrei. Mai mult, conceptul white cube presupune un spațiu complet alb, pe care îl pui la dispoziția artistului, sigura care contează fiind lucrarea.

E nevoie de o singură privire ca să-mi dau seama că poți găsi aici de la ceramică mică și accesorii, până la obiecte de decor sau piese de vestimentație. Cum faci selecția obiectelor și designerilor care sunt expuși aici?

Cred că e important să-ți spun că mi-am dorit să creez un spațiu în care oricine să-și găsească ceva de cumpărat: așa că există piese de artă la câteva sute de euro, dar și felicitări la 15 lei  sau broșe de 50 de lei, obiecte de mic mobilier pentru casă sau bijuterii de câteva sute de lei. 

Ca orice business la început, am învățat că trebuie să ai răbdare și să nu-ți pierzi entuziasmul. Iar când vezi că designerii sunt entuziasmați și vin și clienți curioși să descopere noutăți și dornici să înțeleagă, lucrurile capătă sens. Înainte de perioada de pandemie, la etaj, găzduiam și cursuri de artă sau de ilustrație, ateliere creative sau pop-up-shop-uri.

Designerii de la AlbAlb sunt curatoriați de mine. Am început cu câțiva dintre cei pe care îi cunoșteam deja și îi apreciam, iar selecția se întâmplă acum pe două planuri: fie descoper eu pe cineva sau primesc o recomandare, fie un tânăr artist îmi scrie și de acolo începe dialogul. 

Care sunt elementele care crează alegerea perfectăCe trebuie să aibă designerul pe care îl inviți în spațiu?

Cel mai mult cred că îmi doresc să se potrivească împreună cu ceilalți designeri care există aici. Originalitatea e un alt factor. Și continuitatea e foarte importantă. Să aibă un stil, să se vadă că e al lor, personal și că nu încearcă să recompună vreun succes. Evident, calitatea e necesară. Un obiect poate să arate bine, dar trebuie să fie un material și o lucrătură de calitate. Și, tot pentru mine, e important să fie cineva care asta face.

E important să nu primesc obiecte de la oameni care au doar o pasiune pe care și-o manifestă o dată la ceva timp; sunt foarte puțini cei care fac design dintr-o adevărată pasiune pe lângă obiectul de activitate principal și, de regulă, au o conexiune cu design-ul: sunt fie pictori, fie arhitecți sau sculptori. Încerc să mă țin în direcția asta și există foarte mulți designeri cu care mi-ar plăcea să lucrez. Alții sunt la început și abia acum își pun la punct toate daravelile care țin de organizarea cu acte, firmă ș.a.m.d.. 

Un tur de AlbAlb

O rog pe Cristina să facem împreună un tur de AlbAlb și să-mi spună poveștile ei preferate. Mă „amenință” că nu o să plecăm prea curând. E bine. Avem timp destul. Să respirăm design românesc!

Scările care duc la etaj sunt încadrate de ilustrați botanice în acuarelă, semnate de Irina Neacșu. Mai jos, o serie de art print-uri de la Zâna Pixeluța, descriu un soi de galerie aproximativă pe o temă care explorează relațiile de cuplu. 

Câteva art print-uri cu personaje fantastice de la Georgiana Chițac îmbracă prima încăpere de la AlbAlb. Pe rafturile de aici, doi copii din ceramică, modelați de Andrei Pandea, un artist sibian, așteaptă cuminți să completeze rafturile unei biblioteci pretențioase. Pe Andrei i l-a recomandat Cristinei o clientă franțuzoaică și, de atunci, copiii duioși modelați de artist își găsesc locul la AlbAlb. Tot el creează și doamnele elegante, ușor timide și resemnate, care sunt de fapt niște cutii de bjuterii.

În prima parte a buticului se desfășoară generos și zona de papetărie: felicitări, cărți poștale și carnete care poartă numele unor ilustratori celebri de la noi: Ioana Petre, Georgiana Chițac, Diana Cojocaru, Irina Neacșu și Ioana Nicoară cu felicitările animate inedite pe care le poți scana pentru a prinde viață. Încet-încet ajungem într-un sector care-mi place mult: publicistică și carte de design, de artă, de arhitectură și de poezie. 

Ceramică, bijuterie și gest

Cristina mă conduce către sectorul pe care îl numește „ceramică mică”. Căsuțele transilvănene desenate într-un stil naiv ale Ralucăi Țincă (Little Houses) sunt primele pe care mi le prezintă. Apoi, ceva mai încolo, pe raft, sunt așezate obiecte de la Căsuța cu cerdac. Lângă, au mai rămas doar câteva lămpi iconice din ceramică raku și lemn. 

Accesoriile ceramice Gruni create de Livia Coloji de la Timișoara au și ele raftul lor dedicat. Spre stânga, Cristina mă conduce către zona ceva mai artistică, cu forme organice. Juxtapunerea pe care o face Cristina în butic este una naturală și foarte firească, reușind să creeze un mix frumos între obiectele cu forme abstracte și cele foarte foarte bine definite. Mai mult, îmi mărturisește că tot ea s-a ocupat și de amenajare de la bun început, ajutată de tatăl ei. 

Miruna Belicovici, o artistă care a fost avocată face bijuterii unicat, organice, din argint cu bronz sau aur. „Mie îmi plac mult butonii Synaesthesia cu pirită brută, deși am stabilit că nu mai port butoni. Mi se pare că pietrele de aici, așa ar trebui să fie dintotdeauna.”

IONA e un alt brand care se găsește în aceeași vitrină (și care s-a lansat în același timp cu buticul AlbAlb), alături de broșele somptuoase create de JoséphineDiana Cojocaru și Ceramic Sparrow sunt alte câteva branduri sub care poți găsi obiecte de design, atât funcționale, cât și decorative. 

Tot în spațiul din inima casei AlbAlb mai există o zonă dedicată accesoriilor – genți sub eticheta Le Dot – Alina Cioară care face niște modele cu fețe duble, în care combină materiale diferite, astfel încât fiecare geantă este unicat. Cristina desface un astfel de plic și îmi arată texturile tuturor modelelor. Tot genți cu ADN special și inedit sunt cele de sub umbrela brandurilor LemniaMarie Nouvelle și Atelier Tron (portofele vopsite organic cu plante). Toate lucrurile de aici sunt obiecte de design. Sau gesturi, cum îmi place mie să le spun. Intenții de frumos. 

CITEȘTE ȘI [DesignStories] În atelierul Marie Nouvelle

Trei insecte tronează deasupra rafturilor în fața cărora ne-am oprit. O rog pe Cristina să mi le prezinte: Răzvan Cornici, tot de la Timișoara, are o tehnică specială de sculptură în hârtie sau colaj 3D. Îi place foarte mult târgul de vechituri de lângă Timișoara, se duce și găsește tot felul de rame deosebite și le reinterpretează. Acestea, de exemplu, erau o serie de rame cu fluturi și, folosind ca fundal hârtia manuală pe care a făcut-o în facultate, a creat insectele pe care le vedem aici, din hârtie colorată.” 

Trecem în zona de „ceramică mare”, unde Studio Mud, Sanda Ceramics, Tactil Util, DeCeramică, Sandra Berghianu, Una ca Luna, Corina Marină (Arad) și Alexandra Constantinescu (Cluj) poartă fiecare câte o istorie și elemente care imprimă personalitate obiectelor de design pe care le creează. Cești, ceainice, farfurii sau accesorii pentru masă – toate constituie declarații create manual pentru cel puțin un moment frumos.

Și CoolWoolStudio are câteva piese expuse. (Îmi amintesc cu drag de Erika Popliceanu și de piesele ei, dintr-un interviu scris pentru Forbes Life în 2017). Mai departe, Cristina mă conduce către zona de lumânări parfumate și-mi prezintă o lumânare cu parfum de șampanie și pomelo de la Flair Scent, despre care-mi povestește că au clienți fideli și arome care mai de care mai speciale.

Undeva în mijlocul camerei, chiar lângă fereastra principală, am pus ochii pe gențile împletite de la Vilegiatura. Cristina îmi mărturisește că și ea are o pasiune pentru rafinamentul lor – chiar astăzi poartă cerceii de la ei. Vilegiatura e un brand din Cluj care creează cu multă responsabilitate atât bijuterii din alamă placată cu aur, cât și genți care te țin o viață – și ca să-mi exemplifice, îmi arată o geantă la a cărei lucrătură a fost nevoie de 3 meșteri diferiți. „Bijuteriile sunt accesibile și se dau foarte bine. Gențile sunt cele care au un public aparte, pot părea mai scumpe, dar implică foarte mult meșteșug și sunt o investiție de care te bucuri o viață întreagă.”

Colaborarea cu Micul Haos e una dintre cele mai recente apariții din buticul AlbAlb. Maria Mandea, creatoarea, a studiat designul de obiect și lucrează foarte frumos. Uite, jocul și cartea de colorat și decupat Paper Friends, cu cele 11 siluete care pot fi decupate și desenate pentru a crea 11 personaje unice. Personajele seamănă de parcă tocmai ar fi coborât dintr-un film Pixar pentru copii. Mi se pare un cadou atât de frumos pentru copii!”

Artă-de-încântat și artă-de-purtat

A doua încăpere în care intrăm e un soi de galerie-garderobă, unde piese de îmbrăcăminte și accesorii semnate de artiști români stau cuminți și așteaptă să li se spună povestea. Un univers în care găsim branduri precum Ana MarchetanuReena (bijuterii din bronz), monom (minimalism și puțin glam însuflețit la Cluj), Anayd Blu – prezentă cu o colecție care se numește „Amintiri din fericire” și seamănă cu un fel de origami din hârtie de argint. Personalitățile jucăușe își pot găsi accesorii semnate de Mimieux (Târgu Jiu), în timp ce doamnele sau domnișoarele sofisticate pot alege fie cerceii creați de Mura în colaborare cu Sandra Berghianu, fie unul dintre modelele iubite de la GruniMaria Paltin e un alt designer care se distinge prin obiectele-broșă (adevărate senzații vizuale) pe care le creează și care metamorfozează în insecte de porțelan unicat cu finisaje de aur. 

CITEȘTE ȘI 155 de branduri românești pe care merită să le cunoști

Zona dedicată pieselor vestimentare nu e una de fashion. „A vinde design românesc e un cu totul alt business, de aceea am ales doar câteva branduri pe care să le integrez la AlbAlb. Printre ele se numără gențile create din piele naturală de Alexandra Irinciuc, câteva piese de la Alina Cioară (Le Dot), Daring Trash (un brand contemporan pentru femei, o creație a designerului Ioana Boroș, Cluj), dar și câteva elemente create în colaborare de către Atelier Tron și DeFlorian îmi spune Cristina în timp ce îmi arată cu răbdare fiecare piesă expusă.

Și aici, spațiul e completat de câteva ilustrații fine de Ágnes Keszeg, Diana Cojocaru, Irina Neacșu, Mădălina Andronic, Ioana Petre și Ana Kun. Ne oprim și în fața unei lucrări de Dan Raul Pintea – intitulată „XYZ” – care și-a transformat planșeta de lucru din facultate într-un tablou arhitectural cu materiale refolosite, reinterpretate. Tot Dan Raul Pintea este și inițiatorul proiectului „Dragoste”, pe care Cristina îl aseamănă cu iconicul „LOVE” al artistului american Robert Indiana. Total atipice sunt și piesele de la Hyperborean Folklore, creat de Iraida Florea și inspirat de couture-ul etnic românesc, deasupra cărora stau așezate câteva fotografii făcute de Dan Perșinaru.

Ieșim pe balcon și, dincolo de gardul înflorit și de smochinul vede, se vede parcul George Călinescu. Suntem într-un început cu toate, iar Cristina e de acord cu mine. Vorbim despre cum să ne creăm spații frumoase și armonioase, iar ea îmi spune că ochiul se formează în timp, doar prin exercițiu. Așa cred și eu. Că ne putem face viața mai frumoasă, exersând frumosul. Iar un exemplu poate fi o vizită la muzeu, într-o galerie de artă sau, de ce nu, într-un butic de design românesc.

Să ne fie frumos în toate!

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here