De ce Mucha? O monedă de prețuit.

0
913
Timp de citire: 4 minute

Emoția a fost dintotdeauna filtrul prin care am cuvenit, cu noi înșine, dacă merită(m) un anume ceva. Nu am fost dintotdeauna atât de conștienți de asta; adevărul e că nu l-am avut dintotdeauna pe Meik Wiking care să ne povestească despre felurile în care amintirile sunt conectate cu emoțiile și să facă din asta o cercetare, nici nu am avut vreun instrument care să măsoare fericirea, precum Hedenometrul pentru Social Media. Dar le-am simțit, la un nivel abstract.

L-am întrebat pe tata când a fost cel mai fericit. Mi-a răspuns că atunci când vine mama acasă.

Am întrebat-o pe mama când a fost cea mai fericită. Mi-a mărturisit că atunci când fratele meu s-a născut sănătos.

L-am întrebat pe soțul meu când a fost cel mai fericit și… după câteva momente de pauză mi-a spus: ”Când mi-au cumpărat ai mei primul meu calculator.”

Dacă ar fi să descriu emoția și să ignor pentru câteva secunde definițiile științifice (”Toată lumea știe ce înseamnă o emoție, asta până când li se cere o definiție.”), aș spune că este învelișul nostru invizibil, un soi de mantă, care își permite să absoarbă milioane de stări, experiențe, cuvinte, impresii sau microexpresii, gusturi, gesturi sau sunete care ni se pot întâmpla într-o zi. Și să le păstreze pentru totdeauna. Și să le activeze în situații neprevăzute. Iar dacă ar fi să-i dau și un nume metaforic acela ar fi Cal Lightman, din ”Lie to me”.

Să continui.

Nu am fost conștienți de emoție și ce anume activează în corpul nostru, nici oamenii de știință nu i-au dat un preț într-o vreme. În aceeași măsură, de cele mai multe ori, nici intuiția nu a funcționat pentru unii dintre noi. În schimb, cei mai curajoși o ascultă și ne surprind cu declarații abstracte despre cum și-au ascultat inima.

Dar emoția înconjoară fiecare moment din viață. Au fost studii care au demonstrat că nu este necesar să experimentăm o situație dificilă, ci doar să o vedem într-o fotografie, iar corpul nostru se va activa ca și cum am fi noi în acel context. Ca să nu mai amintesc despre faptul că stările de bună dispoziție acționează ca o hrană pentru celule, în timp ce stările opuse contribuie la distrugerea lor și la îmbolnăvire. 

Emoția e moneda noastră cea mai de preț, iar asta a fost descoperită de unii un pic mai devreme decât alții. Cum a fost Mucha.

„Cel care comunică din emoțiile sale unui alt suflet, acela se numește artist.”

Asta spunea Mucha în timpul vieții, una dintre cele mai frumoase declarații de artist. Emoțiile pe care le transmite un Mucha sunt legate mai mult de verbe. Pentru mine o lucrare de Mucha este o acțiune în desfășurare, o permanentă schimbare, este vie ca cea mai frumoasă amintire. Inspirația pe care și-a luat-o din natură poate să contribuie la asta, dar la fel de bine și culorile sau liniile organice, vioiciunea sau speranța. Abundența de detalii mă teleportează într-o zi din copilărie, atunci când timpul nu trecea fără îndestulare. 

Citind despre Mucha am aflat și despre atelierul în care a lucrat o vreme alături de Gaugain. Din tot ce am aflat despre el, mi-a rămas bine întipărită imaginea sa din acea vreme: într-un atelier în care tămâia era parfumul nelipsit, pianul din colț la care cânta un alt artist, culorile de pe masă și cele 16 ore pe care le petrecea lucrând. Criticul Albert Aurier îi spunea tot în acea vreme lui Gaugain despre Mucha: ”Ai în preajma ta un decorator de geniu!”

Genialitatea lui a venit în urma muncii. Ca și în cazul altor artiști, lucrările lui Mucha nu s-au născut de la sine, ci prin timpul și studiul acordat. Celebra actriță Sarah Bernhardt i-a fost prilej de studiu, ajungând să știe ce anume trebuie să scoată în evidență în posterele sale, și ce anume să mascheze: ”Sarah avea o frunte îngustă, ceea ce o făcea să se simtă puțin rușinată. Drept pentru care mereu aveam grijă să îi acopăr fruntea cu mult păr.”

Arta este subiectivă, iar uneori funcționează ca o oglindă pentru noi înșine. Se reflectă propriile noastre emoții, o interpretăm în acord cu propriile noastre experiențe, o păstrăm pentru propriile noastre momente, în intimitatea spațiului personal. În cazul lui Mucha, paleta de emoții variază: să stârnească un soi de nostalgie pentru vremuri trecute, să îndemne către libertate, așa cum par portretizate personajele sale, să planteze o sămânță de mister. Dar toate rezultă și din structura pe care s-a dezvoltat artistul: Mucha și-a dorit mereu să lase moștenire o istorie pictată a poporului său (nostalgia), cu toate că a început ca om al bisericii, nu și-a pierdut obiectivul: acela de a fi artist (libertate), iar o perioadă din viața lui misticismul i-a fost interes (mister). 

Pentru mine arta înseamnă mereu emoție, dar e o emoție atât de bine ascunsă încât am nevoie de timp să o pot desluși. În cazul lui Mucha, emoția este legată de acțiuni, de verbe, iar acestea, la rândul lor, sunt cusute cu imagini din copilărie. Ca de exemplu, o dimineață de primăvară:

A bea lapte cu cacao

Culorile, mișcarea, atitudinea, tăinuirea unei lucrări de Mucha trezesc în chip misterios, două amintiri pe care le credeam uitate. În prima sunt acasă, în vacanța de primăvară, iar în fața casei cireșii sunt înfloriți. Pe alocuri, la margine de gard, în grădina cu flori, stau să înflorească câteva lalele. În tot acest timp, ziua începe cu o cană de lapte fierbinte, presurat cu cacao amară. Mama mă strigă, e nevoie de mine la bucătărie.

A-i cumpăra mamei o eșarfă

Tot Mucha mi-a amintit de una din cele mai dragi imagini din copilărie, și anume Ziua Mamei. Strângeam în fiecare an banii de cheltuială pentru școală, iar când socoteam că am destui lei, zăboveam în oraș după cea mai frumoasă eșarfă pentru mama. Deseori mă bucuram și de un rest pe care îl puteam cheltui pe o felicitare. 

Nerăbdarea, mirosul de cadou nou, de curat, de pământ proaspăt de primăvară, de cacao și imaginea câtorva lalele sunt cele care revin în momentul în care răsfoiesc un album Mucha… sau atunci când admir bijuteriile create după lucrările sale. Și da, o emoție e o bogăție!

Sunt curioasă, pe tine ce imagini te frământă atunci când răsfoiești sau porți artistul preferat?

_________________________________________

Acest material face parte din campania Inspirația FREYWILLE, pe care suntem onorați să o găzduim pe canvasul nostru digital. Parteneriatul dintre CoverStories și FREYWILLE poartă în ADN-ul său conexiunea dintre artă, inspirație și povești frumoase, dar și dintre bijuterie, emoție și feminitate. FREYWILLE este unul dintre brandurile care ne inspiră și care creează alchimie folosind arta, pulberea de aur și emailul pentru a sculpta eleganța atemporală a bijuteriilor sale. CoverStories și FREYWILLE vă invită să citiți povești care inspiră, care umplu și care explorează și să descoperiți atemporalitatea unor bijuterii care ascund povești și trezesc emoții.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here