De ce e Septembrie cea mai bună lună pentru rezoluții

Timp de citire: 4 minute

Ador toamna și promisiunea pe care o poartă: aceea că vom trece într-un alt anotimp, că va schimba peisajul, că e un nou început. Pentru mine, septembrie e noul ianuarie.

September is the new January e un titlu pe care l-am descoperit citind Forbes. Tami Forman, unul dintre contribuitori, sesiza în articolul său faptul că fenomenul lui septembrie este discutat deja pe Wall Street Journal, Inc. sau Fast Company și, deși la început i se păruse absurd într-un mod amuzant, ulterior a realizat că septembrie chiar poate fi un început. După preambul, redactorul trece la recomandări concrete în care îi invită pe cititori să-și definească obiective clare: învață o nouă limbă străină, organizează-ți locul de muncă, apucă-te de exerciții, începe un curs de yoga, etc.

În 2018 iReach Insights au descoperit în cadrul unui studiu că 56% dintre respondenți cred că ianuarie este cea mai depresivă lună, urmând noiembrie, februarie și decembrie pe locurile 2, 3, respectiv 4. Motivele sunt de la sine înțelese: vreme rea, frig, lipsa soarelui și a luminii, probleme financiare, întoarcerea la muncă după vacanță, și lista poate continua. Nu-i de mirare că promisiunile pe care le facem la început de an au tendința de a se topi în același timp cu zăpada, primăvara. The Telegraph susține la rândul său, într-un material complex publicat chiar luna trecută, că septembrie e luna ideală pentru rezoluții.

Toate acestea corelate, m-au făcut să mă gândesc. Ar putea fi septembrie o nouă bornă de așezat gândurile și planurile dintr-un an? Poate una mai productivă?

Rezoluții de început, încă din copilărie

Încă de la 7 ani, septembrie se traduce într-un cu totul alt început: toată pregătirea pentru noul an școlar, găsirea uniformei, intrarea într-o clasă nouă, materii noi și profesori noi, reinventarea unei noi garderobe, căutarea tuturor manualelor și rechizitelor de care aveam (sau nu neapărat) nevoie, un nou ghiozdan, o nouă pereche de încălțări, noi promisiuni de tipul „anul acesta voi lua numai de 10” sau „anul acesta mă voi apuca de finlandeză”.

Mai târziu, septembrie este luna în care demarăm proiecte noi atunci când lucrăm în companii; după o vară istovitoare și plină de plecări, fiecare dintre noi pare că se articulează cu ceva mai multă ambiție într-un proiect sau altul, promițându-și rezultate, creșteri, rapoarte cu grafice ascendente. 

De ce n-ar putea fi septembrie acel început de care avem nevoie, chiar în miezul anului? Între haosul perioadei de vacanțe de peste vară și vremea mohorâtă care se anunță la sfârșitul fiecărui an, septembrie s-ar putea să fie numai bine, capitolul câștigător.

Argumentele mele pentru care Septembrie e perioada perfectă pentru rezoluții

Anul trecut scriam pe blogul personal: „Toamna e o bucurie care mă revigorează și care mă așază, în același timp. Mă așterne în fața mesei de scris, dar mă duce și în parcuri să casc gura la frunzele care cad, mă compromite în bucătărie în fața unor rețete (aparent) ușoare, dar mă duce și la teatru, căci abia acum se deschide stagiunea nouă. Pare abstract, dar mie toamna mi se pare că are cele mai lungi zile și cele mai frumoase nopți. Septembrie e un început. Unul fără temperaturi care te topesc, cu dimineți care-ți dau ghes să te apuci de muncă, cu seri topite într-un pahar de vin sau într-o cană cu ceai, depinde de companie. Pe 1 septembrie, Mihai Șora scria pe pagina sa Facebook un lucru care m-a emoționat și care m-a tras (delicat) de-o ureche: de fiecare 1 septembrie își face ordine pe birou și își scrie pe un cartonaș special, două-trei lucruri pe care își dorește să le învețe (anul acesta, limba japoneză). De gândit. Și făcut. Până atunci, mă ocup de plăcerile lui Septembrie.”

Așadar, de ce cred că e septembrie un anotimp bun pentru începuturi?

1. Așezarea

Septembrie înseamnă trecerea de la vară la anotimpul rece și o dată cu schimbarea garderobei și a elementelor care te trimit cu gândul la vacanță, septembrie înseamnă și tihnă. Ai timp să-ți împăturești fiecare piesă de vară și s-o pui deoparte, ai timp să colinzi magazinele în căutarea puloverului ideal, copiii se întorc la școală, rutina își reia locul în raftul activităților zilnice și așa mai departe. Cu alte cuvinte, ai timp pentru tine și pentru așezat gândurile în ordine. Ce motiv mai bun pentru planuri și rezoluții?

2. Relaxarea

Toamna poartă cu ea o caracteristică nostalgică. Acea atmosferă hygge de care vorbesc danezii. Poate fi determinată de schimbarea vremii sau poate de încărcătura simbolică, dar parcă toamna avem timp mai mult într-o zi (poate sunt minutele câștigate când nu ne mai ștergem fruntea de sudoare?!). Toamna e luna aceea în care simți că te poți relaxa după-amiaza, că poți investi timp în tine, în conservele de iarnă, în organizat mese pentru familie și pieteni, într-o carte bună, într-o seară la cinema. Adică, relaxare. Prin urmare, decizii mai înțelepte transformate în obiective palpabile.

3. Promisiunea

Rezoluțiile începutului de toamnă au vreme multă să se-ntâmple. Eu mă gândesc că m-aș apuca de un curs pe pletforma Masterclass (Margaret Atwood Teaches Creative Writing sau Malcolm Gladwell Teaches Writing) unde m-am înscris în prima săptămână din ianuarie, fără să duc la capăt însă nici un curs. (Să-mi fie rușine!). În septembrie însă, promisiunea parcă are altă greutate, alte limite, alte coordonate. Până la sfârșitul anului sau până vara viitoare pare că e timp destul pentru schimbări mici, graduale, dar cu impact. 

4. Obiceiul

În septembrie e destul de cald cât să poți ieși cu bicicleta în parc, dar destul de răcoare cât să nu te transformi într-o baltă în primele 20 de minute. Diminețile păstrează ceva din soarele verii – spre deosebire de cele din ianuarie, dar aduc și răcoarea aceea minunată, care te îndeamnă la lucru. Sau la dezvoltarea unui obicei nou. La o jumătate de oră de yoga sau la 20 de pagini citite dintr-o carte. Sau la exersarea unui tip de meditație. Sau la crearea unei noi rețete de smoothie.

Septembrie e singura lună pe care o aștept cu emoții în stomac, singura lună în care mi se pare că timpul se dilată și capătă alte coordonate, singura lună în care mă trezesc fără nici o greutate la ora 5 dimineață, doar pentru că zgomotul orașului și aerul au altă consistență. Septembrie e o modificare sesizabilă: în momentele zilei, în transformarea naturii, în modul în care-mi arată activitățile. Într-un mod curios, pe care evit să mi-l explic în argumente logice, în septembrie pare că am mai mult timp pentru mai multe; câteva titluri de cărți se-nghesuie mai ușor, parcă nu mai par imposibile întâlniri în timpul săptămânii, proiectele pr a se coagula mai ușor, ba parcă și receptivitatea în bucătărie are alte dimensiuni.

Să ne fie un septembrie bun!