De ce bea mami?

0
342
Timp de citire: 3 minute

Sunt cărți care te pun față în față cu povești incredibile, cu informații fascinante sau cu personaje de neuitat. Și sunt cărți care te fac să râzi. Cărți care-ai vrea să nu se mai termine pentru că, deși nu te poți identifica cu personajul, citești pagină după pagină, ca și cum te-ai uita la cel mai haios sitcom.

Jurnalul unei mămici epuizate

Nu mai știu cum m-am apucat de cartea asta. Cred că, într-o seară, la un pahar de vin, de curiozitate. Mă așteptam cumva să fie amuzantă, din modul în care se înghesuie literele pe copertă. Dar Gill Sims mi-a depășit așteptările. Și, după ce-am citit-o, am cumpărat încă două exemplare pentru două mămici care știu că s-ar fi amuzat.

Pe scurt, povestea-i așa. Mami împlinește 39 de ani și simte la tâmplă țeava unui viitor plin de oameni care o vor întreba dacă vrea să meargă la cursuri de yoga pentru avansați și la cluburi de lectură respectabile, unde toată lumea pretinde că s-a amețit după un pahar de Pinot Grigio și unde spune chestii de genul „Vaaaai, dragă, mai bei unul?”.  Însă mami nu vrea să alunece încet în somnul ușor al femeilor cu coafuri cuminți, care „trăiesc pentru copiii lor”, care încearcă la locul de joacă să se eclipseze una pe alta cu „realizările” și cu activitățile extrașcolare ale progeniturilor și care se laudă cu ultimele vacanțe. Nu, mami strânge în mână un pahar mare de vin și îngână iar și iar „SBP” (adică „să-mi bag picioare”) – asta până își amintește de bijuteria de idee care i-a venit. 

Viața nimănui nu este perfectă

Gill Sims scrie onest și extrem de amuzant despre viața de co-părinte a doi copii energici și a unui Border Terrier recalcitrant, salvat de la un adăpost. Și, pe lângă faptul că e o lectură de vară perfectă, Sims spune lucrurilor pe nume, așa cum stau ele în realitate: viața nici unei mame nu e la fel de perfectă cum ne-o închipuim noi după decupajele de pe Instagram.

Toate mamele – prin extensie, toată femeile – au probleme, griji, zile praste, iau decizii nesăbuite și fac alegeri… nu tocmai bune. Dar e absolut firesc să ne simțim așa. Și e absolut normal să vorbim despre asta.

„Toate ne simțim la fel. Toate am mers la cursuri de genul ăsta, unde am făcut tot felul de bizarerii și toate am băut cafeaua oribilă de la Mother and Toddlers și ne-am uitat la celelalte femei, întrebându-ne cum dracului reușesc să țină totul sub control, în timp ce noi suntem atât de incompetente. Doar că nici una nu discută despre asta. Și uite cum te trezești la un pahar de vin cu cineva […] și-ți dai seama că nu ești singura care se simte așa, că pentru toate este greu și că probabil tuturor ne-ar fi fost mult mai bine dacă am fi recunoscut asta pur și simplu.”

De ce bea mami este bestseller Sunday Times și a fost nominalizată pentru Cartea de debut a anului la British Book Awards (Nibbies), ediția 2018. Și nu mă mir deloc. În plus, Gill Sims mai are încă două cărți publicate Why Mummy Swears (2018) și Why Mummy Doesn’t Give A **** (2019), care se bucură de același succes.

O recomand oricui are poftă de-un râs pe cinste și oricui îi e dor de un mix a la Bridget Jones meets motherhood.

Dacă ți-a plăcut, despre cărți pe care le mai recomand poți citi aici:

Femeia la 1000 grade Celsius

Tribul – Despre apartenență, comunitate și fericire

Memoriile lui Moehringer

Elif Shafak în 3 acte

În căutarea sensului vieții

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here