Timp de citire: 5 minute

Aș vrea să încep cu o ante-poveste.

În școală, singura dată când profesorul de fizică m-a chemat la olimpiadă a fost atunci când am încasat un zece curat la un test de-al său. Minunea s-a pricinuit datorită întrebărilor mai mult teoretice și, îmi amintesc vag, unei singure probleme de fizică. Cred că era despre lumină. Și acum îmi amintesc momentul: gimnaziu, clasa tip vagon de lângă cancelarie, a cincea bancă de lângă perete, numele meu pronunțat tare, cu majusculă, domnul Giuraniuc la un pas distanță de mine, neclintit și serios, întrebarea: „Vrei să participi la olimpiadă?”

Am refuzat. Domnul profesor a înțeles, într-un final, că trebuia să merg într-o vacanță alături de familie. Eu știam că nu confirm invitația fiindcă fizica nu-mi era prietenă. Știam amândouă că bătusem palma pentru câteva momente de glorie. Dar când mă uit în spate, de cele mai multe ori, dacă aș avea puterea, aș schimba răspunsul. Aș recunoaște și m-aș încumeta să fac cunoștință (mai mult) cu știința.

Dar această poveste nu este despre mine.

Este despre primul om care a vorbit despre știință, curiozitate și învățare în alți termeni, cel puțin pentru mine. Dar este și despre noi.

Adică poți să pui în aceeași ecuație știința și arta, iar rezultatul să fie unul armonios? Poți să vorbești la fel de serios despre părțile ascunse ale omului și să le pui la socoteală pentru sănătate? L-am cunoscut acum trei ani, întâlnire care mi-a lăsat ca amintire și învățare, frumusețea de a fi curios și de a pune întrebări, aceeași întâlnire care a declanșat amintirea de mai sus.

Lyon. 2017.

Christian Boiron este o prezență relaxată și completă, iar atunci când este pus în fața unei întrebări, se pot întinde câteva secunde înainte de a da formă unui răspuns. Acum este președintele Laboratoarelor Boiron, dar a fost o vreme când nu l-a interesat afacerea familiei, cu atât mai puțin homeopatia. Voia să se facă preot.

Voia să contribuie prin munca sa la fericirea oamenilor. Doar că preoția nu a fost compatibilă până la capăt cu ceea ce își dorea. Astfel că a intrat în afacerea familiei. Laboratoarele Boiron au fost rezultatul muncii, experienței și gândirii fraților Boiron, înființate în Lyon, în 1967: Henry și Jean Boiron (cel din urmă fiind tatăl lui Christian). Cu toate că relația cu tatăl său a cunoscut un raport de autoritate, azi Christian Boiron își amintește:

„Ştiinţa, rigoarea, gândirea raţională şi precizia se aflau în centrul educaţiei noastre. Trebuia să vorbim clar şi distinct, să fim limpezi în exprimare, să încercăm să înţelegem tot ce se întâmplă în jur. De câte ori avea ocazia, tata se repezea la unul dintre cele douăsprezece volume ale enciclopediei Quillet – mândria lui. Acest gest, atât de des repetat, denota o mare curiozitate ştiinţifică, dragoste pentru amănunt şi dorinţa de a ne transmite nouă aceste valori. Pe mine, mania lui mă agasa teribil, căci eram obligaţi să ascultăm în linişte lectura din Quillet şi să ne prefacem a fi foarte interesaţi.”

(Christian Boiron, Viitorul Homeopatiei)

Christian Boiron

„Dorința de a ne transmite nouă aceste valori.” Probabil că aceasta este și una dintre premisele educației: să ne clădim viața pe anumite coordonate astfel încât să ne descurcăm onorabil în contexte noi. Curiozitatea și gândirea critică ar fi două exemple.

Așa cum s-a întâmplat cu fiul Boiron. Cum preoția ieșise din context, o altă abordare era necesară. Cu toate că nu era interesat de homeopatie sau de aderarea la afacerea familiei „așa cum aderi la o credință religioasă”, pentru a câștiga câțiva bani în plus, la 23 de ani, s-a angajat în cadrul Laboratoarelor Boiron. Acolo s-a întâlnit cu definiția și complexitatea homeopatiei, pe care a început să o studieze:

„Dacă n-aş fi „căzut direct printre granule” încă de la naştere, dacă homeopatia nu ar fi făcut parte din mediul meu familial şi social, probabil că m-aş fi numărat printre cei „anti”. Cred că sunt, în esenţă, un cercetător, un curios, un sceptic. Scepticismul este cheia de boltă a progresului ştiinţific şi, în plus, reprezintă una dintre caracteristicile principale ale culturii franceze. (…)

Ştiinţa – a nu fi confundată, cum se întâmplă adesea, cu scientismul – presupune scepticism, rigoare intelectuală, refuzul aparenţelor, a tot ce înseamnă aprioric. Iar ştiinţa trebuie protejată, deoarece este fragilă. Multora nu le place. O consideră prea dură, prea rece.”

Strictețea, atenția și detaliul fiecărui proces în parte au consemnat geneza homeopatiei. În acest sens, am văzut în laboratoarele Boiron, din Franța, precizia fazelor de fabricație, cum se transformă o plantă într-o tinctură, de cât timp este nevoie pentru dinamizare (acel procedeu care, prin diluare, cu alcool și apă, și prin agitare repetată, 150 de mișcări în 7 secunde, transformă materia primă în produs homeopat). Dar înainte de asta, există trei procese și mai exigente, pentru a controla materia primă: cel dintâi este cel organoleptic – trebuie să se asigure că lotul primit este 100% sănătos și curat, al doilea este cel botanic – prin intermediul căruia se asigură confirmarea speciei, iar ultimul, cel fizico-chimic, care trebuie să alinieze doza și componentele cu cele cerute de Farmacopee (manual oficial, folosit în practica farmaceutică).

***

Întâlnirea cu Christian Boiron, cu lectura „Viitorul Homeopatiei”, dar și scurta mea experiență cu știința, leagă un miez, iar acest miez are legătură cu o calitate care ne-ar prinde bine.

Adunăm, răsfoim, culegem informații, ascultăm, citim. Dar toate acestea, fără un miez de curiozitate, ne fac permeabili nu doar în fața unei boli, ci și în fața unei vieți irosite în teorii fără fond, în panică, deznădejde, în absurd. Poate că președintele Boiron nu ar fi ajuns interesat de homeopatie, dacă n-ar fi fost curiozitatea sau chiar scepticismul în fața unei alte posibilități terapeutice.

Sănătatea este un sistem complex, care pune într-un echilibru perfect toate ungherele noastre lăuntrice. Dar nu este un dat. Oricât de mult s-ar lupta celălalt, propria noastră gândire sau abordare este cea care poate hrăni sau care poate istovi:

„Să protejăm ştiinţa în lupta împotriva sectelor, a ezoterismului, a tuturor celor care încearcă să exploateze incultura şi credulitatea umană. Dar şi împotriva grabei şi a încetinelii: atenţie la nerăbdare; nu trebuie să dorim să găsim sau să demonstrăm ceva prea repede, nu trebuie să ne temem de probabilitaţi, verificări, dicţii, zone obscure.”

(Christian Boiron, Viitorul Homeopatiei)

Curiozitatea este un atribut care ne face mai demni: pentru noi înșine, dar și pentru cei de lângă noi. Iar a fi curios înseamnă uneori să pui întrebări, să cercetezi. Iar a pune întrebări înseamnă să găsești răspunsuri. Iar a găsi răspunsuri înseamnă a zări noi metode care să îți facă bine.


Sănătatea este un mecanism complex, care se clădește pe antrenamentul și hrănirea constantă a minții, corpului și sufletului. Alături de Boiron România ne dorim să împărtășim din poveștile care contribuie și îndeamnă la o viață armonioasă – una în care omul este tratat în toată complexitatea și individualitatea sa.

Dacă ți-a plăcut, mai poți citi pe aceeași temă și:

Exercițiu: Cum să trăim (mai) frumos?

Cum ne vindecă arta?

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here