Prima dată m-a atras coperta: portocalie, simplă, cu un cuvânt nou pe care nu-l înțelegeam. Iar de la primele pagini am știut că asta avea să fie una dintre cărțile pe care le iau cu mine în vacanță.
Niksen nu e o modă pentru starea de bine, nu e un trend de wellness, nici o tehnică de mindfulness. Autoarea cărții, Olga Mecking nu e un guru care promite bunăstare, nu e nici un cercetăror care a redescoperit tratamente minune pentru sindromul burnout. Mmmnu. E o jurnalistă curioasă care ți-a dorit să înțeleagă mai bine un cuvânt intraductibil în alte limbi. Iar atunci când a publicat în New York Times „The Case for Doing Nothing” și articolul a devenit viral în doar câteva zile, Olga a înțeles: atinsese o coardă sensibilă.
Oameni ocupați, contactați, stresați, grăbiți, neatenți. Peste tot.
Olga analizează câteva studii despre cum reacționează oamenii la stres în întreaga lume și discută cu specialiști pentru a înțelege mai bine contextul în care trăim. Mai mult, își povestește propriul caz: o jurnalistă britanică cu rădăcini evreiești, crescută în Germania, căsătorită și mutată în Olanda.
Pentru a putea înțelege mai bine starea de bine, contextul în care trăim și lucrăm majoritatea dintre noi și trendurile bunăstării la nivel global, autoarea reușește să compună o hartă a celor mai recente valuri: mindfulness, hygge, zen, koselig, KonMari, ikigai. Iar de aici, începe pledoaria pentru a nu face nimic, cunoscută și sub numele niksen.
Cum am ajuns la niksen?
Niksen înseamnă literalmente „a face nimic” (în olandeză „niks” înseamnă „nimic”). Simplu de spus, greu de făcut.
Când ai stat ultima oară fără să faci nimic? Doar să lași gândurile să te locuiască și să privești în gol fără să te gândești la ceva anume?
Realitatea este că mereu facem câte ceva. În creierul nostru e un vârtej constant de idei și de lucruri de rezolvat – Gretchen Rubin (autoarea cărții „The Happiness Project”) o numește „prosteală” sau „hălăduială”. Un soi de visat cu ochii deschiși. Dolce far niente. Pierde-vară. Trândăvit.
Una dintre remarcile pe care le face Olga Mecking este că niksen nu e o stare de medicație cum e mindfulness, și nu e nici lene sau plictiseală. „Niksen nu înseamnă să citești o carte, să te uiți la televizor sau să intri pe rețelele de socializare.”
Niksen e o perspectivă nouă, o pauză de la orice-faci-într-o-zi, un moment pentru grija față de tine, de visat cu ochii deschiși. Nu procrastinare. Ci stat degeaba intenționat.
Ce mi-a plăcut mult este că, pe parcursul unui întreg capitol, autoarea vorbește despre cultura olandeză, modelul cultural olandez, despre parentingul olandez și despre motivele petru care olandezele sunt fericite și împlinite.
„Nu trebuie să fim mereu fericiți. Nu este politicos față de ceilalți. Pentru noi, este important să arătăm și un pic de smerenie.”
Catharina Haverkamp, expertă în parenting, Amsterdam.
Citește și Tribul – Despre apartenență, comunitate și fericire
Am luat-o cu mine în vacanță… 
… și mi-a prins foarte bine.
Ce am învățat eu despre niksen?
1. Niksen e inconfortabil pentru lumea modernă
Niksen e greu de practicat. Serios. În tot vârtejul lumii în care încerc să înghesui orele în zi și zilele în săptămână, e cam greu să mă găsesc pierdută în vreun gând fără obiectiv. Autoarea vorbește de un studiu „șocant” realizat de psihologul Timothy Wilson în care participații la studiu au ales mai degrabă să li se administreze șocuri electrice decât să stea degeaba.
2. A fi ocupat = un simbol al statutului social
Astăzi, pe lângă etalările ostentative de genți, pantofi sau mașini, există noi simboluri ale statusului social: gradul de ocupare din agendă e unul dintre ele. Dacă la întrebarea „Ce mai faci?” nu primești un răspuns care să te facă să înțelegi cât este celălalt de ocupat, pare că nici nu merită. Glumesc, desigur, dar nu sunt foarte departe de adevăr. Opțiunea de a-ți lua o clipă de răgaz pare periculoasă. Știu ce vorbesc, am fost mulți ani acolo. În plus, există un studiu realizat de Paul Dolan care a descoperit că „nu devenim mai fericiți dacă lucrăm mai multe ore”. Aș vrea să fi știut asta și în urmă cu 10 sau 5 ani.
3. Supradoză de dopamină
„Unul dintre motivele pentru care ne place să fim mereu ocupați este senzația pe care ne-o provoacă această stare.” scrie autoarea. Așa e. Știați, de exemplu, că atunci când îi vedem pe alții că sunt mereu ocupați, simțim presiunea de a face la fel?
4. Creierul funcționează ca o orchestră
Marcus Reichle, neurolog american, a descoperit „rețeaua neuronală implicită”, descoperire întâmpinată cu o oarecare reticență. Ce înseamnă asta? Că modul în care creierul nostru funcționează este simultan, asemenea unei orchestre. „Să zicem că sunt 75 de oameni pe o scenă – muzica este un rezultat al muncii lor împreună. Fiecare muzician și instrument fac parte dintr-un tablou mai amplu.”
5. E necesar să ne redefinim conceptul de productivitate
6. De ce ne vin cele mai bune idei la duș
7. Niksen ajută la creativitate și la luarea deciziilor
De citit pentru detalii suplimentare (titluri recomandate în carte)
1. Social: Why Our Brains Are Wired to Connect – Matthew D. Lieberman
2. Minimalism digital. Concentrează-te pe propria viață într-o lume plină de zgomot – Cal Newport
3. Range. De ce triumfă generaliștii într-o lume specializată – David Epstein
4. Utopie pentru realiști – Rutger Bregman
Vă recomand cartea asta, e minunată atât pledoarie despre niksen, cât și scriitura Olgăi. Găsiți în ea și motive pentru care este posibil ca niksen să nu funcționeze pentru toți și mai multe dintre beneficiile statului degeaba. Până la urmă, oricum l-ați privi, niksen poate să fie un instrument folositor dacă faceți parte dintre cei care se simt vinovați că stau degeaba.
Iar în final, cred că niksen e despre mai mult de a sta degeaba; mesajul lui pare mai cuprinzător și mai adânc. Fiecare are percepția lui despre ce înseamnă să fii ocupat sau stresat, așa că… depinde numai de noi să ne prețuim și să avem grijă de mintea, corpul și sufletul nostru.
Dacă v-am stârnit curiozitatea, găsiți cartea aici.
Lectură cu folos!
