Cum a fost prima oară la BIENNALE DI VENEZIA

0
104

Sunt o iubitoare de artă. Oriunde merg trebuie (da, acesta e cuvântul cel mai potrivit) să vizitez muzee și să îmi „clătesc” ochii cu orice formă de artă. Consider că niciodată nu îmi este de ajuns să admir creațiile în care oamenii își pun sufletul, experiențele și manifestul, în care deseori investesc ore, zile sau chiar luni și ani de muncă. 

Anul acesta am ajuns pentru prima dată în viața mea la Biennale di Venezia, una dintre cele mai prestigioase manifestări culturale de peste 120 de ani

123 de ani de Istorie

În anul 1895 a fost organizată prima Expoziție Internațională de Artă, în Veneția, iar de atunci au fost introduse rând pe rând alte domenii de artă, de la Muzică, Cinema și Teatru în anii 1930, Film în 1932, Arhitectură în 1980, până la Dans, în 1999. Scopul evenimentului este de a promova noile mișcări și tendințe artistice.

17.000 mp de expoziție

Bienalele de artă și arhitectură se desfășoară, în mod alternativ, în spațiul generos al Giardini (Grădinile Bienalei). După primii ani de expoziții, Bienala de Artă a adăugat și clădirile monumentale ale Șantierului Naval Arsenale ca spații de expoziție. 

Astăzi, Bienala acoperă aproximativ 17.000 mp, cu evenimente secundare autonome care se desfășoară în șase cartiere din Veneția. Anul acesta se desfășoară a 58-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă, cu titlul May You Live in Interesting Times și se desfășoară în perioada 11 mai – 24 noiembrie. 

Arsenale

Ajunsă la Veneția chiar în prima zi de deschidere, am luat contact cu mixul de forfotă și entuziasm a celor ce își doreau să vadă ce se va expune anul acesta. Am făcut turul Arsenale și am fost impresionată de lucrările celor 86 de țări participante, dar și de locația în care se desfășoară evenimentul. (Este o experiență pe care v-o recomand din inimă!)

Am avut șansa să mă întorc în iunie, ocazie cu care am vizitat (din nou) Arsenale, doar că de data aceasta, am avut rolul unui fel de „ghid” amator pentru jumătatea mea. Încă un motiv să analizez mai bine lucrările și să-mi construiesc alte povești. În aproape șase ore am reușit să vedem întreaga expoziție din Arsenale, dar ne-am mișcat destul de rapid. Poate un pic prea repede pentru gustul meu, căci mi-ar fi plăcut să mai zăbovesc un pic. Celor care doresc să analizeze fiecare lucrare în parte, le recomand un abonament și mai mult de două zile. 

Giardini – Pavilionul Central

Weekend-ul nostru a fost dedicat acestui eveniment, așa că duminică am pornit iar în căutarea frumosului. De data aceasta am mers cu barca, de la gară și până în Giardini, un parc imens cu clădiri specifice fiecărei țări care expune. 

Am fost entuziasmată la fiecare țară în parte, dar cel mai impresionant mi s-a părut dramatismul în pavilionul Rusiei, ce aborda teme biblice. Totodată, am fost mândră să vizitez pavilionul Românei, cu proiectul intitulat „Conversații neterminate asupra importanței absenței” („Unfinishes conversations on the weight of absence”). Interesant este pavilionul Israelului, unde este amenajat un spital și de unde am ieșit cu o altă perspectivă asupra modului în care ne putem elibera de negativism.

Tristețea a venit o dată cu faptul că nu am reușit să vedem toată expoziția Giardini, pentru că nu ne-am încadrat în timp. Dar cum suntem oameni ambițioși, care nu renunță ușor, am promis că ne întoarcem până în toamnă, nu de alta, dar mă va bântui gândul că nu știu ce au expus S.U.A, Ungaria sau Olanda.

Sursa foto: personale și www.labiennale.org/it

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here