Cu cine mi-am petrecut prima săptămână de primăvară: Kate Morton și Fiica ceasornicarului

2
81
Timp de citire: 2 minute

„Orice ceas e unic și, la fel ca orice om, chipul – fie că e frumos sau nu – este doar o mască a mecanismului complicat pe care îl ascunde”.

Am așteptat aproape un an (de la terminarea romanului „Casa de lângă lac”) până să am o carte nouă semnată de Kate Morton, pe noptieră. Am primit-o în dar chiar înainte de ziua mea și am cântărit cele două opțiuni: a o devora și a o lungi cât mai mult, pentru plăcerea lecturii. Am ales cea de-a doua cale. 

Am citit toate cărțile lui Kate Morton, le-am cumpărat de (poate prea) multe ori pentru cei dragi mie, am recomandat romanele ei în nenumărate ocazii. Așa că da, am putea spune că Morton este printre autorii mei contemporani preferați. Nu, nu voi spune încă titlul preferat, mai așteptați puțin.

Bine de știut e că primele sale patru romane au câștigat Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. În 2015 îi apare Casa de lângă lac (The Lake House; Humanitas Fiction, 2017), bestseller aflat în topurile de vânzări din Australia, SUA, Marea Britanie și Canada, iar anul trecut, în 2018, Kate Morton publică Fiica ceasornicarului (The Clockmaker’s Daughter; Humanitas Fiction, 2019), bestseller internațional nominalizat la Indie Book Awards 2019, Australia.

Ceasuri, case și oameni

Fiica ceasornicarului este cea mai complexă carte semnată de Morton, ceea ce pare o concluzie evidentă. 

Dar, dincolo de acest lucru, povestea se întinde pe mai multe planuri, fiecare dintre ele intersectându-se la un moment dat, pe neașteptate, cu un altul.

Cartea asta este o experiență senzorială: miroase a reavăn și a tainic, are zgomot de frunziș, se simte ca un perete de casă veche și se gustă precum o bomboană diafană și rară.

La fel de cinematografic ca celelalte romane ale ei, Fiica ceasornicarului cucerește prin atmosferă și personaje și te face părtaș la misterele din Birchwood Manor.

„… a reflecta asupra tragediei altcuiva este una dintre cele mai plăcute îndeletniciri.”

„Și acum i-a venit în minte că poate ar fi trebuit să fie mai relaxată. Să riște și, da, uneoi chiar să dea greș. Să accepte că viața e cmplicată și că se pot face și greșeli, dar că de multe ori nici nu sunt adevărate greșeli, căci viața nu este lineară, ci este alcătuită din nenumărate alegeri mai mari sau mai mici, făcute zi de zi.”

„… unii oameni au o lumină interioară, o ușurință de comunicare a interesului sau a implicării ce nu poate fi creată sau măsluită de artisit, oricât de talentat ar fi!”

Un alt roman-puzzle cu suspans, secrete de familie și sentimente ascunse, o casă – Birchwood Manor, unde „corzile timpului se înmoaie și se desfac”.

P.S.: cartea mea preferată rămâne Grădina uitată.

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here