Chimamanda Ngozi Adichie: teribilitatea unei singure povești

1
108
Timp de citire: 4 minute

Fii un om întreg. Maternitatea este un dar minunat, dar nu te defini exclusiv prin maternitate. Fii un om întreg. Copilul tău va avea de câștigat din asta. (…) Învaț-o pe Chizalum să citească. Cel mai bun mod de a o face este prin propriul exemplu. (…) Nu-i vorbi niciodată despre căsătorie ca despre o realizare. (…) Învaț-o să refuze să se facă plăcută. Treaba ei nu este să se facă plăcută, treaba ei este să fie ea însăși. (…) Trebuie să știe și să înțeleagă că oamenii merg în viață pe cărări diferite și că atâta timp cât aceste căi nu dăunează celorlalți, sunt căi valide pe care trebuie să le respecte. Învaț-o că nu știm – nu putem ști – totul despre viață.”

A fi feminist are atașat o etichetă negativă, extremistă. Dar ca orice lucru extremist, vine în urma unui lucru real, pertinent adesea. Iar feminismul este reacția unei societăți care separă uneori în termeni de gen. Chimamanda Adichie face parte din categoria femeilor care nu s-a mulțumit cu explicația: „așa se face”, „așa spune tradiția”, „așa se cuvine unei femei”, iar asta s-a transpus în activitatea sa.

Povestea ei începe în Nigeria, și tot acolo continuă și astăzi, Adichie spunând despre ea că este de origine „nigeriană, în vizită prin SUA”. 

Autoarea bestselling Chimamanda Ngozi Adichie la HCLS Miller Brunch.

Chimamanda este scriitoare.

A început să citească aproape de vârsta de 4 ani, iar multă vreme s-a identificat cu lecturile americane. Chiar și atunci când a început să scrie, înainte de a împlini 7 ani, personajele sale nu reflectau societatea în care copilărea și care o crescuse. Personajele sale erau albe, se jucau prin zăpadă și le plăcea berea de ghimbir – o ironie, căci ea nici nu știa ce gust are. Dar Chimamanda a avut și un început bun. Familia sa era o familie decentă, tatăl său fiind profesor de statistică la Universitatea din Nigeria, iar mama sa primul arhivist la aceeași universitate. Astfel, cadrul în care a crescut a fost bine securizat.

Nu a crescut având o conștiință a identității, dar a descoperit-o în momentul în care a plecat să studieze în Statele Unite, la 19 ani (după ce începuse să studieze medicina în Nigeria). În schimb, în America, a început Facultatea de Comunicare și studiul istoriei Africii la Univestitatea Yale, unde a și terminat cu distincția Summa cum Laude. Această îmbinare urma să o ajute în misiunea pe care avea să și-o găsească mai târziu. 

Chimamanda este o apărătoare a drepturilor femeii.

A fost dintotdeauna, chiar și înainte de a afla că felul său de a fi are chiar și un nume special. Atunci când a cunoscut Statele Unite și stereotipurile, Adichie și-a dat seama că și ea însăși face parte dintr-o categorie, iar aceea a fost denumită chiar de ea însăși ca fiind „pericolul unei singure povești”:

Este imposibil să vorbești despre o singură poveste fără să vorbești despre putere. În cultura Igbo există un cuvânt la care mă gândesc de fiecare dată atunci când vine vorba despre structurile de putere din lume, iar acela este nkali. Este un substantiv care se traduce aproximativ: a fi mai important decât altul”. La fel se întâmplă și în lumile noastre economice sau politice, ele sunt definite de principiul lui nkali: cum sunt spuse, cine le spune, când le spune sau de câte ori – toate sunt strâns legate de putere.

Dar puterea nu este doar abilitatea de a spune povestea unei alte persoane, ci de a o transforma în unica poveste care există. Poetul de origine palestiniană, Mourid Barghouti, scria că dacă vrei să privezi povestea unui popor de claritate, începe să o povestești pornind de lareacțiune”, și ignoră ce s-a întâmplat în primă fază. De exemplu, începe prin a povesti despre nativii americani și nu despre sosirea britanicilor și vei avea o poveste diferită. Începe prin a povesti despre eșecul societății africane și nu despre colonizarea Africii, și vei avea o poveste diferită.

Recent am ținut un discurs la o universitate, unde un student mi-a spus că este păcat că bărbații nigerieni sunt agresori sexuali, întocmai ca tatăl unui personaj din cartea mea. I-am spus că tocmai citisem romanul American Psycho și că este păcat că tinerii americani sunt ucigași în serie. (…) Perspectiva unei singure povești creează stereotipuri, iar problema stereotipurilor nu este că sunt false, ci că sunt incomplete. Stereotipurile fac dintr-o poveste singura poveste.”

Ted Talkul pe care l-a susținut în 2009, din care am extras fragmentul de mai sus, a devenit între timp printre cele mai vizionate discursuri, atingând peste 21 de milioane de vizualizări. Cel care i-a urmat, în 2012, ”We all should be feminists”, s-a încheiat cu o colaborare cu Beyonce, pentru melodia Flawless, în care apare un extras din discursul său. Același discurs a fost inclus și într-o broșură pe care Suedia, în 2015, a împărțit-o fiecărei tinere de 16 ani.

Chimamanda are o voce atipică.

Memorabilă, fie că o citești, fie că o asculți. Iar aceasta a fost premiată, de-a lungul vremii: cu Premiul Orange pentru Ficțiune (pentru romanul „Hibiscus purpuriu” și „Jumătate de soare galben” – roman ecranizat în 2014) sau Premiul National Book Critics Circle pentru „Americana” (tradus la noi, la editura Black Button).

Eu am început săptămâna aceasta cuDragă Ijeawele: un manifest feminist în cinsprezece sugestii”, mi-aș fi dorit să fi ajuns la mine mai devreme, în liceu poate. Dar niciodată nu e prea târziu. 

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here