Ce m-a învățat pilates în 6 luni de practică

2
980

Am auzit prima dată de pilates acum 5 ani când am scris pentru prima oară despre această formă de mișcare, în Forbes Life. Atunci am cunoscut-o pe Luminița și tot atunci am înțeles că pilates nu-i un moft. 

Atenție: urmează un material foarte personal. A se citi cu indulgență și înțelegere.

De la începutul anului am ales să îmi dezvolt cariera pe cont propriu. Încerc, dau tot ce am mai bun, testez, mă bucur, mă enervez, alerg, mă entuziasmez, creez, scriu mai mult decât oricând. Cumva, am avut impresia că asta e și rețeta unui stil de viață mai… liniștit. N-aveam dreptate!

A fi antreprenor se traduce (și) într-o alergătură continuă. Diferența o face satisfacția. Și intersecția cu oameni extraordinari. Restul, sunt mult mai aprige. Dar toate constituie lecții care dospesc asemenea unui aluat bine frământat.

Dar nu despre antreprenoriat vreau să vorbesc. Vreau să rămână scris aici, negru pe alb și pixel cu pixel că (poate) cele mai importante lecții despre mine și despre ceea ce pot face, le-am învățat în sesiunile de pilates. 

Să mă explic.

Lecția 1: orice se poate face dacă o faci cu disciplină

Suntem suma obiceiurilor noastre. Negreșit, ne definim prin acțiunile pe care le facem, prin inițiativele pe care le avem, prin soluțiile pe care e găsim. Cu pilates-ul nu ai loc „de întors”. Mergi sau nu mergi în studio. Te ridici sau nu din pat dis-de-dimineață, când ți-e somnul mai dulce și pleci la sport sau rămâi să dormi. Este o alegere pe care o faci o dată, de două, de cinci ori pe săptămână.

În pilates, nu vezi rezultatele imediat. Trebuie să ai răbdare. Și musai, disciplină. Am învățat asta pe pielea mea, după ce, în trei luni de mers constant și bine programat, am întrerupt. Trei săptămâni, nu mai mult. Atât mi-a luat să-mi dau seama că durerea de spate revine și că-mi lipsește parcă ceva. Nu aș fi putut defini, dar îmi lipseau disciplina și timpul investite într-un obicei nou și sănătos.

Lecția 2: ai nevoie de timp pentru a-ți face ordine în gânduri

Așa cum spuneam mai devreme, am lipsit de la pilates, prin mai, aproape 3 săptămâni. Și am simțit asta mai grav decât mi-aș fi imaginat. Au reînceput durerile de spate. Am început să mă stresez. Am început să mă aglomerez cu întâlniri și să fug de la una la alta, să scriu sub presiune, să sar cu lejeritate peste mese. Practic, mă întorceam încet, încet, la stilul meu de viață de dinainte de a lua decizia de a lucra pe cont propriu. Ratam toate lucrurile care constituiau motivele decizie mele: mai mult timp pentru a citi, pentru a sta cu familia mea, pentru a avea grijă de mine și de sănătatea mea.

Dar am reînceput să merg la pilates – într-un puseu de ambiție personală. (Și dintr-un pic de rușine față de Luminița, căreia îi promisesem că mă țin de cuvânt și vin negreșit de cel puțin două ori pe săptămână). Așa am început să-mi fac ordine în program. După ce am învățat că pot să-mi fac timp pentru 2 – 3 ore de pilates pe săptămână, am constatat că reușesc și să mănânc micul dejun. Și că, dacă mă organizez cu adevărat, pot să-mi fac timp și pentru cele două gustări dintre mesele principale. Și pentru citit. Și pentru mailuri, telefoane și întâlniri. Dar e nevoie de răbdare și de timp pentru a înțelege și a acționa în consecință.

Lecția 3: eu sunt cel mai important om din viața mea

Aceasta este o lecție pe care o învăț în fiecare zi, cu fiecare alegere. Și chiar dacă poate suna ca un gând egoist, nu e. Pentru ca tot ceea ce iubesc cel mai mult să poată să înflorească, să crească și să se dezvolte, fie că e din sfera personală, spirituală, profesională, are nevoie de o eu sănătoasă, cu mintea limpede și fără apăsări.

Sunt 6 luni de când fiecare oră de pilates îmi servește ca lecție: azi nu m-am putut concentra și am lucrat greu, într-o altă zi am putut să-mi depășesc toate așteptările, într-o alta am reușit doar potențialul meu minim. Dar fiecare dintre aceste ore sunt cărămizi către o construcție de o valoare mult mai adâncă decât îmi imaginam inițial.

Pilates nu e (numai) despre mușchi, postură, flexibilitate, articulații. E mai mult o stare de bine. Dacă e să vorbim tehnic, pilates e un antrenament complex care adună în ecuația lui respirația și concentrarea, eliminând anxietatea, stresul și tensiunea din mușchi. Și da, poate fi provocator să stai pe Reformer sau pe Barrel, dar după dușul de la terminarea sesiunii, te simți mult mai… viu.

Lecția 4: programul constant aduce cu el claritate

Am mai spus-o, o repet. Practica sporadică (din orice) nu traversează nici o concluzie benefică. Cu atât mai mult, atunci când practici un sport precum pilates, cu mai multe coordonate decât cele pur fizice. Ai nevoie de un program riguros, de un trainer care să îți cunoască capacitățile fizice și să te încurajeze, de un spațiu în care să te simți confortabil și nejudecat, de motivație.

În cele 6 luni de pilates, absolut fiecare sesiune a venit la pachet cu gânduri clare după antrenament. Nu știu nici acum când trece o oră sau unde-mi sunt gândurile în timpul exercițiilor. Știu doar că muncesc mult, transpir și mai mult (Dana, Luminița, mulțumesc că aveți grijă de acest lucru!) și ies de fiecare dată cu o stare de bucurie și energie frumoasă. Da, or fi de vină endorfinele, dar fiecare dimineață la pilates îmi aduce claritate: pe agendă, în alegeri, în acțiuni.

Lecția 5: 1 martie nu e (numai) despre flori

Am scris aici pe larg, pe blogul meu personal despre asta. Ecuația e foarte simplă: un om care făcea declarație de dragoste muncii lui, sacrificându-se (în mod prostesc) pe altarul unor task-uri, ajunge la limita sănătății lui, în care corpul îi cedează. Și nu oricum, ci deodată. Tot. Și se trezește. Nu-și reproșează, nu se vaită, dar hotărăște să schimbe ceva.  Și se apucă de pilates. De două – trei ori pe săptămână. Și, după o lună și-un pic, ceața i se ridică de pe ochi și se convinge că, pentru a funcționa la capacitate maximă, are nevoie să aibă grijă de sine. Se convinge că mesele pot fi trei într-o zi și că luxul adevărat e în posibilitatea de a te simți bine. De a fi sănătos. De a putea să ridici un băț deasupra capului fără să plângi de durere.  

Mă compun în fiecare zi prin ceea ce fac, ce aleg, ce citesc, ce supun atenției. Întotdeauna am crezut că noi, oamenii, suntem asemeni unor puzzle-uri în continuă dinamică: în fiecare zi ne sculptăm independent piesele; un nou obicei ne întregește, în vreme ce pierderea cuiva drag ne articulează într-o altă formă. Disciplina, organizarea sau lecțiile pe care le înțelegem vin fiecare pe măsura dimensiunilor pe care suntem pregătiți să le ducem.

Acordați-vă timp, răbdare și înțelegere. Și încercați măcar o oră pe zi să faceți ceva pentru voi. O carte bună, o meditație, un ceai cu ochii în gol, o oră în bucătărie, o plimbare într-un parc, o sesiune de pilates.

Fotografii: Luminița & Daniela, la Attitude Pilates Studio.

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here