Ce înseamnă să ne facem bine? Interviu cu Valeria Herdea, medic de familie și pediatrie

0
1464
Timp de citire: 11 minute

Suntem fragili. În corpul nostru se poartă, aproape moment de moment, câte o luptă. Nu o vedem, poate că nici nu o simțim. Doar atunci când nu câștigăm, resimțim efectele. În restul timpului, am învățat, asemenea unui acrobat, să jonglăm pe o sârmă întinsă și să ne păstrăm echilibrul. Doar că echilibrul nu este permanent. Ține doar de noi să-l întreținem.

„Suntem atât de bolnavi, încât chiar avem nevoie de oameni care să iubească ceea ce fac.”, îmi povestește Valeria Herdea – medic de familie și pediatrie, președinta Asociaţiei Române pentru Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie, mamă a trei copii care i-au urmat vocația și bunică a șase nepoți pe care îi admiră.

M-a găzduit în cabinetul său, pe sfârșit de septembrie și am povestit despre ce înseamnă să previi, adică singurul lucru pe care îl putem face fiecare dintre noi pentru o viață sănătoasă. Dar ce înseamnă să fim bine, să ne facem bine? Să îi ținem și pe cei dragi nouă cât mai sănătoși și în putere?

Sănătatea este un mecanism complex, iar anul acesta pentru toți s-a redefinit viața de zi cu zi și poate că am vorbit mai mult ca niciodată despre cum ne putem proteja, despre reziliență, despre obiceiuri. Și poate că am fost mai atenți, că ne-am sunat mai mult, că ne-am întrebat mai des „cum te simți?”. Fără să cădem la învoială, fără să planificăm vreun început, doamna doctor începe să îmi povestească despre culisele acestui an, din unghiul său de medic.

Cum să vă spun? Valeria Herdea apasă cu degetul chiar pe ceea ce doare acum, pe efectele pe care le vom resimți mult mai târziu. Dar și pansează, cald și omenește:

„Dacă e un lucru pozitiv în toată pandemia, acela este că familiile s-au reunit, într-un fel sau altul. Familiile și-au redescoperit dragostea, atenția, grija. Din păcate și conflictele. Dar ne-am apropiat mai mult, realizând cât contează ele pentru noi și cât de mult pierdem când ne irosim în epoca noastră energofagă, cronofagă, distructivă, stresantă.

Nu realizăm cât de mult îi afectezi pe cei dragi ai tăi și că de fapt ei sunt cei care îți sunt alături și când tu nu o să mai ai o carieră, și când o să fii cotată bine sau mai puțin bine social. Este esențial să știi că familia va fi acolo, că ei vor avea grijă de tine, ei sunt cei cărora le pasă de tine și te iubesc așa cum ești. Și aranjat, și nearajat.

Pe de altă parte, incapacitatea noastră de a gestiona aceste momente și de a face față lipsei acestui schimb de afectivitate, de energii pozitive, protectoare, ne afectează foarte tare. Ne afectează în structurile noastre profunde. Vor trece ani de zile până când ne vom reface. Refacerea noastră va fi un recul teribil. Lumea a înțeles că distanțarea socială înseamnă și distanțarea afectivă. Avem nevoie mai mult ca oricând să fim apropiați afectiv, să ne sunăm și să ne întrebăm „Ce faci, te pot ajuta?”

Ce înseamnă pentru dumneavoastră a preveni, cum se conjugă din rolul dumneavoastră această abordare?

Știi, când te naști, vii pe lume în regulă, dar vii și cu niște predispoziții care puse într-un anumit context de mediu pot evolua și pot apărea îmbolnăviri sau nu. E vorba de imunitate, care este influențată de epigenetică. Și atunci ce pot face eu? Să am un comportament preventiv.

De aceea tot timpul am spus și nu am să încetez să spun, țările sărace investesc în tratamente, iar țările bogate în prevenție. Asta pentru că au înțeles conceptul. Încep de la gravidă și cum este aceasta îngrijită, cum e nou-născutul, cum e familia, cum este locul de muncă. Sunt foarte multe aspecte care te modelează în timp.

Noi avem o minte, un spirit, un trup, e important cum trăim. Conceptul de prevenție înseamnă să privești perspectiva, să vezi viitorul și când te uiți la copil, să poți vedea un viitor care poate fi sănătos. Trebuie să gândesc în perspectivă, să fac un plan. Nu moștenim cu certitudine niște lucruri, moștenim doar predispoziția.

Fără să te implicit tu, nimeni nu o să poată să te ajute să ai un stil de viață preventiv. Poți să ai cea mai grozavă echipă, să ai cel mai bun doctor, să ai cei mai mulți bani, dar dacă tu nu te vei implica și nu vei înțelege că ceea ce pui în farfurie contează, restul este fără valoare. Și atunci ne gândim să o luăm de la simplu la complex. De la un copil sănătos, la un adult sănătos.

Foarte mulți oameni, după 35 – 45 de ani, ajung să fie alergici la diverși factori de mediu. Ne punem problema, oare ce am făcut? Păi, am avut un stil de viață necorespunzător, nu am gestionat bagajul pe care îl aveam, ne-am îndopat cu tot felul de medicamente. De fapt un stil de viață sănătos înseamnă mișcare, alimentație, gândire pozitivă, remedii terapeutice de la simplu la complex și nu dintr-o dată pumnul de medicamente. Nu te îndrepta către efect, ci către cauză.

Prevenția înseamnă și informare. Doar că în avalanșa de informații la care asistăm zilnic, uneori e greu să deosebești ce e bine sau nu pentru tine.

Cum poate face cineva care simte că e copleșit de diverse metode, tratamente, sfaturi astfel încât să fie sigur că ia o decizie bună pentru sănătatea sa și a celor apropiați?

Cel mai important lucru este să te informezi, să ai acces la informație corectă, transparentă și verificată. Trăim și o pandemie informațională. Răspândirea acelor fake news, exagerarea unor informații negative pot duce către oamenii care o neșansa de a avea mai puțin acces la informație sau nu selectează foarte bine informația la care au acces. Acestea pot duce la luarea unor decizii care ulterior îi pot costa chiar și viața.

Pe de altă parte, să aleg o informație corectă înseamnă și să-mi modelez comportamentul pe baza ei. Dar pot alege informația incorectă și să devin oponent al oricărei forme de terapie, chiar cu dovezi medicale serioase. Este important să mă uit la dovezile medicale serioase pentru că până la urmă aceasta este realitatea noastră palpabilă, restul sunt povești. Unde nu există studii clinice în spate, unde nu există expertiza unor profesioniști, lucrurile scapă de sub control. Și nu putem lua decizii corecte. Populația largă are nevoie să aibă încredere în cel care le este cel mai aproape: un educator, un medic, un preot. Fiecare cu ramura sa.

Cele mai importante resurse ale nostre sunt timpul, informația, gestionarea informației pentru a obține beneficii pentru sănătatea și viitorul nostru. Cu informația eronată vom merge înapoi, cu cea corectă înainte. Noi decidem cum va fi viitorul nostru.

Ce se întâmplă atunci când poate nu mai avem încredere în cel care se presupune că ar trebui să ne ajute?

Noi ne confruntăm și cu o criză majoră de încredere, și nu doar acum, în pandemie. Viteza și cantitatea uriașă de informații nu poate fi gestionată de mintea umană, doar de calculatoare. Înainte de ’89, ne-am dorit să avem acces la informație. Acum avem din belșug.

Dar ce facem? Acum nu știm ce să alegem, nu știm să alegem adevărul de minciună. Uităm un singur lucru, prima resursă rămâne specialistul pe care îl poți întreba. Dar asta înseamnă să cultivi o relație cu profesorul tău, cu oamenii din comunitatea ta, cu medicul tău.

Odată demult, aveam un curs de Școala familiei mele la cabinet. Erau foarte multe mămici, însărcinate, alături de viitorii tătici. Soțul meu, care nu e cadru medical, este cercetător științific la bază, dar a făcut altă profesie, relevant aici este că e un om credincios, le-a spus cum ar fi bine să pregătească în cuplu venirea pe lume a bebelușului. Apoi i-a intrebat frumos: „V-ați gândit vreodată la echipa medicală care vă va asista la naștere?”

Toata lumea s-a uitat la el, era clar că s-au gândit la acte, la pătuț, la scutece, echipa medicala doar trebuia să fie acolo. Și soțul meu le-a spus: „V-ați gândit vreodată că și acei oameni pot fi stresați, obosiți, că pot avea probleme familiale, probleme de sănătate? V-ați rugat măcar o dată pentru ei? Să fie bine, sănătoși, să fie apți și cu mintea acolo, să vă ajute cu tot sufletul.”

Toți așteptăm. Haideți să venim în întâmpinarea lor, să îi susținem mai mult. Nu totul este susținerea materială. Este esențial respectul, valoarea. Să te gândești și la omul de dincolo, care te ajută, cu tot ce poate el pentru că și-a ales profesia, nu l-a obligat nimeni să facă asta.

După ce au născut, chiar i-am intrebat cum au gestionat situația. Și să știti că mulți au spus că au luat legătura cu medicii lor ca să îi cunoască. Pentru mine este esențial dacă oamenii au înțeles acest lucru. Ai nevoie să cunoști oamenii de la care iei o informație, pe care să ți-o livreze pe înțelesul tău, să fii sigur că ai înțeles și să ai posibilitatea să întrebi dacă nu ai înțeles.

Vreau să rămânem încă puțin la prevenție. Putem lua în considerare homeopatia ca metodă de prevenție?

Categoric, este una dintre cele mai redutabile tratamente de prevenție. Și am spus intenționat tratament de prevenție. Cele mai ușor de utilizat sunt cele care țin din natură, adică fitoterapie, homeopatie, lucruri pe care le ai la îndemână. Ele sunt cele mai apropiate de structura noastră. Abia după aceea te vei duce la preparate semi-sintetice și apoi la sintetice.

Există câteva reguli de bun simț care spun: nu iei antibiotic dacă ai febră pentru că nu te ajută la nimic, nu iei antibiotic decât cu recomandare, nu iei antibitotic decât țintit, după ce ai recoltat niște probe pentru a vedea la care antibiotic reacționezi, nu iei antibiotic fără să știi dacă ești alergic sau nu sau fără să ai un dozaj corect pe o perioadă corectă și în asociere corectă.

Homeopatia are și ea locul ei, în primul rând, în prevenție, pentru că este ușor de administrat, nu pune probleme de efecte secundare, contraindicațiile sunt foarte puține. Este accesibilă. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, trebuie să apelezi la pacient pentru a-și schimba stilul de viață. În al doilea rând, să introduci un tratament cât mai aproape de natură ca să-l ajute să lupte propria lui imunitate, dacă este o formă ușoară de boala. Dacă nu, atunci sigur că te adaptezi, te uiți la factorii de risc, la mediul familial (în România, la marginea Bucureștiului, sunt oameni care încă au toaletă în curte sau au condiții pe care nu ni le-am dori).

Homeopatia este un remediu, într-o anumită etapă, care poate fi utilizată fie în acut, în prevenție sau în cronic, ceea ce este foarte important pentru noi. Asta nu înseamnă că eu am să spun că nu e bună alopatia. Dimpotrivă, eu sunt medic alopat, dar per ansamblu, am voie să folosesc, din practica mea și din experiența mea, orice fel de preparat. Și da, folosesc și remedii homeopate, cu foarte mult drag.

În momentul în care vorbesc de terapia alopată mă adresez altor stări ale pacientului meu și în funcție de el mă adaptez. De aceea spun că e important să îți cunoști pacienții și să personalizezi schema de tratament. Iar la rândul său, pacientul să fie cu tine în aceeași poveste. Ține de noi, de toți împreună.

Citește și Exercițiu: Cum să trăim (mai) frumos?

Așa e, este o relație cu dublu sens. Ați amintit de alegerea profesiei. Sunt curioasă, ce impuls v-a îndemnat să alegeți medicina, cum a început povestea?

Provin dintr-un orășel din Ardeal, la vremea aceea era un orășel viu, acum este dărâmat, pus la pământ.

Cum se numește?

Călan, din județul Hunedoara. Este amplasat la poalele munților Poiana Ruscă, într-o zonă minunată, dar, din păcate, distrusă complet. Părinții mei erau foarte bolnavi și tot timpul le-am spus că voi avea grijă de ei. Nu am putut să fac asta, s-au dus de tineri.

Îmi amintesc că nu am intrat în primul an la facultate, ci în al doilea an. Prima dată am zis că trebuie să iau notă mare la bacalaureat. Am făcut doi ani de liceu sanitar și doi ani de liceu de farmacie. Și am lucrat un an, inclusiv în farmacie. Am avut un noroc extraordinar cu farmacista dirigintă. După ce îmi terminam treaba, aveam un sertar sub masă și în sertarul acela aveam culegerea cu probleme de fizică și chimie, le rezolvam pe pungi. La un moment dat m-a prins farmacista dirigintă, eu m-am speriat foarte tare. I-am spus că învăț pentru facultate. Apoi, ea m-a trecut de la prafuri direct la baloții de vată și de ceaiuri, adică ce era mai murdar în farmacie.

Dar ulterior am înțeles de ce, așa reușeam să termin mai repede, să mă urc pe baloții de vată din depozit și să învăț la biologie. A fost un an în care mă chemau prietenii afară, la zăpadă, evident că mi-aș fi dorit să ies. Dar mă încăpățânam să învăț la biologie, nu mi-a plăcut niciodată, mi s-a părut seacă. Chimia, în schimb, a fost un vis, era o plăcere! Până și fizica am învățat-o, tata fiind electrician, m-a învățat ce e cu curentul electric.

Cert este că în anul următor am intrat, chiar la pediatrie, unde mi-am dorit. M-ați întrebat de unde începe povestea. Cred că din clasa a 6-a, când am văzut pentru prima dată facultatea de la Târgu Mureș. Este acolo un parc englezesc minunat, unde sunt veverițe și acum. De fiecare dată când intru acolo îmi dau lacrimile. E minunat.

Per ansamblu cred că trebuie să le mulțumesc părinților mei pentru tot ce sunt astăzi, pentru tot. Am avut susținerea lor necondiționată. Lor le datorez tot ce sunt astăzi. Niște oameni simpli, cu decență, cu bun simț, au făcut din mine tot ce sunt azi.

Ne oprim puțin cât să treacă momentul și să se consume amintirea și emoția din vocea și ochii doamnei doctor. Dar mă gândesc la altceva, de unde energia și motivația de a vorbi cu atât de mult drag despre meseria pe care o face? Dar înainte de asta, înțeleg că din iubirea pentru oameni și pentru a face bine s-au molipsit și alții.

După care au crescut copiii și când mă întrebau ce să aleagă, mereu le spuneam să facă ceva ca să îi placă lui Dumnezeu, să fie de folos oamenilor și lor înseși și să aleagă ceva ce le place. Și recunosc că i-am adus și la cabinet să mă ajute și să vadă oamenii. Am spus că dacă vin în contact cu suferința oamenilor, vor învăța că a fi uman reprezintă cea mai mare șansă pe care ți-o dă Dumnezeu.

Deci v-au urmat îndeaproape.

Da, și în familie au fost alții care au urmat aceeași cale. Interesant este că și mulți pacienți de la cabinet au prins drag și au mers în direcția asta. Nu am spus niciodată că toată lumea trebuie să facă medicina, dar suntem atât de bolnavi, încât chiar avem nevoie de oameni care să iubească ceea ce fac.

Și mai e ceva, cred că avem nevoie și de pacienți care să ne iubească suficient de mult încât să ne țină în țară. Trebuie să simți că și celor din comunitatea ta le pasă de tine, că însemni ceva pentru ei. Nu contează cât știi, contează cât îți pasă de cel din fața ta.

Ce înseamnă să îți pese de cel din fața ta?

Să asculți, să te implici, să îți asumi, să dai din timpul tău. Dacă fiecare înțelege valoarea acelui timp, s-ar putea ca pacientul să fie mult mai compliant la recomandările tale și să înțeleagă de ce nu i-ai dat antibiotic din prima și l-ai pus să ia niște extracte de plante sau să schimbe regimul alimentar. Poate nu pleacă cu punga de medicamente de la tine, dar poate pleacă cu un sfat care să îi folosească pe viață.

De unde vă luați energia, puterea, motivația?

De la familie, de la familia mea, de la pacienți. Sunt foarte puțini oameni cu care nu putem interacționa. De multe ori aceia sunt mai necăjiți decât suntem noi. Avem senzația că e needucat. Nu, e un om mai necăjit decât tine. Din păcate, nici noi nu avem la nesfârșit disponibilitatea de a trece peste. De multe ori intrăm în rezonanță, care nu e benefică. Ripostăm. Oamenii care vin și ne caută, nu ne caută nici de deștepți, nici de frumoși, nici de buni, ne caută fiindcă sunt necăjiți și au nevoie de un cuvânt bun. Și nu întotdeauna avem răbdare, uneori birocrația ne omoară, și cozile. De aceea avem nevoie ca și celălalt să te înțeleagă.

Cred că asta te motivează cel mai mult, faptul că poți face ceva în jur și că poți schimba multe. Pe mine m-a motivat întotdeauna că cei care vin la cabinet, marea majoritatea s-a simțit mai bine sau că mulți dintre ei au luat un alt drum. Într-un fel sau altul, mă bucur de fiecare zi. Nu consider că e un job, eu mă duc să-mi văd pacienții. Nu e nimic deosebit, ne place ce facem.

Poate oricine, de oriunde, tot ce trebuie să facem este să conștientizăm că fiecare dintre noi, fără rotița pe care o reprezentăm, nu merge angrenajul social deloc. Și că reprezentăm o rotiță esențială în angrenaj, acolo unde suntem. Merge și fără noi, nici o problemă; ceea ce facem noi astăzi poate fi preluat oricând, mecanismul va merge. Dar undeva, în univers, lipsa aia se va resimți. Iar primii care o vor resimți suntem chiar noi, e neîmplinirea. Nu este nimic mai dureros decât neîmplinirea și uitarea.

Echilibrul nostru interior se răsfrânge asupra celorlalți. Și apoi văd reflexia a ceea ce am dat. Nu poți să te aștepți să fii rău la nesfârșit și să primești bine. Nu mai respectăm natura și e incredibil că nu realizăm cât de mult distrugem.

Citește și Curiozitatea – un atribut care ne face mai demni

Și efectul, cum bine ați spus, se întoarce tot asupra noastră.

Evident. Inclusiv infecțiile astea despre care povestim, infectiile virale, ele pot fi stăpânite până la urmă, mecanismul e același. Virușii sunt singurele vietăți a căror inteligență este atât de complexă încât își schimbă structura. Noi nu am ajuns la perfecțiunea asta, să ne schimbăm structura. Virușii se adaptează. Ne vaccinăm în fiecare an pentru gripă pentru că structura virusului se modifică. Va trebui tot timpul să găsim un vaccin pentru acele structuri. Foarte simplu și clar de ce avem nevoie să ne vaccinăm.

Gândiți-vă la gripa spaniolă, oamenii au purtat și atunci măști, aproape doi ani. Nimeni nu povestește pentru că arhivele nu sunt atât de minunate. Problema noastră serioasă este că dacă nu avem grijă de planeta asta a noastră, nu afectează numărul de populație care crește, ci calitatea populatiei. M-am uitat cu mult respect la vestici fiindcă ei au ajuns la un nivel de conștientizare și au început să realizeze că dacă nu au grijă de natură, pierd foarte mult.

Per ansamblu, gândim optimist ca să rămânem sănătoși, să avem un stil de viață preventiv pentru că e singura soluție ca să putem face față la orice fel de stres, inclusiv la stresul pandemic. Vom ieși și din această suferință globală, dar este clar că suntem în suferință din cauza propriilor noastre comportamente: de gândire, de acțiune, de nepăsare și, nu în ultimul rând, de utilizarea informației în mod fals și eronat pentru a induce în eroare milioane de oameni.

Hai să avem grijă de noi, să ne spălăm pe mâini, să cerem sfatul celui care e pregătit să dea sfaturi, nu de oriunde!

Vă mulțumesc, doamna doctor, pentru căldură, povești și povețe!


Sănătatea este un mecanism complex, care se clădește pe antrenamentul și hrănirea constantă a minții, corpului și sufletului. Alături de Boiron România ne dorim să împărtășim din poveștile care contribuie și îndeamnă la o viață armonioasă – una în care omul este tratat în toată complexitatea și individualitatea sa.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here