Primăvara plutește peste tot în jurul nostru. Se așază în piețe, pe tarabele cu flori, în cartierele de case care au în grădini copaci de magnolie, în stările noastre de îndrăgosteală inexplicabilă.
Motive de sărbătorit, de sărbătorit lungimea zilei sau pur și simplu, de „poftă”, cărțile de primăvara asta se înghesuie și pe liste și în librării, doar ca să ne facă să le luăm cu noi acasă. O listă aproximativă (și subiectivă, bineînțeles), în cele ce urmează.
Poate cea mai așteptată carte a primăverii. Nu am suficiente cuvinte să vorbesc despre talentul Hanyei Yanagihara (e suficient să citiți O viață măruntă). Iar cartea asta… își propune să rescrie lumea așa cum o știm. Iar mie asta îmi servește drept argument suprem pentru a o pune prima pe lista lecturilor.
Un psihiatru suedez explică cum și de ce creierul nostru nu este sincronizat cu vremurile în care trăim (recomand și Creierul deprimat). Viteza cu care se desfășoară lucrurile, stresul constant și stilul de viață digital, care presupune să fim conectați în permanență, încep să aibă impact asupra creierului și a stării noastre de bine. Ne este din ce în ce mai greu să ne concentrăm, dormim prost, ne petrecem tot mai puțin timp unii lângă ceilalți, suntem invidioși pe experiențele celorlalți, pe care și le povestesc pe rețelele de socializare și devenim mai puțin empatici. Și cartea asta ne explică în ce fel suntem afectați, dar și ce putem face să fim mai bine.
O cronică afectivă a Bucureștiului uitat al anilor ’60. Ce să-ți dorești mai mult într-o primăvară?
Fără doar și poate, lectură de primăvară, mai ales dacă v-a plăcut primul volum al autoarei, Iernile Sufletului (recomand). E o lectură subțire pentru toți cei care ne simțim copleșiți de schimbările care ne asaltează în fiecare zi, pentru toți cei care ne simțim obosiți și iritați, de multe ori fără să știm de ce. Despre cum ne putem recupera curiozitatea, bucuria de a trăi și fascinația față de frumusețea lumii, vorbește May. Și vorbește foarte frumos.
Un soi de micro-istorie de familie pe care eu am citit-o la finalul anului trecut, dar care mi se pare că e foarte potrivită pentru primăvară. E cu secrete și taine frumoase, cu ritualuri vechi și dantelării desprăfuite. Și este, mai mult decât orice, o mare poveste de iubire.
Rabih Alameddine e unul dintre autorii pe care i-am iubit în fiecare pagină scrisă de ei (recomand din suflet Femeia de hârtie).Iar de adata asta, ni se promite o poveste ale cărei nuanțe contemporane sunt de neuitat. Dar este şi o meditaţie asupra limitelor cu care se confruntă scriitorii şi asupra incapacităţii lor de a spune povestea catastrofelor prin care trec oamenii altfel decât în mod fragmentar. O să vedeți.
Pentru că nu am citit-o și pentru că primăvara asta am poftă să înțeleg controversele cusute pe marginea acestei autoare. Dacă aveți voi argumente mai bune, vă rog să le puneți aici.
Atât: roman istoric + antichități grecești misterioase + conspirații, revelații și povești de dragoste. Suficient cât să dăm prima pagină. După aceea, nu o să vă mai opriți.
„Tânăr de 26 de ani, diagnosticat cu Alzheimer precoce, doresc să plec într-o ultimă călătorie. Caut tovarăș(ă) de aventură pentru această ultimă expediție.” Incitant început, nu?
, în cele ce urmează.){kind=link}