Ce cărți citim în septembrie?

New York, 1888. Lămpile cu gaz continuă să pâlpâie pe străzile orașului, dar miracolul luminii electrice este pe cale să se întâmple. Persoana care controlează mijloacele de a transforma noaptea în zi va intra în istorie – și va face o avere uriașă. Un tânăr avocat, pe nume Paul Cravath, proaspăt absolvent al Facultății de Drept a Universității Columbia, preia un caz care pare imposibil de câștigat. Clientul lui, George Westinghouse, a fost dat în judecată de Thomas Edison, iar miza este o întrebare de un miliard de dolari: Cine a inventat becul și cine deține dreptul de a electrifica țara? Cum să nu-ți stârnească curiozitatea?

Dragilor, din categoria thriller musai de citit: în timpul unui picnic pe malul lacului Léman, Summer Wassner, o fată de nouăsprezece ani, dispare în mod misterios. Ultima imagine pe care și-o amintesc toți este cea a unei fete blonde care fuge printre ferigi, în pantaloni scurți și cu picioarele goale, înainte de a dispărea în vânt, printre copaci, în apă. Soarta ei rămâne o enigmă indescifrabilă: s-a înecat, s-a sinucis sau poate s-a întâlnit cu cineva? 25 de ani mai târziu, fratele ei mai mic, Benjamin, este obsedat de amintiri. Summer îi apare în vis ca o fantomă seducătoare, trezind la viață secretele unei familii încremenite în tăcere și aparențe.

30 de femei. 30 de povești. Cecelia Ahern surprinde acel moment din viața tuturor femeilor în care acestea simt nevoia să strige. Femeile oftează. Își aud tremurul din voce și simt cum o gheară le strânge inima în piept. Șoptesc. Mormăie. Nu-și mai găsesc cuvintele. Sunt cât se poate de diferite, dar au un lucru esențial în comun. În cele din urmă, toate își regăsesc echilibrul, puterea, hotărârea de care au nevoie pentru a-și schimba viața. Mai întâi, reușesc să surâdă, chiar în timp ce vocea din mintea lor țipă panicată. Apoi izbucnesc în râs. Pe măsură ce în zâmbetul lor se oglindește fericirea, apar și sclipirile din privire.

Fragmentul care m-a convins: „Suntem în 31 decembrie 1988 şi acasă la mine e multă lume. Locuiesc în Bucureşti (n-am ales eu asta, m-am născut acolo şi basta!), pe Şoseaua Căţelu, numărul 42. Am petrecut douăzeci de ani întrebându-mă ce destin sau viitor poate avea o fată care locuieşte pe o stradă cu un asemenea nume şi încă alţi zece ani din viaţă jurându-mi că în testamentul meu voi scrie o singu- ră rugăminte: „Fie-vă milă! Schimbaţi numele străzii ăsteia. Dacă s-ar numi Strada Câinelui, de dragul sonorităţii, şi tot ar fi un început.”

Am auzit atât de multe despre această carte și mi-a fost recomandată în atât de multe rânduri, că n-aveam cum să nu o pun pe lista lui septembrie. „Mult înainte de a-mi putea vinde băutură în mod legal, barul m-a salvat. Mi-a redat încrederea când eram copil, a avut grijă de mine în adolescenţă, iar ca tânăr barul m-a îmbrăţişat. Mă tem că suntem atraşi către ceea ce ne părăseşte şi către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă în cele din urmă cred că suntem definiţi de ceea ce ne îmbrăţişează. Fireşte, am îmbrăţişat la rândul meu barul, până când într-o seară barul m-a respins, şi în acea părăsire finală barul mi-a salvat viaţa.” J.R. MOEHRINGER

Pe Kristin Hannah am descoperit-o pentru prima oară citind Privighetoarea. Mi-a plăcut foarte mult și-am continuat să o fac cadou tuturor celor cărora le doream o poveste bună. Acum câteva luni terminam de citit Aleea cu licurici. Începută în anii 70, pe ritmurile muzicii celor de la Bee Gees, Rod Stuart, Eagles, Queen, Stevie Wonder sau Iggy and The Stooges, în era pantalonilor evazați și a tricourilor mulate pe corp, acțiunea romanului reprezintă rezumatul a peste 30 de ani de prietenie dintre Kate și Tuly, două adolescente, aparent nepotrivite una pentru cealaltă. Un nou început are loc în Alaska, în 1974 și aduce în prim-plan o familie aflată în criză, într-o probă de supraviețuire supremă.

Ce mi-aș putea dori mai mult decât o carte? Patru romane într-unul singur. Însuși autorul spune că „4 3 2 1 e un elefant, dar sper să fie un elefant de mare viteză. O să domine tot ce-am scris vreodată. Simt c-am așteptat toată viața să scriu cartea asta. Înspre ea m-am îndreptat în toți acești ani.“ Ipoteza? Cu aproape două săptămâni înainte de termen, pe 3 martie 1947, în maternitatea Spitalului Beth Israel din Newark, New Jersey, Archibald Isaac Ferguson vine pe lume. Din acest punct, viața lui Ferguson o va lua pe patru căi paralele și independente. Patru Fergusoni identici, cu același material genetic, își vor urma propria traiectorie, traversând istoria – Războiul Rece, aselenizarea, asasinarea lui JKF, asasinarea lui Martin Luther King sau Războiul din Vietnam – fiecare în felul său.

Ce perioadă mai bună pentru un roman cu un titlu grăitor? Toamna este primul roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith, o carte ce aruncă o privire atentă asupra vremurilor noastre, o poveste de neuitat despre înaintarea în vârstă, timp şi iubire. Doi vechi prieteni privesc atât în viitor, cât şi în trecut, în vreme ce Marea Britanie este divizată de o vară istorică, de evenimente care se întâmplă o dată într-o generaţie. Iubiri se nasc, iubiri se sting. Speranţa îşi dă mâna cu lipsa de speranţă. Anotimpurile se succed, ca întotdeauna. O premisă excelentă pentru o lectură de semptembrie, nu-i așa?

Am primit-o cadou de la Oana și-am găsit-o de curând prin bibliotecă. Descrierea sună cum nu se poate mai apetisant: „Volumul lui David Foster Wallace este o lecție de civism și onestitate, înțeleasă ca o condiție esențială pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi și a comunității din care facem parte. Fiecare dintre cele zece articole analizează într-un stil direct, de cele mai multe ori ironic, unele dintre cele mai pregnante aspecte ale societății americane, evidențiind de fiecare dată acele detalii pe care suntem tentați de obicei să le trecem cu vederea, dar care de fapt constituie elemente profunde ale lumii în care trăim.”

După povestea Tatuatorului de la Auschwitz (despre care am scris aici), iată că o nouă poveste își face loc printre lecturile de toamnă. Cartea se bazează pe povestea adevărată a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare nazist, Dita Kraus, care trăiește acum în Israel și cu care autorul a luat legătura în cursul investigațiilor pe care le-a făcut pentru realizarea romanului.

Lecturi frumoase și-o toamnă minunată să avem!