Ce cărți citim în septembrie?

1
239
Timp de citire: 5 minute

Mereu mi-a părut că toamna ar păstra ceva din răbdarea unui bunic. Parcă nici nu apuci să culegi poveștile unei veri care trece foarte repede, că te vezi nevoit să te așezi și să povestești pe îndelete despre toate câte ți s-au întâmplat. La un ceai, la o cafea, la o bucată generoasă de plăcintă cu mere și scorțișoară, la umbra unor prietenii frumoase sau poate chiar a unor bunici, pe care îi vizitezi degrabă și cu mult dor.

Septembrie e puțin incert anul acesta, din multe puncte de vedere. Așa cum vor fi și lunile de toamnă care îl vor urma. De aceea, o poveste spusă cu pasiune și ascultată cu răbdare poate fi cheia unor zile de septembrie mai așezate. Aceasta este lista noastră și sperăm să vă inspire în lecturile acestui septembrie!

Câtă bucurie a făcut vestea acestei lecturi! Nu doar pentru mine, garantez și pentru alți doi membri ai redacției Coverstoriei. Asemenea primei cărți semnate de Lisa Stromme (Fata cu fragi – povestea de dragoste care a condus la celebra pictură a lui Edvard Munch  – Strigătul), în cea de-a doua carte autoarea documentează povestea de dragoste dintre Alfred Nobel și Sofie Hess.

După ce am citit Fata de laborator (despre care am scris aici), am înțeles încă o dată cât de fermecătoare este natura și cât de multe asemănări sunt între noi. Mă aștept să găsesc același fir și în cartea lui Frans de Waal, despre care Yuval Noah Harari spune că este: „O carte captivantă și generoasă, plină de compasiune și de revelații despre viaţa animalelor, dar şi despre viaţa oamenilor.“

O carte despre care se vorbește foarte mult acum. O autoare despre care se spune că ar scrie la intersecția dintre Susan Sontag și Joan Didion și care își ascute narațiunea în întrebări despre viață și despre noi. La sfârșit de august echipa DoR a publicat un interviu cu Leslie Jamison în care au povestit despre întrebările mari sau mici care stau la baza eseurilor sale, despre analiză, despre multiplele fețe pe care le poate avea o experiență (exemplu: carantina).

Pentru că uneori fericirea vine din a ști care sunt detaliile noastre interioare și cum să le interpretăm în așa fel încât să ne fie mai bine.

O carte pe care o citești cu amănuntul. O carte pe care o ții pe noptieră și lași ca informațiile să se așeze. Rebecca Solnit scrie în eseurile sale despre femeie, despre tăcerea de tip feminim – una care nu are nimic de a face cu liniștea, despre patriarhat, despre cum bărbații au un rol important în feminism și în susținerea femeii.

„De unde să încep? Poate ar fi potrivit să-ți spun mai întâi ce-mi place cel mai mult la adolescentul meu, care e pentru mine trăsătura lui de căpătâi, cea care mă face să-l îndrăgesc și să-l admir, în pofida momentelor în care mă exasperează. Ei bine, adolescentul meu e visător.Laurențiu Staicu este consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București unde predă Introducere în filosofie, Metafizică, Filosofia biologiei și Etica științei, iar cartea de față pune laolaltă, asemenea unui manual, câteva instrumente prin care cititorul să își extindă înțelegerea asupra lumii.

„- Știi să cânți, fetițo?

– Sigur că știu, dar la ce mă ajută asta?

Cântam de când mă știam, dar îmi plăcea mult prea mult ca să-mi imaginez că aș putea face bani din asta.

În serile de septembrie, în acorduri de ciocolată caldă și note de jazz, pune pe listă autobiografia unei voci memorabile: Billie Holliday (pe numele său real, Eleanora Fagan).

Pentru nopțile în care nu poți să dormi sau pentru momentele în care ai nevoie de o poveste care să te cuprindă cu totul. Am auzit doar de bine despre această carte, iar descrierea contribuie și mai mult la dorul de un thriller bun: „Te afli în fața unui thriller irezistibil, pe care pur și simplu nu îl vei putea lăsa din mână. Așa cum te-ai aștepta de la orice poveste care poartă semnatura lui Musso. În rest, tot ceea ce ține de acest roman este 100% surprinzător.”

Spania. Álvaro suferă un accident mortal, iar soțul său Manuel descoperă o anchetă finalizată mult prea repede, ceea ce îl îndeamnă să caute răspunsuri. Continuând cu seriile dark, Dolores Redondo aduce o poveste în care secretul, trădările, o moarte suspectă fac din familia marchizilor Muñiz de Dávila o cutie a pandorei. Nu visase niciodată să fie scriitor. Într‑o bună zi s‑a așezat în fața paginii albe și a început să scrie. Cuvintele țîșneau ca apa proaspătă dintr‑un loc fantomatic căruia nici măcar cărțile ce au urmat nu au putut să‑i dea nume și nici să‑i precizeze obîrșia, un loc care se muta necontenit în imaginația lui și uneori era ca suprafața agitată a Mării Nordului, alteori ca Groapa Marianelor, iar alteori ca o blîndă fîntînă arteziană într‑un patio andaluz plin de soare.

Cred mult că dacă există ceva ce datorăm în lumea asta este conștiința de sine și lecțiile despre cum funcționăm noi. Pentru că atunci când ajungem să ne înțelegem un pic mai mult emoțiile, mintea sau corpul, suntem cu un gram mai înțelegători față de noi și față de ceilalți. De aceea am pus pentru septembrie și o lectură care să ne povestească încă un pic despre noi: O realitate de neocolit este bucata de materia grasă ce stă liniștită în cutia sa protectoare cu care se continuă gâturile noastre. Solid și totodată delicat, creierul este extrem de vulnerabil, iar craniul îi oferă doar o modestă protecție. (…) Noi luăm de bune percepțiile și intuițiile nostre imediate.”

1 Comentariu

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here