Timp de citire: 5 minute

Octombrie miroase a șofran și a cedru. Octombrie descoperă naivitatea, plăcerea de a fi, ritualul de potolire a zgomotului și a ostentativului de orice formă. Octombrie se dedică  Fetelor Gilmore în fiecare seară, uneori chiar și înainte de culcare pentru o doză de optimism, dar și planurilor de escapade la munte, sub soarele blând și culori ca mierea. Octombrie ascultă Tracy Chapman și-și face planuri pentru lecturi la lumina lămpii, seara târziu sau în amiaza mare, într-o pauză de ceai.

Fotografie de copertă: Maria Bordeanu

Octombrie are pe listă 11 lecturi care ne ajută să înțelegem mai mult cine și cum suntem: ca părinți, ca fii/fiice, ca societate, ca adulți. Iată-le:

Pentru că Georgiana a scris despre cartea asta ca despre cea mai bună carte citită anul acesta.

Pe cât de cuceritoare e pădurea la exterior, pe atât de fascinante îi sunt structurile interioare, labirintele construite din rădăcini, încăpățânarea pentru supraviețuire, vulnerabilitățile și frățiile. De la „Fata de laborator” am învățat despre câtă viață și inspirație există într-o plantă, iar din „Sub cerul liber” câtă fericire există într-o plimbare în natură.

De aceea, când am citit despre invitația lui Peter Wohlleben de a-l însoți în pădure, în cercetarea legăturii (încă) profunde dintre om și natură, n-am putut decât să subscriu.

„Nu vă îngrijorați, conexiunea noastră cu natura nu e atât de diminuată încât să ne punem toate speranțele de viitor în tehnologie. Lăsați-vă surprinși, în excursiile în pădure, de cât de bine vă funcționează simțurile. Există, de exemplu, mirosuri pe care le puteți percepe mai bine decât câinii.”

Antoine este un respectat și iubit profesor de istoria artei care renunță la tot pentru a se angaja la un Muzeul d’Orsay în calitate de…paznic. Ce gânduri îl înconjoară? Ce-l determină să-și dea demisia? Și mai ales, ce înțelesuri culege în zilele petrecute ca paznic?

Răspunsurile cred că-s fix ce ne trebuie zilele acestea. „Am înțeles puterea vindecătoare a frumuseții. În fața unui tablou nu suntem judecați, schimbul este pur, opera pare să ne înțeleagă durerea și ne mângâie prin tăcere, rămâne într-o eternitate fixă ​​și liniștitoare, singurul său obiectiv este să ne umple de valurile frumuseții. Tristețile sunt uitate cu Botticelli, temerile sunt diminuate cu Rembrandt, iar durerile sunt reduse cu Chagall.”

„Până la urmă nu e nimeni dator să fie îngerul din visurile tale. Trăim într‑o lume în care suntem cu toţii liberi de contract.”

Când ți se face poftă de o lectură curajoasă, adâncă.

„Dacă toți părinții ar fi obligați să citească această carte înainte de a-și crește copiii, ar aduce un beneficiu mai mare pentru fericirea și prosperitatea acestei țări decât orice inițiativă guvernamentală.” – Alain de Botton

Oliver James explorează modul în care suntem crescuţi în primii șase ani de viață și efectele pe care le resimțim în maturizare și comportamentul de mai târziu. De ce? Pentru că „în viață nu căutăm fericirea, ci familiaritatea.”

Știi cum e atunci când toate parcă-s doar gri? Când nu ai energie nici să-ți faci un ceai? Când n-ai cum să fii plin de viață și de idei bune? Cartea asta e fix pentru acele momente.

Pentru atunci când ai nevoie de o îmbrățișare, de cineva care să-ți spună că tristețea e bună și că „nu trebuie să fii optimist. Nu trebuie să te simți vinovat când ești cuprins de tamă, de tristețe sau de furie. Nu oprești ploaia dacă îi spui să se oprească. Uneori, trebuie doar să o lași să curgă, să te ude până la piele. Ploaia nu durează o veșnicie. Și trebuie să știi că, oricât ai fi de ud, tu nu ești ploaia.”

E antidot pentru mâhnire.

Stresul stârnește revoluții interioare, iar dacă încă nu-ți era foarte clar cum anume te strică pe interior, cartea celebrului medic Gabor Maté radiografiază o serie de cazuri medicale ale căror antagonist este stresul.

Până ajungi la carte, iată AICI o poveste în 5 voci, sub forma unui reportaj-documentar, scris în 2019, despre cum ne afectează stresul, ce îl hrănește și cum ne poziționăm mai bine față de ceea ce ni se întâmplă.

Mi-era tare dor de o autobiografie, iar aceasta-i scrisă cu umor și pasiune. Bill Nye povestește cum s-a îndrăgostit de știință și cum aceasta i-a salvat viața.

Pentru că atunci când Ana Blandiana povestește n-are cum să nu fie și un pic de poezie. Sau cum o descrie, fără termeni de comparație, N. Steinhardt:

„Dacă mi-ar fi îngăduit, în dorința de a-i găsi scriitoarei o definiție câtuși de puțin potrivită, să folosesc termenul ce mi se impune, aş recurge la unul uşor de calificat ridicol ori impropriu, de nu și ireverențios: aş spune că Ana Blandiana e un delfin. Ca şi făptura delfinului, scrisul Anei Blandiana e aerodinamic, cu totul menit vitezei și înaintării; grației şi săltării. Jucăuș blând, prietenos, sprinten; arcuit, precis; și cât se poate de misterios. Așa şi vocația Anei Blandiana.”

„E bine ca o femeie să învețe tăcerea.”, îi spunea mereu mama. „Dacă o femeie nu știe nimic altceva, ar trebui să știe cum să tacă.”

Cartea spune povesea lui Nori – o fetiță de doar opt ani – care are neșansa să se fi născut într-o lume închistată de principii absurde. Nori este abandonată de mamă chiar în casa bunicilor – care văd în fetiță doar urmarea nelegitimă dintre o aristocrată și un soldat african, o rușine pe care vor încerca sa o spele, la propriu. Nori rămâne izolată în casa acestora, sub umbra urii lor, până când găsește în fratele său vitreg un aliat.

Un debut literar încărcat de emoție, suferință, apăsare. O poveste pe care Malala Yousafzai a descris-o ca fiind „impregnată de mister, muzică, tristețe și aventură, Cincizeci de cuvinte pentru ploaie se citește pe nerăsuflate — și îți rămâne în minte multă vreme… Oricine a pierdut vreodată un prieten — sau, într-un caz mai fericit, a găsit o familie — va fi fermecat de frumusețea acestei povești.”

Serile de octombrie musai să se învelească într-o poveste cu mult umor bun și înțelepciune simplificată despre viață și toate complicațiile ei.

Când viețile celorlalte prietene par să urmeze un drum firesc și cu succes, Nell Stevens se simte ca o ratată; iar în parcursul său de a-și dobândi fericirea, profităm și noi, ca cititori, de pe urma unor fragmente savuroase de sinceritate și epifanii.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here