Timp de citire: 9 minute

Luna aceasta vine cu promisiunea vacanțelor, a serilor petrecute cu prietenii, a lecturilor în miez de noapte și a dimineților cu aer cald de vară. E un iunie așteptat – așa îl simt acum. Și pentru că astăzi e Ziua Copilului, și pentru că începe Bookfest – Salonul Internațional de Carte, și pentru că inaugurăm vara cu toate dulcețurile și texturile sale, am extins propunerile de lectură.

Lista cuprinde 20 de titluri – majoritatea dintre ele noutăți pe care le puteți răsfoi și la Bookfest. Le-am ales după pofta sufletului, după nevoile de care mă leg zilele acestea sau despre care povestesc cu cei mai intimi prieteni.

Sper să-ți facă cu ochiul și să te inspire în căutarea următoarei lecturi!

Închipuit inițial ca un roman, „A fost odată la Hollywood” s-a transformat pe parcurs în film. Însă după 3 ani de la lansarea acestuia, forma scrisă preia „scena”, tot sub dirijarea maestrului Tarantino și promite noutatea acelor lucruri care n-au încăput pe micul ecran.

Dacă nu l-ai văzut, trebuie să știi că vei găsi în carte o America a anilor ’60, un Hollywood care naște staruri, perfecțiune și dramele care pot apărea din această combinație.

The Guardian spune: „Romanul ne aduce aminte că Tarantino este, de fapt, un foarte bun scriitor, și că nu e deloc surprinzător faptul că strălucirea sa ca scenarist s-a transferat în ficțiune, în dialogurile ca niște focuri de artificii, dar și în pietrele de temelie ale narațiunii.“

„Cum să înțelegi lumea fără să te știi pe tine însuți? Cum să-ți dai seama unde îți sunt limitele și unde începe oceanul, care e partea ta de responsabilitate și când trebuie să accepți ceea ce nu poți controla? Cum umblăm prin lunga noastră călătorie fără măcar o mică hartă pentru drum? Vă spun eu: orbește, ca prin ceață. Și, deși asta face parte din condiția noastră, este loc pentru mai multă lumină.”

O lumină adusă tot de oameni, întocmai precum Cătălina Dumitrescu – pe care Vlad Stroescu, psihiatru și cel care a scris rândurile de mai sus, o descrie ca aducând prospețime și îndulcire a episoadelor negre din viața noastră prin munca și scrisul său.

Psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în terapie cognitiv-comportamentală, Cătălina Dumitrescu punctează în carte subiecte precum: frica de libertate, rușinea, infidelitatea, văicăreala, blândețea sau simplitatea – printre altele. Și atât de mult cred că avem nevoie de mai multe întâlniri cu noi înșine încât ce context mai frumos de a începe asta dacă nu printr-o lectură bună?

Ioana Nicolae împletește cuvintele cu multă tandrețe, iubire și magie și face ca această carte să fie pansament pentru acele zile în care vrei să te ascunzi la umbra unei povești bine închegate. Și mai cred că are pastile de înțelepciune pe care să le însemnăm cu luare aminte:

„Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei mame eroine. Toate lucrurile prin care am trecut în copilăria mea din anii optzeci ai unei țări comuniste mi-au dat siguranță și independență. Dar și nevoia de a fugi continuu, cât mai departe. O vreme am crezut că m-au făcut puternică. Dar azi sunt convinsă că tăietura de pe scoarța copacului nu poate, cu timpul, decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește.”

Nu știu când s-a ivit gândul acestei cărți, dar eu am așteptat-o cu poftă din momentul în care am terminat „Rosé”(-ul), din 2017. E o lectură pe care o aștept ca pe cea mai bună felie de tort, unde capitolele traduc arome dintre cele mai fine: „Gulerul cămășii”, „Ce caut eu în viața mea”, „Fotoliu de orchestră” – printre altele, toate povestite cu rafinament, explozie senzorială și bun gust.

„Eugène Ionesco ne arată desenele lui, impregnate de o notă naivă, ne vorbește despre perioada lui de formare, ne invită în universul lui intim, ne prezintă amintiri tulburătoare, care l-au însoțit toată viața. Scrisul lui de mână, forme, texturi și culori – toate acestea creează un adevărat carusel de emoții.”

Pentru momentele de cafea, pentru momentele de inspirație, pentru atunci când e nevoie de culoare, pentru că atunci când cauți, neapărat găsești. Albumul „Descoperiri” vine și într-o notă de premieră pentru România – acesta fiind prima dată tradus în limba română.

Elif Shafak e acea autoare pe care o caut atunci când am nevoie nu doar de poezie, ci și de o schimbare de perspectivă. Cărțile sale sunt prilej de dragoste la prima vedere și nu-i de mirare că în redacția CoverStories împărțim o dragoste profundă și o pasiune comună pentru toate lecturile semnate de autoare. 

Romanul a fost nominalizat în 2019 la Booker Prize și urmărește gândurile și episoadele pe care le trăiește Leila Tequila, o prostituată din Istanbul, atunci când este agresată pe stradă și are doar câteva minute până să pășească dincolo de această lume.

„Un roman luxuriant, senzual… Unul ce le împrumută o voce oamenilor pe care nu-i vedem, pe care ne ferim să-i atingem, celor abuzaţi şi distruşi, ţesând cântecele lor dureroase într-o pânză minunată.” (Financial Times)

Dacă n-ai descoperit-o încă pe autoare, am scris aici două recenzii: Ce se naște dintr-o izbucnire” și „Elif Shafak în 3 acte”.

Aceasta este încă o mărturisire intimă: l-am iubit pe Stefánsson pentru trilogia fiordurilor. Ba chiar am avut ocazia să-l cunosc în persoană și să-i observ modestia și recunoștința în fața fanilor din România.

Așadar, o nouă poveste vine din inima Islandei, despre iubire, despre dorința de a cunoaște lumea, despre cer și infinitate, dar și despre întuneric și lumină. Autorul descrie cu aceeași dexteritate evenimente care la prima vedere par prea normale, dar care atinse de poezia sa, reflectă o frumusețe aparte. Cam ca aici:

„Vremea schimbă totul, ploaia ne liniștește și trezește în noi melancolie. Mai ales când cade ca acum, drept, când văzduhul e cu totul încremenit. Ploaia pe vreme liniștită e mai mult armonie decât ploaie adevărată.”

Când citești despre faptul că John von Neumann a fost coleg cu Einstein și Gödel, iar că dintre cei trei, von Neumann „avea intelectul cel mai ager de pe planetă”, cu siguranță n-are cum să treacă fără o însemnare în carnetul „Cărți-de-citit”.

Cine a fost totuși John von Neumann? „A jucat un rol esențial în Proiectul Manhattan și în proiectarea bombei atomice; a contribuit la elaborarea principiilor fundamentale ale geopoliticii Războiului Rece și ale teoriei economice moderne; a creat primul computer digital programabil; a profețit potențialul nanotehnologiei; și, de pe patul de moarte, a expus limitele creierului și ale computerului – arătând și cum ar putea fi depășite.”

Dar cartea promite că a fost mult mai mult decât atât. Iar eu sunt curioasă să aflu.

Carte tradusă de Radu Paraschivescu și recomandată pentru claritatea cu care autorul schițează portretul Chinei și dedesubturile sale istorice – „1000 de ani de bucurii și dureri” este o lectură despre care cred că avem nevoie să știm, să o aprofundăm, să o răsfoim – atât cât să ne apropie un pic mai mult de o cultură exotică. 

Pe Laurent Gounelle l-am recomandat într-un material „4 cărți despre fericire și ce am învățat din lectura lor”, iar un nou titlu, nu cred că ar dezamăgi. De data aceasta, autorul propune un  thriller inițiatic, însă cu aceleași substraturi de dezvoltare interioară.

„Timothy Fisher, un tânăr autor de romane polițiste, duce o viață liniștită în cartierul Queens din New York, alături de motanul său Al Capone. Când la ușa lui își fac apariția doi agenți FBI propunându-i să-i ajute la prinderea celui mai vânat om din țară, Fisher crede la început că e vorba de o farsă.

Dar după câteva clipe în care e tentat să refuze, acceptă într-un final propunerea lor ciudată: să se alăture unui program care îi antrenează pe oamenii capabili să-și acceseze intuiția prin voință. Sceptic la început, Fisher, care a crezut că are o existență banală, descoperă că lumea ascunde posibilități nebănuite.”

Despre cum ne-au influențat culorile am povestit, dar rândurile s-au oprit doar la 3 nuanțe. Așa că o carte care pune în discuție 7 culori primare: negru, roșu, galben, albastru, alb, purpuriu și verde și, mai ales, culisele din care s-au dezvoltat și au atins popoare, nume celebre și înțelesuri comune, este cuceritoare!

„Cartea ne poartă din preistorie până în prezent, de la un capăt al lumii la celălalt, inspirându-se din artă, literatură, filozofie, știință și multe altele. Scopul meu este să înțeleg nu numai proprietățile fizice ale culorii, ci și înțelesurile care i-au fost atribuite. Aceste înțelesuri dezvăluie o mulțime de lucruri despre societățile care le cultivă, reflectând speranțele, temerile, prejudecățile și preocupările lor. (…). Citiți-o, dacă doriți, ca pe o istorie culturală a culorii; deși eu o privesc ca pe o istorie a lumii spusă de culori.

James Fox, director de studii în istoria artei la Emmanuel College și jurnalist TV nominalizat la premiile BAFTA. Este faimos pentru numeroase documentare despre arta britanică, cultura japoneză și istoria mereu populară a culorii în artă difuzate de BBC.

Carieră, provocări existențiale, sensul vieții, ecologii morale – jurnalistul David Brooks propune câteva răspunsuri pentru aceste subiecte și transformă cartea sa într-un „ghid pentru a scăpa de închisoarea sinelui”. Iar întrebarea: „Unde te afli? Pe primul sau pe al doilea munte?” poate doar să stârnească pofta de citit și descoperit.

Acest volum scoate în față momente de viață, scenarii și portrete dintr-o Românie pe care n-am cunoscut-o, dar care merită răscolită. Câteva fragmente din carte mi-au amintit de-o nostalgie pe care am întâlnit-o la Silvia Colfescu, în „Mătuși fabuloase”, iar povestea croitorului de altădată m-a convins să mă întâlnesc cu această carte în cel mai dedicat fel.

Ce frumusețe de album, ce gingășii de ilustrații și povești deopotrivă pentru cei mici, și cei mari. De prea multă vreme, portretul feminin schițat în basme (sau filme, animații) este sinonim cu o siluetă trecută printr-un inel, așteptarea prințului sau închisoarea palatului. Szabó Enikő este psiholog și „folosește basmele în sesiuni de terapie de tip Metamorphoses.”

În compania ilustrațiilor creionate de Karda Zenkő, autoarea redefinește feminitatea văzută în basme și-i atribuie calități precum: umorul, subtilitatea, gândirea logică. Abia aștept!

Pe Chimamanda Ngozi Adichie am citit-o doar în „Dragă Ijeawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii” – carte care mi-a rămas bine întipărită în memorie. Am și dăruit-o mai departe. Am și scris puțin despre ea într-un portret al autoarei: „Chimamanda Ngozi Adichie – teribilitatea unei singure povești”.

Așa că atunci când citesc despre cartea aceasta ca fiind „cea mai îndepărtată de scriitoare și cea mai apropiată de ființa ei intimă”, nu pot decât să-i aștept povestea.

Pentru că avem nevoie să ne cunoaștem între noi, să ne extindem barierele minții și să lăsăm acest obicei moștenire copiilor noștri. Și apoi pentru că: „este prima carte ilustrată despre istoria romilor pentru copii, apărută în România.”

Jostein Gaarder semnează o nouă poveste despre viață și adâncurile ei. De data aceasta, „despre singurătate, adevăr și despre căutarea unui loc și a unui sens în lume”. Îmi sună atât de cunoscute aceste căutări, încât abia aștept să aflu ce a descoperit protagonistul său, Jakop – despre care știm doar că este atât de singur încât merge la înmormântările unor necunoscuți, doar pentru a se simți mai aproape de cineva.

„Această biografie inedită folosește jurnale și scrisori nepublicate până acum pentru a spune povestea fascinantă a modului în care Simone de Beauvoir a devenit ea însăși.” Documentată, minuțioasă, cercetată, această biografie scoate în față puterea gândirii, curajul, puterea și complexitatea unei femei excepționale care a schimbat vieți.

Africa de Est. Un băiat de 12 ani este luat drept garanție pentru datoriile tatălui de către „unchiul” său Aziz – de fapt un negustor cu influență. Aceasta este povestea unei maturizări – spusă cu răbdare și bogăție scriitoricească, care invită la cunoașterea necunoscutului și a miturilor, tradițiilor biblice și viselor.

Ce întrebare bună și ce curioasă sunt să explorez răspunsurile pe care le promite în carte autorul – care de altfel nu m-a dezămăgit cu nicio lectură până acum. „Ceea ce oferă Jacques Salomé este povestea sa extraordinară de viață, împărtășirea marilor și micilor fericiri, punerile în comun ale celor pe care i-a acompaniat pentru a scoate la lumină tot ce era neașteptat de unic și prețios în ei.”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + sixteen =