Ce cărți citim în ianuarie?

0
312
Timp de citire: 6 minute

Ianuarie poartă cu ea o improbabilitate. Se așază cu toate promisiunile ei în noi, iar noi ne străduim să-i dăm sens în fiecare zi. De multe ori, Ianuarie înseamnă rezoluții, planuri, promisiuni – față de noi sau față de ceilalți.

Pentru mine, de multă vreme, Ianuarie nu mai înseamnă doar început, nu mai traduce liste cu obiective și nici nu mai adună regrete. E pur și simplu, Ianuarie. Luna unui nou an, fără presiunea inerentă a unor planuri, fără trebuie, fără musai. Dar cu o listă de cărți pe care abia aștept să le citesc.

Nu știu cum e Ianuarie la voi, ce înseamnă și ce încărcături poartă cu ea, dar mi-ar plăcea să știu – puteți să-mi scrieți în comentarii, le citesc și voi răspunde tuturor. Și dacă tot suntem aici, spuneți-mi și cu ce carte v-ați început anul, poate mă inspiră și pe mine (nu-i ca și cum n-aș avea suficiente teancuri de cărți, dar întotdeauna mai e loc de una, două, nu?)

Să începem așadar, cu cele 10 alegeri ale mele: eclectice, întortocheate, poate puțin complicate, dar revelatoare.

1The Island of Missing Trees – ELIF SHAFAK

Fără doar și poate, cea mai râvnită, așteptată și prețioasă lectură a mea, cu un loc special pentru luna Ianuarie. (Maria, mulțumesc din suflet!)

A trăi înseamnă să poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți.

E o carte nouă, construită cu pietre scoase din clădirile vechi. Gândul acestui mod de «a construi» mi‑a venit în minte atunci când, căzând în mai multe rânduri peste fragmente disparate descoperite în cărțile scrise de‑a lungul a cinci decenii, am constatat că aceleași idei reveneau obsesiv, în forme diferite, de la o carte la alta. Constantă era recurența obsesiilor, dar punerea lor în pagină varia mereu. Există aici și fragmente inedite, nu puține, scrise pe măsură ce vechile notații, odată selectate, se cereau întregite sau mă provocau într‑o nouă direcție. Dar chiar și construită cu «pietre scoase din clădirile vechi», cred că această carte este, cum spuneam, una nouă, căci întregul ei n‑a existat niciodată, așa cum într‑un joc de puzzle piesele separate preexistă imaginii finale, dar ele nu‑și capătă sensul decât odată ce întregul este realizat.

În risipirea lor, vechile fragmente nu făceau masă critică și, astfel, ratau întâlnirea cu cititorul. Erau firimituri care, intrând în lume, își ascundeau potențialul expresiv pe care l‑ar fi căpătat poate dacă n‑ar fi fost stinghere. Când le‑am scos din zăcământul cărților mele și le‑am adăugat altele noi, am văzut că întregul se așază de la sine sub opt teme mari – actualele capitole ale acestei cărți. Atunci am hotărât să le public.“ — Gabriel Liiceanu

Ah, cartea asta e o bucurie! Abia am început-o și deja promite o aventură pe gustul meu.

Despre ce e cartea? Henrietta Lovell, sau doamna ceaiului, a lucrat în domeniul marilor finanțe din New York, dar a renunțat la carieră în favoarea poveștii de iubire pentru ceai. Plină de entuziasm contagios, călătorește neîncetat, de jur-împrejurul pământului, pe urmele frunzelor de ceai, reușind să schițeze geografia ceaiului, a celor mai subtile arome și a celor mai rafinate restaurante. „Detest pliculețele anoste și iubesc frunzele încântătoare, le iubesc din toată ființa mea. Și cu ceaiul bun se întâmplă la fel. Ca atunci când îți dai seama că o cafea e cu totul altceva decât niște granule care se dizolvă instantaneu.“ – Henrietta Lovell

Despre ce e cartea? În mare parte despre discreția lui Brâncuși, care nu se afișa la seratele mondene, preferând să-și primească prietenii în atelier, precum și aceea a lui Duchamp, care nu evoca niciodată în public legăturile sale cu el. Apoi, cartea asta mai e despre prietenia care-i leagă pe doi oameni pe care nu-i poți uita. Se știa că Duchamp îi deschisese sculptorului român ușile pieței de artă americane și că el avea aici un interes financiar, dar nu se bănuia adânca înțelegere care putea să existe între cei doi artiști, ale căror demersuri erau atât de diferite. Corespondenta este păstrată integral la Biblioteca Kandinsky de la Centrului Pompidou din Paris. Toate scrisorile (cablograme, telegrame, cărți poștale etc.) expediate de Marcel Duchamp, ca și ciornele pe care Constantin Brâncuși avea obiceiul să le scrie, au fost păstrate de sculptor în atelierul lui.

O poveste minunat scrisă și extrem de puternică despre mântuire, groază și iubire, inspirată dintr-un caz real.

Despre ce e cartea? Lex Gracie își petrece copilăria în casa părinților ei, supranumită Casa Ororilor și nu vrea să se gândească la identitatea care i-a fost atribuită: Fata A – fata care a evadat. Când mama ei moare în închisoare, pentru Lex fuga de trecut nu mai este o variantă posibilă. Copiii familiei Gracie primesc moștenire casa părintească, iar lui Lex îi revine misiunea să ducă la bun sfârșit condițiile din testament. Împreună cu sora ei mai mică, Evie, Lex vrea să transforme Casa Ororilor într-o forță a binelui. Dar mai întâi trebuie să se împace cu ceilalți șase frați și surori – și să înfrunte demonii acelei copilării întunecate prin care au trecut cu toții, chiar dacă în moduri nebănuit de diferite.

Îmi plac mult poveștile lui Kristin Hannah pentru că reușesc să atindă o tandrețe și câteva note de subsol pe care, în general, beletristica populară nu reușește să le exploreze atât de adânc. Sunt curioasă cum va fi și povestea asta.

Titlul ăsta chiar m-a făcut curioasă!

Despre ce e cartea? Un miros pestilențial se răspândește brusc în camera unui scriitor și-i întrerupe lucrul la un nou roman, acaparându-l cu totul. În încercarea de a găsi sursa acestuia, autorul descoperă că și ceilalți vecini au ieșit la ferestre, căutând o explicație. Moartea Grecului, canonizat pentru dogma pe care o împărtășise, dar și pentru că trupul său neînsuflețit plutește, e doar începutul: de aici încolo, un univers – recognoscibil și totuși inedit – se deschide, în și printre blocuri, în apartamente, deasupra parcărilor, în viscerele subsolurilor. Iar Rana Rece, Mâța Oarbă Atotvăzătoare, Zeul de sub Biserica Invizibilă, Vene Rare, Inșii Incandescenți sunt doar câteva dintre personajele care desfășoară lumea aceasta hipnotizantă la picioarele cititorului.

Matt Haig mi-a devenit însoțitor de vreo câțiva ani încoace și de fiecare dată când am putut, l-am ales lângă mine. Iar aceasta e, așa cum sunt multe dintre cărțile lui și așa cum spune JEANETTE WINTERSON: „o carte care te face să râzi și să plângi, în același timp“.

Despre ce e cartea? Într-o noapte ploioasă de vineri, profesorul universitar Andrew Martin e găsit gol pușcă pe străzile din Cambridge. După acest „incident“, nu se mai simte deloc în apele lui. Își pierde pofta de mâncare. Nu mai înțelege ce rost are îmbrăcămintea. Până și soția și fiul îi par respingători. Se simte pierdut în mijlocul unei specii necunoscute și urăște pe toată lumea de pe planetă, mai puțin pe Newton. Numai că Newton e doar un… câine. Cine este, de fapt, Andrew Martin? Și ce l-a făcut să-și schimbe complet părerea despre rasa umană?

Recomandare personală de la prietena mea, Simona Chesăraicu, psihoterapeut și profesor de mindfulness, care mi-a vorbit într-un mare fel despre cartea asta.

Despre ce e cartea? „Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite –, Los Angeles și Beijing. M-am întors acasă mai viu, însuflețit de ce descoperisem, nu doar în lumea din jurul meu, ci și în lumea din mine – din noi, din om. 30 de ani a marcat pentru mine începutul marilor descoperiri geografice – explorând lumea am descoperit geografia ființei mele, cu continentele ei, de la cele mai luxuriante, cum sunt imaginația și iubirea, la cele mai întunecate și reci, cum este moartea. Despre fascinația acestei lumi vă povestesc aici.“ — Alexandru N. Stermin

Pentru momentele când am nevoie de o poveste polițistă un pic mai… altfel.

Despre ce e cartea? Mânată de pasiunea de a înțelege cum funcționează natura și de a transforma descoperirile în invenții, ea va contribui la realizarea a ceea ce autorul cărții primite de la tatăl ei, James Watson, i-a spus că este cel mai important progres în biologie de după codescoperirea lui, a structurii ADN-ului. Doudna și colaboratorii ei și-au transpus curiozitatea față de natură într-o invenție care va transforma specia umană: un instrument ușor de folosit, care poate să editeze ADN-ul. Cunoscut drept CRISPR, acesta a deschis o minunată lume nouă plină de miracole medicale și de dileme morale.

Lecturi cu folos!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here