Ce cărți citim în februarie?

0
316
Timp de citire: 6 minute

Februarie e o lună parcă mereu așezată pe muchie. Ține ușa pentru trena iernii și nu pare hotărâtă să-și aștepte primăvara.

Februarie provine din latinescul „februum” care înseamnă purificare. E frumos să știi că o lună pe an – întâmplător sau nu cea mai scurtă – e dedicată purificării, ca într-un ritual străvechi în care, îndată ce ai intrat și te-ai descălțat într-un spațiu, te pregătești de purificare. Îmi place tare mult ideea asta.

Anul trecut, înainte să vină pandemia peste noi, citeam cu fevoare Fitzgerald și Steven Johnson. A urmat însă o pauză destul de mare pentru că timpul petrecut citind era acum îndreptat spre vizionarea știrilor care păreau din ce în ce mai adevărate, mai dramatice și mai aproape.

Ce-avem noi pe listă luna asta, mai jos. Doar 10 titluri dintr-o sumedenie de opțiuni apetisante. Un volum de poezii, câteva povești profunde, o călătorie medicală, un jurnal și-o invitație la dialog.

Voi ce plănuiți să citiți?

Singura carte pe care trebuie s-o citiți luna asta.

Despre ce e cartea? Shafak împletește gândurile inspirate de trăirile unei mame cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, căutând cu perseverență o soluție la conflictul dintre maternitate și creativitate.

Am citit recenzia asta a lui Margaret Atwood despre carte: „Pătimașă, captivantă, pe scurt, minunată.“ Cum i-aș putea rezista?

Despre ce e cartea? Desfășurându-se pe fundalul revoltelor politice și sociale din Nigeria anilor ʼ80, cartea rezonează cu vocile, culoarea, bucuriile și fricile societății pe care o surprinde. Adébáyò scrie o poveste devastatoare despre fragilitatea iubirii conjugale și distrugerea unui cămin, despre durere și cât de mult poți sacrifica în numele unei familii și, nu în ultimul rând, despre ce înseamnă să fii mamă.

„Multă cruzime, compasiune, mascaradă, artă și adevăr se află în aceste povestiri! Mi-e greu să găsesc un scriitor mai amuzant, dar și mai înfricoșător.” spune Robert Lowell și eu n-am avut cum să-i rezist.

Despre ce e cartea? Cred că cel mai bine-i să citiți recenzia făcută de scriitorul Marius Chivu pe blogul Editurii Litera. O să vă convingă mai bine decât aș putea-o face eu.

David Fajgenbaum a fost poreclit „Bestia” în timpul facultății de medicină, când s-a făcut cunoscut și pentru nemaiîntâlnita lui rezistență mentală. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic când a început să fie chinuit de o oboseală inexplicabilă. În câteva săptămâni, organele au început să-i cedeze, iar medicii au fost bulversați de starea lui, pe care nu au reușit nici măcar s-o diagnosticheze. 

Despre ce e cartea? Fajgenbaum a supraviețuit doar ca să sufere repetate recidive aproape mortale ale unei afecțiuni identificate, în cele din urmă, ca fiind boala Castleman, o afecțiune rară și extrem de periculoasă, care se manifestă ca o combinație între cancer și tulburarea autoimună. Fajgenbaum și-a dat seama că era puțin probabil ca în comunitatea medicală să se facă în timp util suficiente progrese pentru a-i salva viața, așa că el și-a transformat speranța disperată pentru vindecare în acțiuni concrete. 

Nu știu dacă vi se întâmplă și vouă, dar mie uneori, mi se face poftă de câte-un autor. De cele mai multe ori, de cei clasici. De data aceasta de Leagănul pisicii, una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX şi o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, a măiestriei lui Vonnegut.

Despre ce e cartea? Leagănul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris în aceeaşi formă satirică ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern şi a nebuniei lui. John, un tânăr scriitor fascinat de Felix Hoenikker, aşa-zisul creator al bombei atomice, porneşte pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungând până pe exotica insulă San Lorenzo, el descoperă şi un alt secret al omului de ştiinţă: Gheaţa-9, o armă chimică ameninţătoare pentru întreaga omenire.

Satiră nemiloasă a lumii spionajului, Omul nostru din Panama are acțiunea plasată într-un univers corupt, fără eroi sau onoare, în care inocenții sunt daune colaterale, iar trădarea capătă înfățișarea unei farse tragice.

Despre ce e cartea? Fermecător și cu un trecut pe care preferă să-l treacă sub tăcere, Harry Pendel, croitorul celor mai bogați și puternici bărbați din Panama, adoră să spună povești. Dar când misteriosul spion britanic Andrew Osnard – un om cu pofte nestăvilite pentru femei, informații și, mai ales, bani – intră în magazinul său, invențiile fantastice ale lui Harry prind viață. Înșelându-și prietenii, soția și practic pe el însuși, va țese un complot care îi depășește propria imaginație. Însă când evenimentele încep să scape de sub control, Harry se trezește implicat până peste cap într-un joc de putere internațional pe care nu poate spera să-l câștige vreodată.

Dimineți la Café Rostand este o declarație de iubire față de Paris, Parisul visat în anii tinereții, la Tirana sau la Moscova, și Parisul real, unde Ismail Kadare a creat o mare parte a operei sale, și în același timp o profesiune de credință a scriitorului albanez, francez, european.

Despre ce e cartea? Volum de memorii și reflecții asupra unor subiecte care țin atât de viața reală și de biografia subiectivă a scriitorului, cât și de procesul de creație. Descoperirea orașului e o temă predilectă, cartea debutând chiar cu evocarea primei vizite la Paris a lui Ismail Kadare, la începutul anilor 1970. Împărțindu-și timpul între Tirana și Paris în ultimele decenii, scriitorul și-a făcut un ritual zilnic al vieții sale pariziene, diminețile petrecute la Café Rostand, având în față Jardin du Luxembourg. 

Fără doar și poate, una dintre cărțile care mi s-au recomandat cel mai mult. Iar luna simt că acum mă pot dizolva în ea.

Despre ce e cartea? Chiar înainte de nașterea lui Milkman, un bărbat încearcă să zboare, cu aripi din mătase albastră, de pe acoperișul spitalului albilor. De-a lungul romanului, povestea acestui straniu personaj se desfășoară caleidoscopic, plină de mituri, simboluri biblice, secrete stranii. Mama sa Ruth îl ține lipit de ea o vreme prea îndelungată, iar tatăl, Macon Dead, îl obligă să se implice de tânăr în afacerile cu proprietăți, îndemnându-și fiul să-i urmeze dorința de înavuțire. Ajuns la vârsta de 32 de ani și nemulțumit de viața, tot ce-și mai dorește Milkman este să plece în lumea largă. Însă nu poți lăsa în urmă fantomele trecutului.

Tare mult am așteptat o carte ca asta.

Despre ce e cartea? Rami Elhanan și Bassam Aramin trăiesc aproape unul de celălalt – și totuși sunt complet diferiți. Rami e israelian. Bassam e palestinian. Plăcuța de înmatriculare a lui Rami e galbenă. Plăcuța de înmatriculare a lui Bassam e verde. Rami face cincisprezece minute cu mașina până în Cisiordania. Același drum îi ia lui Bassam o oră și jumătate.

Ambii bărbați și-au pierdut fiicele. Fata de treisprezece ani a lui Rami, Smadar, a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în timp ce se ducea să-și cumpere cărți împreună cu prietenele ei. Fiica lui Bassam, Abir, în vârstă de zece ani, a fost ucisă cu un glonț de cauciuc de un membru al poliției de frontieră în fața școlii. În buzunar avea o brățară de dropsuri pe care nu apucase să le mănânce. Rami și Bassam au fost crescuți să se urască unul pe celălalt. Și totuși devin cei mai buni prieteni.

Închidem lista cu o invitație la poezie contemporană. Și vă promit că nu o să vă pară rău.

am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie

cu ochii aproape larg deschiși

am învățat în ultimii ani

să-mi număr mărunțișul

ca pe lingouri de aur”.

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here